1,831 matches
-
asupra avantajelor uneia față de celelalte, cel puțin vei avea un motiv obiectiv pentru a-ți alege produsul cel mai potrivit. Aceasta este o problemă pentru aproape fiecare produs pe care l-am menționat până acum: lenjeria pentru bărbați, cafeaua, căștile, puloverele și cremele, etc. În magazinele unde se vând saltele, de asemenea, găsești de obicei o sală mare cu paturi fără așternuturi care așteaptă să fie examinate. Unele sunt mai ieftine decât altele, dar este la fel de scump să depozitezi și să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
shopping-ului. Vă ofer un exemplu: caracteristica cea mai importantă a magazinelor The Gap și a multor altor magazine de îmbrăcăminte este că poți atinge, pipăi, desface și examina în toate felurile aproape orice se află în magazin. Foarte multe pulovere și cămăși se vând datorită acestei decizii de a lua în considerare nevoia cumpărătorului de a lua contact direct cu marfa expusă. Politica de promovare stabilește modul de expunere a produselor (mese mari de pe care poți lua produsele cu mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
care poți lua produsele cu mai mare ușurință decât de pe umerașe sau rafturi). Tot prin politica de promovare se stabilește modul cum își petrec angajații timpul la serviciu: posibilitatea cumpărătorilor de a atinge și examina articolele determină necesitatea ca toate puloverele și cămășile să fie împăturite la loc, aranjate și puse în ordine. Iar acest lucru se traduce prin angajarea de personal care să stea prin magazin, nu în spatele tejghelei să încaseze doar banii. Ceea ce poate fi scump, dar pentru The
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
îți permite să recuperezi, dacă nu ai avut timp să te pui la curent cu ultimele idei despre care s-a vorbit prin ziare sau la televizor. Nu poți afla la fel de multe lucruri dacă te afli în fața unui raft cu pulovere. Asta înseamnă că, spre deosebire de alți clienți, cei din librării nu sunt deloc motivați să cumpere. Am făcut un studiu la un lanț de librării, dintre care unele erau în mall-uri, altele nu. Am descoperit că în mall-uri clienții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
Este un motiv prostesc; imaginați-vă ce ar fi ca magazinele de îmbrăcăminte și articole de gospodărie să adopte aceeași idee. Ar trebui să cauți prin dulapuri ca să cumperi un cuțit de decojit fructe sau prin șifoniere ca să găsești un pulover. Culoarele înguste formate din rafturi înalte sunt cele mai proaste metode de expunere la care s-ar putea gândi cineva vreodată. Există un raport între spațiu și timp, pe care l-am urmărit aproape pe tot parcursul studiului nostru. Timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
atracția tuturor copiilor. Nenumărate cupluri se plimbă în răcoarea serii, toți îmbrăcați cu o anumită eleganță și decență. Admir bărbații ce merg drept, cu privirea înainte, cu o noblețe tipic spaniolă, cu pantaloni la dungă sau casual, cămașă și un pulover aruncat cumva peste umăr, la braț cu soțiile sau iubitele lor. Așa se - lasă seara și mă retrag la han unde la ora 22.30 se dă stingerea. Catedrala din Burgos Hontanas, 30 iulie Deșteptarea în hanul de patru etaje
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pronunță numele. Îmi dă un pachet și pleacă fără o altă vorbă. Aproape nu-mi venea să cred deci se știa de mine s-au făcut intervenții, probabil am și o scrisoare. Mă reped la pachet și-l desfac: un pulover gros de lână gri, pachete de biscuiți, pachete de țigări "Naționale" românești, două pachete de lame de ras și nu mai știu încă ce, în schimb, nicio scrisoare, nici un rând. Bineînțeles că o liniște totuși mi se strecură în suflet
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
așteptam lichidarea... nimic. Mașina se puse în mișcare și se depărtă. În mijlocul unei șosele, în întuneric. Unde mă aflu? Ce se întâmplă cu mine? Un frig năprasnic mă cuprinse, eram în uniforma mea subțire, de fresco, nu-mi pusesem nici măcar puloverul gros pe care îl primisem de la Crucea Roșie. Mă uit de jur împrejur: nicio lumină, nicio casă, nimic. Între timp ochii începând să se obișnuiască cu întunericul, ce disting: șoseaua urma o cale destul de îngustă, iar în dreapta și în stânga arbori
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fratele Olivier Thomas Venard, tânărul său corespondent de la Școala Biblică. Ei tocmai au publicat o carte captivantă, Dor de Israel, puțin gustată și rău primită de cei cărora li se adresa în mod prioritar. Grav bolnav, gazda ne primește în pulover și papuci, ghemuit în fotoliul său, cu o luminiță jucăușă în ochii pe jumătate închiși. Una din prietenele sale israeliene, specialistă în Sfântul Toma, ea însăși filosof disident, veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Este vorba de Ion Iliescu, ”modestul” membru al Frontului Salvării Naționale, care a citit lista în sediul Televiziunii Române Libere, cu nouă conducere provizorie a țării, pronunțându-și numele în final, devenind primul în ierarhie. Apoi, lacheul lui, tânărul cu un pulover la baza gâtului, școlit la Toulouse, datorită originii tatălui său, Walter Neulander, alias Valter Roman. Lui Petre Roman i-a revenit funcția de prim ministru. Al treilea cavaler al "democrației românești” a fost Gelu Voican Voiculescu, persoana cu un trecut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe omul ahtiat de putere, care va apărea ca un meteor în ziua de 22 decembrie 1989 în Studioul 4 al Televiziunii Române Libere, anunțând fuga Dictatorului. Întotdeauna, în studiourile Televiziunii naționale, Ion Iliescu va avea în stânga sa, pe tânărul cu pulover colorat, Petre Roman, viitorul prim ministru al României, fiu de colonel de securitate și luptător în brigăzile comuniste din Spania. În anii '80, circula un banc foarte bun, referitor la trei personalități comuniste. Lenin era numit ”balșoi titan”, Stalin era
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bine în orice caz, sunt dornice să facem nunta aici. Nu ne săturăm de vorbă, am stat toate până la ora 1. Se mirau că a trecut timpul repede. Ieri am fost de mi-am luat leafa, ți-am cumpărat de pulover. Am început chiar lucrul la el, abia aștept să ți-l trimit. Am început să-ți port de grijă să nu răcești. Ce ai făcut cu paltonul, ți l-ai cumpărat? Cumpără-ți stofă neagră sau maro, în nici un caz
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
am azvârlit în closet, am tras apa, iar scrisorile le-am strecurat sub o țeavă ruginită. Când m-am întors, femeia-samovar încă mai stătea la geam. M-am întins în pat și-am numărat iar și iar dungile de pe spatele puloverului ei - de fiecare dată erau douăzeci și unu în cap -, până ce femeia a intrat în compartiment și s-a dezbrăcat. M-am întors cu fața la perete și când, după un timp, am privit-o iarăși, tocmai trăgea pe ea, peste un neglijeu bleu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Am țipat în receptor, dar n-am mai primit nici un răspuns. Tăcerea din receptor plutea precum fumul prafului de pușcă. Se extindea oare defecțiunea în sistemul sonor? Am pus receptorul jos. Am sărit imediat în pantaloni și am îmbrăcat un pulover pe gât și pantaloni din bumbac. M-am ras rapid, mi-am dat cu apă pe față, m-am pieptănat. M-am uitat în oglindă. De atâta nesomn, arătam ca o plăcintă cu brânză turtită. Voiam și eu să dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu să dorm suficient, să mă simt bine, să duc o viață cât de cât normală. De ce nu mă lasă lumea-n pace? Ba unicorni... ba Întunegri... Ce legătură am eu cu toate astea? Mi-am pus o canadiană peste pulover. Am băgat în buzunar portofelul, niște mărunțiș și briceagul. Am ezitat puțin, dar am decis totuși să iau craniul cu mine. L-am înfășurat în două prosoape și l-am băgat într-un rucsac, împreună cu cleștele. Am îndesat acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
jos și călcați în picioare, peste îmbrăcăminte. La Joseph Conrad și Thomas Hardy am întâlnit o seamă de scene cu apă murdară în vaze de flori... gladiole tăiate în memoria unui luptător pe câmpul de bătălie... așezate pe pieptul unui pulover bej de cașmir cu o pată de cerneală Pelikan pe mânecă... de mărimea unei mingi de golf... Toate niște prostii și gunoaie. Nimic mai mult. Un munte de gunoaie. Microorganismele care mor devin petrol. Copacii doborâți devin cărbuni. Ceea ce zăcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceva în gură. Fata mă anunțase că n-avea bani decât pentru o ciocolată, dar că murea de foame. Mi-am tras blugii cu grijă ca să nu-mi ating rana. Mi-am pus o cămașă sport peste tricou, deasupra un pulover subțire și apoi o canadiană. Costumul ei roz nu mi se părea deloc potrivit pentru expediția subterană, dar, din păcate, n-aveam în dulap pantaloni și cămăși care să i se potrivească. Eu eram cu vreo zece centimetri mai înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Paznicul a încuiat portița cu cheia și s-a retras în gheretă. Eu și Umbra ne-am uitat după el. Imediat după aceea, Umbra s-a așezat lângă mine. Eu continuam să scormonesc pământul cu talpa ghetelor. Umbra purta un pulover grosolan, pantaloni de lucru și ghetele pe care i le procurasem eu. — Ești sănătoasă? am întrebat-o. — Nu prea am cum să fiu, răspunse ea. E îngrozitor de frig și mâncarea e foarte proastă. — Am auzit că faci mișcare zilnic. — Mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat acolo tot ce nu-mi trebuia, inclusiv rezervele de mâncare și sticluța cu whisky. Am luat doar lanterna, puloverul, ghetele, portofelul, cuțitul și dispozitivul de ținere la distanță a Întunegrilor. Bocceluța ei era la fel de grea ca și a mea. Aveți grijă! strigă Profesorul. La lumina palidă a lanternei mi s-a părut mult mai bătrân decât prima oară. Pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și pe ea sus. Ne-am așezat în fața grotei. Tremuram de frig. Mi se udaseră pantalonii și cămașa. Aveam senzația că înotasem într-un pahar uriaș cu apă diluată. Am coborât bocceluțele și ne-am schimbat. I-am dat ei puloverul meu. Mi-am aruncat cămașa și haina care erau ude, dar nu mă gândisem să-mi iau și pantaloni de schimb, așa că n-am avut încotro. De la brâu în jos am rămas așa cum eram. Fata a verificat dispozitivul de îndepărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
uscau rufele altcuiva. Mai aveam la dispoziție douăzeci și patru de ore. M-am relaxat și mă uitam în gol. În jur plutea un miros ciudat. De fapt era normal să miroasă a detergent. Fetele de lângă mine vorbeau despre niște modele de pulover. Nici una nu era frumoasă. Fetele frumoase nu stau duminica după-amiaza să-și usuce rufele și să răsfoiască reviste. Uscătoarele nu se mai opreau. Cred că existau reguli pe care le respectau și una dintre acestea spunea: „Dacă privești uscătorul, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
te poți simți bine în ea. Parcă spunea și William Shakespeare undeva: „Bucătăria e o lume aparte“. După ce s-a terminat melodia, s-a auzit vocea unei prezentatoare care a spus: „A venit toamna“. A pomenit apoi despre mirosul primului pulover de toamnă, menționând că un asemenea amănunt este extraordinar de bine surprins în romanele lui John Updike. Următoarea melodie a fost Early Autumn a lui Woody Herman. Ceasul de deasupra mesei din bucătărie arăta șapte și douăzeci și cinci de minute. Luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
privirea, am văzut un student care mă fixa oarecum timid. La prima vedere nu avea nimic neobișnuit: înalt, frumușel la modul general, față prelungă, destul de cizelată, un păr roșcat des foarte scurt, rucsac atârnând pe umeri. Purta blugi și un pulover Armani vechi, verde-măsliniu (vechi pentru că era genul de pulover pe care îl purtasem și eu odată, în studenție). Avea în mână un pahar de cafea de la Starbucks și părea mai dezghețat decât adormiții care populau campusul. Deși nu știam de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
timid. La prima vedere nu avea nimic neobișnuit: înalt, frumușel la modul general, față prelungă, destul de cizelată, un păr roșcat des foarte scurt, rucsac atârnând pe umeri. Purta blugi și un pulover Armani vechi, verde-măsliniu (vechi pentru că era genul de pulover pe care îl purtasem și eu odată, în studenție). Avea în mână un pahar de cafea de la Starbucks și părea mai dezghețat decât adormiții care populau campusul. Deși nu știam de unde să-l iau, eram sigur că îl mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmată de „Dacă nu ești bogat, meriți să fii umilit“. După care reclama se termina. Atât. O văzusem de nenumărate ori și tot nu înțelegeam ce vrea să spună sau ce vrea să vândă. Robby stătea aplecat de umeri și puloverul Hilfiger legat în jurul taliei i se desfăcu și alunecă pe mochetă în timp ce se ridica din pat întinzându-se. Pe perna lui era o carte pentru adolescenți Ce a fost Pîmântul altădată. Fiul meu avea unsprezece ani și un portofel Prada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]