1,270 matches
-
de ce te-am chemat, desfăcând o basma de pe cap am văzut că-i lipsește o ureche fiind tăiată din craniu încă sângerândă. LAșacest spectacol fioros m-am înduioșat și l-am ascultat până la capăt, abținându-mă cu greu să nu pufnesc în râs că i-a rămas o șingură ureche care mi sa părut tare mare și bleagă și arăta caraghios. Mi-a povestit că Șerban Gheorghe, un mare infractor, a trimis oamenii lui să-i taie urechea, ca drept pedeapsă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întreaga omenire să fie redusă la un grumaz întins cuțitului. Humanitas. Apoi am continuat testul: m-am plimbat puțin prin cameră, mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit rîsul: " Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea". Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebîndu-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-am căutat pe Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încît m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite de înțeles, care nu supărau pe alții, al meu era mai ambițios. Nu mă atrăgeau problemele altora decât în măsura în care mă atingeau și pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de bine din anii adolescenței, când ea și celelalte fete de la mănăstire beau votcă precum niște marinari ruși. Însă părea pustie în seara asta, nu erau acolo decât ea și câțiva pierde-vară care se plimbau fără rost pe strada Dame. Pufni gândindu-se la asta. Patetic, într-adevăr, o femeie în toată firea holbându-se la un ecran, în toiul nopții, ca să-și amintească de casă. Ar fi trebuit să renunțe la toate astea, la această rătăcire în jurul globului, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe tejghea, Ignatius își dilată nările lui pretențioase și spuse: Pe cinstea mea, mamă, pute îngrozitor. Simt că mi se întoarce stomacul pe dos. — Vrei să ieși afară în stradă? Vrei să te-nhațe polițistu’ ăla? Ignatius nu-i răspunse. Pufnea pe nas cu zgomot și se strâmba. Un barman care îi observase din umbră, întrebă zeflemitor: — Ce doriți? Voi lua o cafea, comandă Ignatius arogant. Cafea de cicoare cu lapte fiert. N-avem decât Ness. Mi-e imposibil să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încântat, lăsă să-i scape domnul Gonzalez. Îi va plăcea aici, nu-i așa, domnișoară Trixie? Domnișoara Trixie era prea preocupată de peticele ei ca să-i răspundă. — Mi se pare ciudat că nici nu m-ați întrebat cum mă cheamă, pufni Ignatius. — Vai de mine! Am pierdut complet din vedere. Cine sunteți? În ziua aceea a mai apărut încă un angajat, stenograful, iar o funcționară a telefonat anunțând că renunță la slujbă și cere ajutor de șomaj. Ceilalți n-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
începea. Băiatul cu fotografia aceea magnifică era într-adevăr o descoperire. Ignatius se întreba dacă nu l-ar putea șantaja să-i păzească în fiecare după-amiază căruciorul. Pușlamaua nu rămăsese indiferentă când îi vorbise de prietenul său din poliție. Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai enervantă decât în comedia muzicală cu circul. În filmul acesta juca rolul unei secretare tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Afirmațiile lui sunt de un prost-gust total. — Atât de nepotrivite, suspină sportivul îmbrăcat în piele neagră, dând brusc impresia că trage să moară. Foarte bine, spuse Dorian. Puneți discul. Mi-am închipuit că poate fi amuzant. Privi spre Ignatius care pufnea disprețuitor. Mi-e teamă, dragii mei, că n-a fost decât un eșec. Un eșec teribil. „Minunat.“ „Dorian e nemaipomenit.“ „Puneți discul.“ „Îmi place Lena.“ „Cred sincer că e cel mai bun disc al ei.“ „Sunt atât de frumoase cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-adevăr, ca o femeie de moravuri ușoare. Se întreba ce-l atrăgea pe agentul de stradă la ea. — Ține-ți gura aia spurcată, strigă femeia. Să spui așa ceva despre un om bun și cumsecade cum e Claude! — Om cumsecade, pufni disprețuitor Ignatius. Când te-ai înhăitat cu degenerații aceia știam eu că vei sfârși astfel. În lungul străzii, câțiva oameni ieșiseră pe treptele din fața casei. Ce zi avea să fie și asta! Cu toți oamenii aceia nestăpâniți, domnul Levy risca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se fâțâia încolo și-ncoace, zâmbind și făcând cu mâna mulțimii care-l aclama. — Mulțumesc, este foarte amabil din partea voastră, vă mulțumesc ..., spune el, înclinând din cap de fiecare dată când se repeta. Exact nivelul corect de modestie. Rick Diehl pufni dezgustat, privindu-l. Diehl era în spatele scenei, urmărind totul pe un mic monitor alb-negru. Diehl era directorul executiv de treizeci și patru de ani al lui BioGen Research, o companie nou înființată din Los Angeles, iar acel spectacol al celui mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se sprijini de birou. — Și atunci, cum stăm? Domnul Weller m-a dat în judecată și pe mine, odată cu spitalul. Cei de la juridic insistă ca acest laborator să nu se mai atingă de nici un material de la familia Weller. Marilee Hunter pufni. — Adică ni s-a luat cazul. Li se luase cazul! Gata cu investigațiile, gata cu dezgroparea cadavrului! Marty Roberts se simțea ușurat, deși făcu tot posibilul să pară distrus. — E atât de nedrept, spuse el. Modul în care avocații ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
parte, Zanger, reprezentantul rețelei, spuse: — Ce-o să faci acum? — Așteptăm altă cameră, ce naiba să fac? zise Gorevici. Se întoarse spre reprezentantul DHL, un tânăr malaiezian în uniformă galbenă. — Cât mai durează? — Au spus că în maxim o oră, domnule. Gorevici pufni. Au spus asta acum două ore. — Da, domnule. Dar avionul a plecat din Bekasi și e în drum spre noi. Bekasi era pe coasta nordică a Javei. La o mie trei sute de kilometri depărtare. — Și camera e în avion? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dumnezeule, atâtea femei care joacă un rol matern sub același acoperiș... N-aș suporta o secundă. Ei, asta era prea mult. Într-un grup atât de eclectic ca cela existau anumite reguli și acestea nu puteau fi Încălcate. Asya a pufnit. Nu-i plăceau femeile, un lucru căruia i-ar fi făcut față mult mai ușor dacă n-ar fi fost una din ele. Ori de câte ori Întâlnea o femeie făcea una din chestiile următoare: ori aștepta să vadă când avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună În Istanbul, părea totuși să se fi răzgândit din nou, hotărând că aparținea de fapt iernii. Păi, frate Îmbălsămătorule - a pufnit mătușa Feride, integrându-l pe loc pe bărbatul nervos În universul atotcuprinzător și egalitarist al schizofreniei ei hebefrenice - o să-l ducem Înapoi acasă pentru ca toată lumea să-l poată vedea pentru ultima oară. Vezi dumneata, fratele meu a fost plecat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întreaga omenire să fie redusă la un grumaz întins cuțitului. Humanitas. Apoi am continuat testul: m-am plimbat puțin prin cameră, mi-am încălzit un ceai, am deschis fereastra, am făcut gimnastică și am respirat aerul înviorător. Deodată m-a pufnit râsul: „Nu rezolv nimic așa. Pot foarte bine să visez că fac toate astea”. Și m-am întors în pat, descumpănit de propria mea obiecție, întrebându-mă dacă nu cumva o visam și pe ea. Dimineața l-am căutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă dusesem să-i cer o carte sau un sfat și l-am găsit ghemuit în pat, paralizat de frică. Se temea de o criză de astm. M-a privit cu niște ochi atât de copilărește îngroziți încât m-a pufnit râsul. Ceea ce și pe mine m-a consternat. Numai că în timp ce egoismul lui Dinu rămânea în limite de înțeles, care nu supărau pe alții, al meu era mai ambițios. Nu mă atrăgeau problemele altora decât în măsura în care mă atingeau și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fură silabele, nici un nour nu dă buzna În conversația lor. Se căsătoresc și stau pe veranda micii lor case de țară, privindu-și bebelușul dolofan din leagăn. Totul e Încremenit. Un cocoș cîntă În satul vecin. Un cîine latră. Îl pufnește rîsul. Ce dulcegărie! E ridicol, drumul ăsta pe care nu a apucat. Vetust. Și imposibil. Tot ce se Întîmplă acum se Întîmplă pentru prima oară și orice alegere aș face, aceea fi-va calea. Punct. Nu voi ști niciodată dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
străpunge liniștea: — Pot fi de acord cu chestia asta! Capetele se Întorc către Frakas, ale cărui opinii asupra oricărui alt lucru decît matematica sînt complet necunoscute. Jenat, murmură un „Hmmmm“, apoi un „Scuze“ și Își Încrucișează brațele pe piept. Diavolul pufnește pe nas. Îi detestă pe buddhiști. E o chestie personală. Buddhiștii nu Îi recunosc importanța. În ceea ce-i privește, el nu este decît una dintre multele manifestări ale lumii ce va să vie. Buddhiștii au mers pînă Într-acolo Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Copiii au nevoie de tați. — Prostii, comentă Sophie cea în vârstă de șaisprezece ani, cu intonația perfectă însușită la școala particulară la care mergea. O mulțime de oameni au copii pe cont propriu în zilele noastre. — Nu și în Woodbury, pufni Henrietta. Și nu mai vorbi așa cu mine. Plătesc două mii de lire pe semestru ca să te țin la o școală particulară costisitoare și uite ce limbaj folosești. Unde-ai învățat să vorbești așa? — La școala mea particulară costisitoare, bineînțeles. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
litere de tipar, campania „SĂ NE CURĂȚĂM STRĂZILE“ inițiată de ziar. Pur și simplu le spune cititorilor să adune orice fel de gunoi găsesc pe stradă și să-l depună în fața ușii de-acasă a Directorului Regiei de Salubrizare. Stevie pufni în râs gândindu-se la haosul pe care avea să-l provoace campania. — Nemernicii. Așa le trebuie. — Stevie. Nu-mi veni cu povestea că Toate Consiliile sunt Malefice. În tot cazul, studie ziarul, e un lucru extrem de iresponsabil. — Oarecum. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nemțișor - Doamne, oare cât costa în perioada asta a anului? Nu puteai să-ți închipui un loc mai înmiresmat în care să primești o veste proastă. Fran desfăcu repede cutia cu testul și îl așeză pe măsuța de toaletă. O pufni un râs isteric. Era tot alb și albastru. Citi instrucțiunile ținându-le în mâinile tremurătoare. Din adolescență Fran nu trebuise să facă vreodată vreun test de sarcină. Henrietta fusese întotdeauna cea cu dramele lunare. Pe când aveau optsprezece ani, Henrietta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărat numai pentru că n-am ce face cu Gaston!“ Și-a amintit de prima întâlnire cu Gaston în cabina de clasa a patra de pe vaporul alb, Vietnam. Și-a dat atunci toată silința să nu pronunțe cuvântul „cal“, ca să nu pufnească în râs. Există chiar așa o mare deosebire între gusturile bărbaților și ale femeilor în ce-i privește pe bărbați? Oricât se uita la el, Gaston nu era pentru ea decât un nătăfleț, mai exact, un prost. — Scuză-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că le place grozav să fie centrul atenției, cînd vine vorba de gagici. Dan veni În spatele meu și mă cuprinse În brațe. — Ei bine, ce părere ai de surioara mea? SÎnt surioara ta numai pentru că sînt mai mică decît tine, pufni Emma, azvîrlindu-și În gură Încă un pumn de alune. La capitolul maturitate, te bat cu de vreo zece ani. Nu ți-a zis nimeni că fetele se maturirează mai repede decît băieții? — M-aș angaja Într-o dispută cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tu să spui este că bărbații pe care Îi alegi tu nu sînt buni de Însurătoare. E clar că nu e vorba de locul În care Îi alegi, ci de genul pe care Îl alegi. — Eu zic că mă descurc, pufnește Sally. Ce zici de Alex? Amîndouă ați considerat că era foarte drăguț. — Era, o aprob. Chiar tu ai afirmat că nu-i mai suporți cascada neîntreruptă de glume. Sincer, eu am fost de părere că era o partidă al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deja preferința pentru o nuntă hibernală... — Nu! exclamă Sally, cu o expresie oripilată. Spune-i că nu e treaba ei. N-aș face asta, am răspuns zîmbind. Oricum, e tare drăguță și sînt convinsă că o să fim bune prietene. Fran pufnește Într-un asemenea hohot de rîs, că Împroașcă toată masa cu cafea. — O, Doamne, Îmi pare rău. Își șterge ochii, apoi se Întinde să mă bată ușurel pe mînă. Uneori ești atît de naivă. — De ce? Pentru că Într-adevăr Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]