1,293 matches
-
nemțișor - Doamne, oare cât costa în perioada asta a anului? Nu puteai să-ți închipui un loc mai înmiresmat în care să primești o veste proastă. Fran desfăcu repede cutia cu testul și îl așeză pe măsuța de toaletă. O pufni un râs isteric. Era tot alb și albastru. Citi instrucțiunile ținându-le în mâinile tremurătoare. Din adolescență Fran nu trebuise să facă vreodată vreun test de sarcină. Henrietta fusese întotdeauna cea cu dramele lunare. Pe când aveau optsprezece ani, Henrietta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
multe năcazuri îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și împroșcau fire alburii de fum luminos. Îmi răsucii o țigară, o aprinsei de la un tăciune de jos, mă învelii mai bine în tunica subțire de vară și, coborât de pe cal, rezemat de șa, așteptam gândindu-mă. Dar noaptea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cucoane, am ieșit, cum să nu ies?... Am cercetat, am dat glas din corn pădurarilor, mi-au răspuns... Nu era nimica... Liniște, pace... Numai de sus ploua... De trei zile plouă. Cum să intre în codru pe așa vreme? Boierul pufni mânios. Chihaia Gavril mai încercă domol, două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș... mai știi?... Da’ cum? izbucni Costea. Vrei să treacă pe lângă casa ta?... Chihaia tăcu. Stăpânul își îndemna cu pintenii calul, care-și înfunda copitele adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dumneata ori să intru într-un pacat! Iaca harapnicul. Iaca, pune-ți gluga-n cap, că te plouă. Suie-te pe Alba și du-te la bordeie. Și pe mine n-ai să mă mai vezi!... Ce spui tu, mă? pufni Faliboga vânăt la obraz. De ce n-ai dat cu buzduganul? Eu credeam că nu-i la tine. Credeam că te-ai dus fără buzdugan la fata lui Tentea. —Bade Sandule, lasă-mă... Eu n-am inima dumnitale... Își trase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră obrajii. Un răstimp de jumătate de oră, sania merse destul de bine. Calul pufnea în răcoarea dimineții și răsăritul încununa cu aur depărtările de codri. Apoi calea poticni într-un loc râpos. Culi coborî cu mișcări rupte și luă pe Murg de căpăstru. Îl duse până la altă așezătură. După acea așezătură se grămădeau grunzuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întreaga omenire să fie redusă la un grumaz întins cuțitului. Humanitas. Apoi am continuat testul: m-am plimbat puțin prin cameră, mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit rîsul: " Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea". Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebîndu-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-am căutat pe Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încît m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite de înțeles, care nu supărau pe alții, al meu era mai ambițios. Nu mă atrăgeau problemele altora decât în măsura în care mă atingeau și pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un adevărat brunch: ouă, slană, cârnați prăjiți, smântână și nelipsita horincă. Bravând ridicolul, mi-am spus în gura mare oful: — N-am periuță de dinți și aș vrea să-mi cumpăr una... S-a făcut tăcere. Nimeni cu îndrăznea să pufnească în râs. Apoi lui Ion Groșan i s-a făcut milă de mine și-a spus: — Mai bine beți cu noi o horincă, domnu’... Începând din dimineața aceea, automobilul transporta în portbagaj o frumoasă damigeană. Pe lângă noi se aciuase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
închipui că toți, oricât de inteligenți și de curajoși ar fi fost, se apucă să protesteze. Asta nu s-ar mai fi numit disidență. Ar fi fost revoluție în toată regula! — Ca în decembrie ’89... Nu-l contrazic, dar mă pufnește râsul. — În al doilea rând, Goma a fost ceea ce se cheamă un idealist. Chiar dacă l-a imitat pe Soljenițîn, să zicem, chiar dacă totul a fost calculat și și-a dat seama că doar scandalul politic îl poate propulsa ca scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Uniunea Europeană și Franța pe lista regimurilor sortite să cadă în Europișătoarea istoriei. Singura problemă care se pune e de a ști cât de mare o să fie harababura când se vor dezintegra” (Mark Steyn, Jewis World Review, 1 mai 2002). Mă pufnește râsul. — Doar n-ai să-mi spui că Statele Unite, care l-au învins pe Hitler, și mai ales evreii, care au pătimit tot ce-au pătimit, vor deveni fasciști... Cotidianul, 28 martie 2003 PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
de ce te-am chemat, desfăcând o basma de pe cap am văzut că-i lipsește o ureche fiind tăiată din craniu încă sângerândă. LAșacest spectacol fioros m-am înduioșat și l-am ascultat până la capăt, abținându-mă cu greu să nu pufnesc în râs că i-a rămas o șingură ureche care mi sa părut tare mare și bleagă și arăta caraghios. Mi-a povestit că Șerban Gheorghe, un mare infractor, a trimis oamenii lui să-i taie urechea, ca drept pedeapsă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte Asii își pleacă, la rându-i, capul și surâde sumimasen, așa cum a învățat că trebuie să facă, dar haina ponosită a modestiei îi cade prost pe rotunjimi, știe și ea asta și o pufnește râsul bărbații japonezi se pierd cu firea din orice -, eu mă amuz copios, iar degetul ei gros, cu ghiul de aur, apasă butonul de la casetofon. Se aud versurile lui Hafiz, intonate molcom, dar eu mă gândesc la onsen-ul de ieri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mâinile încrucișate cuminte pe genunchi, o refuză din start pe femeia celeilalte Asii, care se așază cu picioarele într-o latură, în ceea ce Andrei Pleșu a consacrat deja sub numele de "poziția Lorelei". Răsuflă greu atunci când își potrivește basmaua, o pufnește și pe ea râsul, îl ascunde repede, ștrengărește, atunci când se strâmbă la mine făcându-mi semn că vine sensei. Rezvan este atât de nepotrivită în acest cadru, încât nu poți decât să o adori. Vine aici ca să scape de rutina
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
roșii. La brânzeturi, un bucată brân ză, iar la măcelărie, doi bucate pastramă. I se du se se buhul în toată piața. Când nu era de față, cei răutăcioși îl imitau cerând doi kilo grame. Eu eram printre cei care pufneau în râs, dar mai erau și alții care ziceau că ar trebui să respectăm un străin care face eforturi să vorbească limba română. De sărbători, toți din oraș am decorat piața ca un pom de Crăciun. La măcelărie, englezul era
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
iarbă, undeva, pe șifonier, era un chiștoc vechi de câteva luni. Vrei să fumăm niște iarbă? — Da. Am tras câteva fumuri și ne-a luat repede, am început să ne înghiontim, dă-te mai încolo, ba tu, și m-a pufnit râsul, am zis că mă mut și râdeam ca prostul, mă mut ca în bancul ăla, la marmacie, și a început și ea să râdă, mai tare ca mine, apoi mi-a spus că ea lucrează la o farmacie, și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nici nu-și bătuse în ușă ritmul știut doar de el. A încremenit cu rujul în mână, ar fi vrut să se șteargă repede sau să-i spună să se care sau să-și ceară ea iertare sau... Dar a pufnit-o râsul. Era prima zi când râdea cu adevărat după operație. Râdea și Andrei Vlădescu și parcă-i spunea ceva cum că ăsta-i semn bun, nu mai știe bine, nici nu-l credea în clipa aceea, pentru că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lor, au intrat, să-i spună săru’ mâna, în camera mamei lor, ce se culcase deja, obosită și poate bolnavă, și au privit-o amândoi din ușă cum dormea pe o parte, cu genunchii aduși către gură și i-a pufnit râsul, dar n-au trezit-o, au închis ușa încetișor și, când au ajuns în camera lor, s-a stins dintr-odată lumina, probabil o pană de curent, iar lucrurile s-au prăbușit într-un întuneric atât de gros, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că îi vorbea deja cu tu, ca și cum l-ar fi degradat), redacția trebuie să știe că nu ai negat că ai mers cu fostul redactor-șef la restaurant Îca și cum asta ar fi fost o crimă, atunci m-a pufnit râsul, Rodica Dumitrescu mi-a dat un ghiont, stăpânește-te naibii! mi-a șoptit printre dinți); în acești termeni, continua Ilușcă, făcându-ți o analiză foarte serioasă, nu consideri că persistența unor lipsuri în atitudinea ta contravine statutului partidului? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuie imitat. Și-a impus, pipăindu-și o vreme tot timpul fruntea, să nu facă la fel. Sau i se păreau inutile unele gesturi, precum legănatul mult prea larg al brațelor, în timpul mersului. Văzându-i o vreme pe ceilalți, îl pufnea invariabil râsul, își ținea cu încordare brațele lipite de trup, iar după o vreme nu și le mișca mai mult decât necesar. Sau i se părea inutil și stupid - deși cuvântul ăsta nu-l știa, avea să-l afle mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încărcate cu autori, persoane, concepte literare și estetice, termeni specializați, unii înfiorător de rari. Yvonne Alexa se entuziasma de fiecare dată, îi adopta pe loc. Cred că și eu făceam la fel, deși îi uitam imediat și mai târziu mă pufnea râsul. Nici n-am stat să mă gândesc vreodată câți alții se entuziasmau la fel, era adorat de studenți, mulți nu-i căutau seminarele sau prezența decât din snobism, dar erau și unii care îl adorau cu adevărat, ajungând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-său. Sau: uită-te la ea, sărăcuța, a divorțat. Sau naiba știe ce alte vorbe de-astea. Într-o zi m-am trezit că mă frecam de zor sub duș, după ce îmi imaginasem ce-o să spună gura lumii. M-a pufnit râsul, dar nu reușesc să-mi scot gândurile astea din cap. Știu, o să-mi spui că nu-s nici prima, nici ultima femeie care divorțează, că sunt teribil de tânără și am o groază de ani înainte. Ei, uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-a unduit de câteva ori prin cameră, acum goală, cine știe de câte ori făcuse asta înainte, îi plăcea să fie admirată, nu-i așa că arăt splendid, dragă? Îmbrățișările au fost smucite și searbăde, gâfâia și râdea tot timpul, l-a pufnit și pe el râsul. De ce râzi, dragă? Spune-mi și mie. Îți place? Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit de-a dreptul în hohote. „Știi, pe mine mă apucă așa, în clipe de-astea, câte o...“, a încercat s-o dreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adune În jurul ochiului. Se Înclină și Îi făcu loc soldatului japonez, care se opri lîngă Jim. Ne simțim cu toții mai bine după ce am băut apă. Ai fost curajos, Jim. De unde ești? — Din Shanghai! — Și te mîndrești cu asta? — Desigur... Jim pufni la această Întrebare, clătinînd din cap, de parcă doctorul Ransome ar fi fost un vraci din provincie. Shanghai este cel mai mare oraș din lume. Tatăl meu spune că e mai mare chiar și decît Londra. — Să sperăm că rămîne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe cei mai tineri îi pufni râsul. Stârnit și mai tare, Maltezul se apucă să sară de colo-colo și să se răsucească mereu numai pe patru labe deodată, ca o jucărie de bâlci. Moțul din creștet, legat cu o panglică vert d’eau, într-o potriveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca și cererea de retragere a agentului deconspirat, au fost deja trimise împăratului. FINAL PASAJ RETRAS Bărbia lui Ledoulx alunecase mult în jos și greutatea ei îi căscase aproape de tot gura. Când își dădu seama, consulul și-o închise repede, pufnind pe nas din cauza furiei și a fricii. ― Bursuc? Vulpoi? Se știe tot! Uitase de pătură și, când dădu să sară de pe scaun, se împiedică în ea. Și, pentru că scufia îi căzu chiar atunci mult în față, dădu cu ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]