1,686 matches
-
poți rămâne fără mai mult decât cochilie. Regretele însă, pot fi uneori prea târzii. Dacă ar fi fost un melc bun și s-ar fi înțeles bine cu Hărnicel, acum ar fi putut avea parte de palatul umbrit de frunzele pufoase ale brusturelui și nu de pliscul unei berze. Voi, copii, să nu uitați că răutatea este întotdeauna pedepsită și că aceia care sunt buni, își vor face mereu prieteni. Și-am încălecat pe-o barză chioară, ca să vin să vă
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
limbii române pe data de 31 august a fiecărui an înseamnă pentru mine înfăptuirea cerută de întreaga mea ființă”. Elena Buică frământă cuvintele ca pe aluatul de pâine înainte de a fi așezat în forme și aluatul crește sub mâinile ei, pufos și aromitor. Ce ar fi lumea românească fără „Bucuriile sărbătorilor de iarnă?” Autoarea reînvie tradiția oltenească, cu regretul că datinile s-au cam pierdut: „Nu mai sunt sărbătorile așa cum le le-am trăit noi, cei mai vârstnici, în copilăria noastră
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
aș fi în stare să te mănânc și pe tine, la câtă foame îmi este și nu o foame materială, ci una sentimentală. A urmat ritualul ciocnitului de ouă, gustarea din cozonacul Adrianei făcut cu nucă, stafide și cacao, foarte pufos și aromat, plăcându-i tare mult lui Sebastian. - Este foarte bun. Cine te-a învățat să faci o asemenea bunătate? - Acesta-i un cozonac moldovenesc, așa cum îl făcea mama mea, Dumnezeu s-o odihnească, că mereu îmi spunea când eram
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste curtea casei bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament castronul de lut înflorat, plin ochi cu plăcinte moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul cuptorului vechi de cărămidă din fundul curții, ce duduia încă de dimineață, ca un balaur aruncător de
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cine, oare, se fălește Și pe toți îi ispitește, Să-l admire fiecare, Ce urechi superbe are? Ce dinți și botic frumos, Doamne, cât e de fălos! Blana moale și pufoasă, Codiță mică, stufoasă. Mândru e, nevoie mare, Dar frica stă să-l doboare, Fuge și de umbra lui, Să se teamă ca el nu-i! De dormit, foarte puțin, Asta pentru el e chin, Doar c-un ochi se odihnește
IEPURAȘUL LĂUDĂROS de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375407_a_376736]
-
și tot pe tine, te văd venind mai des în visul meu. Aș vrea să fie noaptea cea mai lungă, ca să rămân la pieptul tău mereu. Te-mbratisez și tu mă ții în brațe, zburăm pe-un norișor alb și pufos. Ce iute traversam Calea Lactee, aievea-i visul și drumul e frumos. Îți simt tot mai slăbită romantica-ti strânsoare, nu mai e vis, abia ce m-a trezit plăpânda și timidă, prima rază de soare a fost doar vis...s-
IN NOAPTEA CEA MAI LUNGA... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375517_a_376846]
-
aprinde, Iară ea pe mal veghează. Frunza codrului foșnește, Fără veste se-nnoptează, Lacul are iz de pește, Luna munții luminează. Cerul ține-un pumn de stele, O privighetoare cântă, Lacu-n valuri mărunțele Apele și le frământă. Cețuri albe și pufoase Peste ape se adună, Din păduri întunecoase Se-aud lupi urlând la lună. Călăreț și cal, furtună, Toată noaptea bat cărarea, Al lor ropot lung răsună Pân’ se luminează zarea. Prințul vede-n vârf de stâncă Un castel, iar jos
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
și versatil cu fulgi și cu șoapte de noapte, pășește genetic Botezătorul pe stele, pe nori cenușii și pe visele mele. Câtă liniște...Pare că lacrima gheții a-nghițit soarele cu tot cu cerul. Și ninge, ninge curat și aristocrat fulgii blânzi și pufoși dansează pe aripi de vânt rece în ritmuri de Vivaldi gerul Bobotezei îmi îngheață cuvintele în aer când invoc primăvara din prag la capătul dinspre februarie Trei Ierarhi se-ntâlnesc în poetul din mine cu versuri încă nescrise. Fluturi de
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
ca o savarină în stare de delir. Îi poți adulmeca mirosul blăniței , al torsului accelerat ,al urechilor-antene ce pun pe on elementele afective. Cum procedeză această “mamaie” matusalemică? Îmbată carcasa, apoi se răspândește lent în scorburile vii. Este instrumentul acela pufos care hipnotizează dominatorii și supușii. Dragostea e capcana aceea nevăzută la lichidările de stocuri cosmice. E marfa necesară păstrării echilibrului etern. E virusul acela adorat de amatorii de iluzii. Selenarii, poate văd iubirea ca fiind un joc al sugestiilor controlate
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
alături de tine, ce se va alege de urmașii noștri, de nepoți, de strănepoți? - Deși procesul de îmbătrânire și la ei va fi mai lent, sunt totuși muritori. Vor predomina genele din omul muritor. Și cum stăteau ei astfel îmbrățișați în pufosul și parfumatul pat matrimonial, prin geam străbătu o lumină ciudată, iar de afară se auzi zarvă. - Cin’ să fie la ora asta târzie? - tresări Narcisa speriată. - Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi și strigoiu-i la ușă! - râse bărbatul, ridicându
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
Îndrăzni să privească din nou către cei doi bandiți interplanetari care îl capturaseră. - Rău-rău! Șuieratul lui Miku-Miku îi făcu pe cei doi răufăcători să chicotească. Cel mai mic, căruia îi lipseau câțiva dinți, îl împunse cu degetul în burtica lui pufoasă și rotunjoară. - Cine ești tu? - Miku-Miku de pe Make-Make. Nu face rău-rău! - Uaauu! Un extraterestru! Am capturat un extraterestru! - Nu mai striga, vor veni cu toții și ni-l vor lua! - Dar vreau să le arăt ce am găsit! Cel mai mare
MIKU MIKU de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372470_a_373799]
-
un freamăt, de iubire, de viață dezmorțita, de un alt soare, ieșit deunăzi, la topit zăpadă, apropiind murmur cald, de ape reci, nori albi, deasupra-mi, trimiși de prin alte zări, întrebându-mă, sfioși, ce mai faci..., prietenoși, imaculați și pufoși zâmbindu-mi, știind că sunt bine, cu gând la tine și la soarele de mâine, curios, ce are ca să-mi spună, eu știu de fapt, c-are să fie vreme bună și-n inima-mi, ce câteodată stă pe loc, căutându
DOI IREVERSIBILI de COSTI POP în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372513_a_373842]
-
nuanțe asortate, De la o zi la alta schimbate. Silueta după frunze forma-și schimba, Azi coroană-ncărcată, Mâine tulpina felina, Azi uscată, mâine de picuri plină. Soare blând, dulce adiere, Zburliți copaci, Stârnita de furtună a ramurilor apropiere. Nori albi, pufoși sau negri de mânie, Crizanteme-n bigudiuri, Ramuri lungi de salcii atârnând în armonie ---------------------------------------- Rodica EIZIKOVITZ Haifa, Israel 10 aprilie 2015 Referință Bibliografica: Rodica EIZIKOVITS - VERSURI PURTATE DE VÂNT / Rodica Eizikovits : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
m-au putut lua acasa. Dar acasă, unde să mă așeze? Părinților le era teamă ca nu cumva frații mei, în joaca lor, să nu mă ranească. Așa că m-au așezat într-o copaie, pe fundul căreia puseseră o păturică pufoasă. Copăița au așezat-o pe lada patului. Mai știți că în anii ´80 nu se foloseau pamperși, iar mașinile de spălat rufe erau un lux? Da, chiar așa. Mi-o închipui pe săraca mama, spălând din zi în noapte hainele
SURASUL PAULEI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372955_a_374284]
-
autoarea spune: „Hm, era foarte energică și mult mai mare decât o arăta fotografia pe care o văzuseră pe internet”. Și aici intervine vocea autoarei poveștii: „Despre cât era de frumoasă, ce să vă mai spun: avea blănița albă și pufoasă, iar în jurul boticului era ușor zbârlită”. După o astfel de descriere, orice copil își poate da seama cu cine are de-a face. Și, continuă Daniela Firicel, ca să ne introducă de-a binelea în poveste și-n aventurile acestei cățelușe
(CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371145_a_372474]
-
nisip, pișcoturi cu gust adevărat și șampanie roz, franțuzească. Îmi amintesc și acum, balconul miniatural al acestui apartament, ce lăsa să se vadă arborii Cișmigiului, și pisica mare și albă, cu adevărat aristocrată, picotind într-un jilț, pe o pernă pufoasă, pe care tronau aruncate la întâmplare, în broderie, un pachet de cărți de joc. Din perete, de pe o tapiserie de sec. XIX, mă priveau un el și o ea, pe care eu i-am numit atunci, Georges și Collette. Ei
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
-ncape-n rugăciune / iubitul meu, să te împart, nu pot”. Mici mogâldețe de lumină ca niște licurici în iarbă, versurile au ceva din pâlpâirea candelei la altar, până devin nimburi crucifere pe creștete de sfinți. E atât de bine în pufoasa lumină! Ca-n cuibul cald al sânului matern. Cine se odihnește în el are parte de dulceața naturală a laptelui cald, gâlgâind cu spume în gura pruncului nesățios, care smocăie cu voluptate. Da, versul ne poate hrăni, ne poate potoli
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: clipă, dud, omidă, viață, vreascuri Ți-am spus vreodată cât de ingrat Este fiindul care se târăște Precum omida pufoasă Spre drumul ce îi va strivi Într-o zi trupul De multele vehicule Aflate în viteză? Ți-am arătat că toate acestea Se întind peste asfalt Ca petele slinoase Și pier odată cu venirea ploii? Într-o zi din luna Mai
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
putut să-mi sară cioburi în ochi. Tăunița era la câțiva metri distanță, nu fusese pe fază, deja ajunsese pe trotuarul celălalt, la brutăria turcului, deschisă la acea oră matinală, fiindcă aliotmanul lucra non-stop, să ne furnizeze pâinică albă și pufoasă, care se fărâma imediat ce se răcea, ori cădea greu la stomac. Când s-a întors să-mi spună ceva, nemaivăzându-mă, a făcut câțiva pași înapoi și m-a găsit lungită și lățită, cu ochelarii alături, cu cele două sacoșe
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
ar trece la alte etape ale înțelegerii, ca și cunoașterea și intuirea, pentru că dacă nu-ți dorești progresia, nu există doar stagnarea pe această treaptă, automat încă de la apariția acestei dorințe intervine regresia... Vedem în fiecare zi fapturi gingașe, mlădioase, pufoase, deosebit de frumoase, drăgăstoase prin tot ceea ce fac ele, prin privire și mai ales prin glas, pacifiste și altruiste, dar urând cu obstinenta ororile umane, cât și cele mai mici conflicte, chiț că le vedem în mod permanent nu distingem miracolul
FEMEIA -UN MIRACOL! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347779_a_349108]
-
sufletu-mi pustiu, neliniștită-am căutat pe Internet, să aflu despre ei ce nu puteam să știu... De unde vin și cum își schimbă haina ori cum se leagănă înspre Pământul viu, cum își păstrează formele și taina ascunsă în covor pufos și argintiu... Am vrut să știu dacă-au uitat de mine, de ce nu-mi mângâie obrajii-mbujorați, dansând și etalându-și forme fine, de ce nu mai revin, că-s magici și-adorați? 2 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: În iarna asta
ÎN IARNA ASTA FULGII NU M-AU VIZITAT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347490_a_348819]
-
Toate Articolele Autorului Să ningă ... Aș vrea să ningă mult, neîncetat, să mă-ngrop în zăpezile d- altadat, să simt cum zăpada moale, fermecată, îmbracă și vise și gânduri dintr-odată. Să mă pierd printre fulgii care zboară înfășurată-n pufoasa și moale povară, să uit toate cuvintele urâte care dor, fermecată de al iernii mirific decor. Nici gândurile să nu mă mai găsească cred c-au început și ele să mă urască, nu mă mai înțeleg și chemate de zări
SĂ NINGĂ ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348765_a_350094]
-
cu părul despletit, e clar că abia s-a trezit și ea. Omul se oprește iar eu zăresc în lădița lui pâinea. Melodia o mai aud după vreo jumătate de oră și apoi din nou spre seară. Este pâine albă, pufoasă, Jara îmi spune că este bună doar o zi, o fi având dreptate, pe căldurile de aici știu eu cum ar fi? Concertul naturii este întrerupt însă de multe alte sunete. Vântul aduce spre noi la fiecare răsărit și apus
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
O căprioară în fața mea deodată s-a oprit Curioasă eu cît și ea pe loc am încremenit Și amândouă în liniște ne-am privit Să fii fost cam de doi sau de trei ani Zveltă cu blană de iarnă deasă pufoasă Maroniu mai închis și tare călduroasă Ochii ei mari, castaniu ceva mai închis Gene lungi și negre ca de artistă rimelate Nasul ei mic, umed încontinuu mirosea Privirea curioasă dar și pregătită era, să O ia la fugă să zburde
SEPTEMBRIE ÎN IANUARIE de STELLA REEVES în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348839_a_350168]
-
mi-a căzut pe gene prefăcându-se, imediat, într-o lacrimă. Cu timpul, mulți astfel de fulgi mi-au căzut pe gene... având parte de tot atâtea lacrimi... câți fulgi de nea mi-au dantelat genele. La maturitate, un fulg pufos s-a așezat pe genele mele... murind, într-o clipă de infinită iubire, pe obrazul meu cald. Avea gustul lacrimilor inimii mele. Viața însă, își urmează cursul și....fiecare trăiește conform liberului arbitru. Adeseori, ne pierdem ani din viață căutând
LACRIMA DE IUBIRE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348895_a_350224]