921 matches
-
care veniră la măcinat în număr mare în căutarea făinurilor de calitate. Că pietrele și valțurile tot acelea de la Viana au rămas, numai că de-amu sunt conectate la curent, că pre eram legați de apă care venea uneori în puhoaie și alteori nu venea deloc din cauza secetei, explicau oamenii... Dar tot aceeași făină de bună calitate se macină la moara lui Manole, ziceau, fără să știe cine a fost acesta. Minunată zămislire, a conchis urmașul lui Manole, retras undeva într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
știut sub numele La Stejari. Ca să durăm poduri trainice peste apa Siretelui, își motiva el intențiile. Că podețele pe care le-am tot făcut parcă îs mai mult un fel de joacă de copii și le ia apa ori de câte ori avem puhoaie, iar cei de Peste Apă trebuie să treacă pe punți nesigure ori prin vad către școală, la haltă și spre târg, cu întâmplări nu o dată tragice. Dar în același timp chibzuia și el, ca tot omul, cum să-și tragă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și îmbucătura de pâine tot pe rând trebuia s-o iei, la fel și trebuințele personale tot acolo erai obligat să ți le îndeplinești. Și apoi, să nu uităm de intemperii care chiar că le puneau viața în pericol. Vijeliile, puhoaiele, tornadele care se abăteau asupra bieților oameni se soldau mai de fiecare dată cu victime și cu dispariții din rândul acestora. La acestea se mai adăuga și arșița nemiloasă a soarelui care-și trimetea potopul de raze încinse direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în aștep tarea perlei din vârful sexului bărbatului-cal-de-mare. Sărutul ei adună tandrețea agresivă a unei disperări fără margini. Iar mintea ei refuză să înțeleagă. Min tea ei refuză să accepte ceea ce i se întâmplă. Mintea ei e blocată de un puhoi de simțuri abia acum desco perite, care ies de nicăieri și dau năvală în pieptul ei, de undeva dinăuntru. Mintea ei pâlpâie palid în timp ce gândul ei se dilată și-i curge fierbinte printre șanțurile creierului. Doamne, mă-ndrăgostesc de cine
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Subotinilor bancnotele curgeau pe drum cu nemiluita. Și, pe măsură ce curgeau, banii din căruță continuau să se-nmulțească. Nu curgeau doar bancnote, ci bani de argint și chiar monede de aur austriece și turcești. Mânate de lăcomie, femeile ieșiseră să adune puhoiul de bancnote risipit pe drum. Lăsaseră pruncii adormiți pe cuptor și ieșiseră pe uliță. Culegeau banii cum culegeau ciupercile În pădure. Nimeni nu se Întreba dacă sunt buni sau falși sau expirați. Fiecare lua În poală cât apuca. Deodată, căruțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Înmulțise lumea Înainte de potop, pe semne, Își zicea, că trebuia să se fi Înmulțit cum se Înmulțiseră ciorile Înainte de colectivizare, că nu mai Încăpeai În sat de ele, sau cum se Înmulțeau acum berzele, că a trebuit să trimită puhoi de apă ca să-i mai stârpească. Acum Însă nu mai era nevoie de nici un potop, În satul ei omenirea pierea de la sine. Se stingea ca un foc spuzit. Prin urmare, nu mai era nevoie de nici un fel de potop, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să primească și un pod. Tocmai în acel loc era îngămădită sumedenie de zăpadă, derdeluș cuminte sub care nimeni nu ar fi ghicit mișcarea apei topite. Și la mijlocul canalului m-am trezit scufundat până la piept, cu picioarele rupte de năvala puhoiului subteran. Partea de sus țintea spre casă, partea de jos era împinsă către Dunăre. Conform teoriei malului, tot o creangă, sărmana, mi-a venit în ajutor. Am luat-o pe câmp, prin grădinile oamenilor, a dat sfântul și am ieșit
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
familii, fie ele de români , de sași sau de șfabi luaseră copii și se purtau cu aceștia normal, adică părintește. M-au chestionat acolo, la primărie, despre toate acestea. Le-am spus adevărul. Un adevăr care mi-a adus un puhoi de mulțumiri pentru multe, foarte multe săptămâni. Eram de-a lor! Eram de-ai lor! Cum Făgetul era aproape sau mai exact noi eram undeva, la marginea depărtată a orașului, nu de puține ori copiii făceau expediții: vindeau flori de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
destul de neplăcut, care-i aducea lui Oliver aminte de iarbă de mare, dar și de untură râncedă de pește. Inhalând aceste miasme, În fața ochilor masterandului răsări din nou chipul Oliviei, dinlăuntrul căruia, În loc de melci, se revărsau, mișcând din cornițe, un puhoi de zaruri. Umerii lui Lawrence tresăriră. Ceea ce bănuia de mult se concretiza acum sub ochii lui. Înăuntrul zarurilor se oploșiseră ființe necurate, semănând cu niște limacși scârbavnici, sosiți de pe altă planetă, ce se rotea undeva Într-un hău necunoscut aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
șaptezeci și cinci când, În sfârșit, la insistențele noastre, va accepta să se ducă la Rovinj cu mama, fiind găzduiți de niște prieteni. S‑a Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n‑a spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avem de tot și toate și pentru cei de departe, Ce veniră-n ospeție Osteniți de drumeție. Domnul ne dădu de toate: Minte, pace, sănătate. Dar veniră la noi furii Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că ne-aduseră năpasta, Foamea, lacrima și plânsul, Sărăcia-n tot cuprinsul Dragei noaste țărișoare. Căci românul, are
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ospeție Osteniți de drumeție. Domnul ne dădu de toate: Minte, pace, sănătate. Dar veniră la noi furii Nu doar pentru de-ale gurii. Au venit și vin puhoi Să ne fure ce-avem noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că ne-aduseră năpasta, Foamea, lacrima și plânsul, Sărăcia-n tot cuprinsul Dragei noaste țărișoare. Căci românul, are, n-are, Trebuie dus la pierzare! Așa-i pricazul cel mare. și cum
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al înălțimii tron; Și iat-o, înspumată, sălbateca splendoare. O! nesfârșită hoardă și hohotul sonor! Un viu puhoi coboară colinele Heladei, Un clocot peste care strident, străbătător, Vibrează-nfricoșata chemare a Menadei. "El, El aprinsa torță al cărei scrum sunteți, În vinul desfătării, aleargă să vă scalde, În vinul viu și tare al noii sale vieți... Mulțimi prinse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mare profesionalism, iar victimele nu au fost decât rezultatele muncii desăvârșite a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă, voiam să protestez, dar mi-am dat repede seama că ar fi o pierdere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă joc în fața statuii ca să îmi ascund disperarea, o păpușă cu fața văruită, fără expresie, dar poate și ea e un fel de cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai răscolitor eveniment: claustrarea în subteran a unui grup de mineri, prinși în labirintul galeriilor de o revărsare de ape, care a explodat cu furie oarbă în interiorul Masivului montan găurit de noi, oamenii. Acești mineri au stat sechestrați de năvala puhoiului timp de douăzeci și una de zile și de nopți în pântecele muntelui, rezistând sub amenințarea izolării, a fricii de moarte prin înecare sau prin asfixiere, a foamei, a frigului, a epuizării... Între ei, s-a aflat cel pe care-l caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-a defectat curentul Iar când am ajuns aproape de nișa de unde năboia apa, am băgat de seamă, tulburându-mă, că unda creștea spre noi, vălurindu-se și sporind din vale în deal, dacă s-a mai văzut așa ceva Deci, prima dată, puhoiul făcuse cum face normal apa, luând-o spre ieșire, dar la 100 m, mai încolo, se afla locomotiva minieră, pufăind cu câteva vagoane după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toată de spumă, i s-au zbătut intestinele în el de spaimă și din cauza pericolului, mai ager decât iepurele de câmp, a desprins vagoanele, lăsându-le baltă și țâșnind pe locomotivă, a zbughit-o și tiva! afară cu ea Atunci, puhoiul cel negru și iabraș, purtând traverse de lemn, pietroaie și armături, a ajuns la vagoanele părăsite, blocându-se în ele, ca fumul în hornul necurățat și nemaiavând scurgere la vale, s-a întors din drum, luând-o spre fundul galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
l-am auzit în urmă chemând pe cineva, care răcnea, cu disperare în glas, rugându-ne, cum n-am mai auzit, de zilele mele: fraților, salvați-mă! Fraților, nu mă lăsați! Atunci eu mi-am cârmit cu grijă nasul, prin puhoaie, către înapoi, cu grijă, să nu-mi intre apa cea rece ca gheața în nări și numai ce m-am crucit, când l-am văzut pe Ilarion Cărare, care nu se mai știe de unde apăruse și care nu degeaba chema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nopții, în bătaia lămpii de miner la cele ce sfătuim noi Ba încă, pe deasupra, Corneliu Braiu, care-i la vârsta zburdăciunii, ca să ne mai răvenim la fire și ca să ni se șteargă năucirea ce urcase în noi, după prăbușirea în puhoaie a colegului nostru, a șăguit Zicând: măi, Străilaș, dacă ți-ai îndrepta benoaclele tale de african spre apa aceasta vrăjmașă și ai făcea ca leii-paraleii, cei cu gurile căscate, din Țara ta, precis că viitura s-ar speria și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mâncare a lui badea Enea, să-l ajut să-și desfacă nodul de la baieră și la scos merindea și să prânzim în afara amiezii, terminam pușcatul la timp și acuma nu ne mai găseam în măruntaiele cele dușmănoase și pline de puhoaie ale Muntelui Deci, Enea Căpută a priceput spre cine bate șaua Daniel Mărăcinescu și că pe el îl prepune de vinovată întârziere, deoarece fiind pofticios și rob al pântecelui, s-a dedat șederii cu bucatele dinainte și îndestulării, așa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și o pereche de pantaloni, au ieșit din barăci, pornind-o să ne salveze pe noi Și se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea puhoiul, l-au repezit pe cel de al treilea, pe Cărare, înapoi, după un clește-patent sau un topor de pompier, ca să taie sârma la coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele pe apă și mergând pe ele, să răzbată, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
demonstrație de forță. Femeile au răspuns primele, spiritul lor justițiar se anunța neiertător; bărbații s-au lăsat și ei atrași.După cuvântarea Croitorului și, mai ales, după aceea a Suplinitorului, care a vorbit uluitor despre egalitate, morală și dreptate, lumea, puhoi, a pornit spre Cazinou. După numai o jumătate de ceas, locul păcatului și al dezmățului era o vâlvătaie. Focul purificator. A urmat Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri și puneau stăvilare saci cu nisip în calea puhoiului, casele de chirpici cădeau retezate de la genunchi. Pârâul se revărsa ca o hemoragie galbenă peste poduri. "Cerul și-a rupt apele, spuneau ursitoarele. Până nu naște una, Dumnezeu nu trage obloanele." Focul în vatră își înghițea fumul precum bolnavul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]