1,576 matches
-
Tăișul gândului sclipind cu idei care fulgeră vidul răscolind focul din soare. Citește mai mult În marile grote ale universuluisunt găuri negrecu treceri dintr-o galaxie în alta,tunel de lumină în goluri de timpfăcând totul flexibilîn drumul spre stele.Pulsează prin spații sferele galbene,vânătoare cerească de zeiîndumnezeind ființe.Tăișul gândului sclipindcu idei care fulgeră vidulrăscolind focul din soare.... XIV. ROD TOTUL PÂNĂ LA OS, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017. Uneori cioplit în
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
Cum o faceai și altă dată, cu atâta drag. VALSUL FLUTURILOR Atâția fluturi dansează, prin viață, Dezlănțuind în lumina cuvântului Prin cercuri multicolore purtate de vânt, Un vals ritmic al imensității destinului Destine unice într-un spațiu fără egal, Aripile pulsează gîndurile sufletului tău, Adormit de timp, Un timp al renașterii ce te poartă la viață, Îmi cresc aripi ce mă-nalță spre cer, Nu e vis? Este viață. Fluturii dansează un vals, Un dans al cunoașterii. ÎNĂLȚARE ȘI IUBIRE Tăcere
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri. Mai lipsește doar să arunc flăcări pe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nu de puține ori își ... Citește mai mult Era trecut bine de ora prânzului, când Carlos ieși pe terasă cu ochii împăienjeniți încă de somnul tulbure și agitat, în care căzuse către dimineață. Habar nu avea cum ajunsese acasă. Tâmplele pulsau dureros, strânse ca într-o menghină neînduplecată iar stomacul otrăvit cu cine știe ce substanțe ciudate, pe care le băuse și fumase în ultimele ore, se contorsiona pradă unor accese incontrolabile de greață și arsuri.,, Mai lipsește doar să arunc flăcări pe
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei motor încă mai torcea silențios, așteptând răbdător să-și încheie misiunea din acea zi. Era sfârșită de oboseală iar tâmplele îi pulsau dureros, strânse în menghina unei migrene ce o torturase fără milă, încă de dimineață. Avusese la serviciu o zi infernală și pierduse numărul cafelelor pe care le băuse, pentru a rezista ritmului absurd de muncă, ce li se impunea de către
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Viteza cu care se muncea determina ... Citește mai mult Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei motor încă mai torcea silențios, așteptând răbdător să-și încheie misiunea din acea zi. Era sfârșită de oboseală iar tâmplele îi pulsau dureros, strânse în menghina unei migrene ce o torturase fără milă, încă de dimineață. Avusese la serviciu o zi infernală și pierduse numărul cafelelor pe care le băuse, pentru a rezista ritmului absurd de muncă, ce li se impunea de către
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și exact, gata să-și reia activitățile lăsate baltă pentru a da onorurile cuvenite nopții. Viața pulsa din nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
era o rază de foc, femeile erau dansurile ninsorii în joc, și iarna râvnea la pulpe abstracte, divina sămânță încolțea iar în acte, tu Venus, femeie, Sfinx ademenitor, te-ai prelins în noapte, un demon, regină de Amor, privirea ta, pulsa în himere, dar nu uita nebuno, hipnoza, e un act de durere, în mintea mea, oricând revi și pleci mi-e seacă făptura și anii-mi sunt reci, sunt rece de cald și tu mă topești, pe reci ghilotine, din
FEMEIE NEBUNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375867_a_377196]
-
Cum de este posibil ca un om de talia ta să poată îndrăgi așa...? Domnișoara Maria Burlacu: Ne naștem din iubire și trebuie să dăruim iubire semenilor noștri. Doar dragostea va salva omenirea!! Am o inimă cât un univers care pulsează nu sânge, ci iubire! De aceia, mereu am sângele fierbinte..! Iar, zâmbetul este „arma mea”, din acest motiv nu am dușmani niciodată, deoarece nici nu mă supăr niciodată (țin în mine pe cât posibil dacă trebuie), sunt mereu veselă, binevoitoare și
DOMNIŞOARA MARIA BURLACU! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375963_a_377292]
-
Radio Tv Prodiaspora®, un radio de VIS (Viață, Iubire, Speranță): www.prodiaspora.de Fiecare popor își are propria colecție de povești, acestea fiind comori de suflet, inimi ce pulsează dincolo de noi, pentru oameni, peste timp ... Comorile unui popor vor dăinui prin cei care păstrează, în inimi, mândria de a fi român. Acest post de radio s-a născut din dorința de a aduce clipe de bucurie în sufletele românilor
RADIO TV PRODIASPORA de CONFLUENŢE LITERARE în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376003_a_377332]
-
adormite pe care râurile fierbinți de lacrimi și suspine nu le mai pot trezi la viață, acum, aici. ARIPILE NOASTRE UITATE Într-o particulă misterioasă încape întregul univers. În noi s-a creat, acum cuvântul există și-odată cu el viața pulsează în stele, planete, natură, om, lumi infinite. Lumina își cere întruparea. Ne naștem, murim, revenim în lumină. Suntem. Nici început, nici sfârșit, nu există! Totul este lumină, în razele ei ne e scris viitorul. Ascultă mesajul stelelor ce strălucesc! Dacă
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
Vifornițe de flăcări cu strălucire-amară Ființei noastre pure îi drămuiesc iubirea. La marginile clipei, pe-un ram de frumusețe, Pe rugurile jertfei presar umil speranțe, Le-adun de nicăierea, le-nfășur în prestanțe Răsbinecuvântând iubirea cea plină de noblețe. Privește cum pulsează lumina-n roi de stele, Cum boabele de rouă devin de-odată sori! Cum galaxii de nuferi se-aprind înspre amurg, Cum pufii păpădiei devin în vânt splendori Și-atunci viețile noastre una spre alta curg Deszăpeziți de arderi, plutim
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
al deznădejdii, rugăciuni fierbinți se înălțară către cerul nemărginit ca niște porumbei albi, încoronați de lumina iubirii profunde. Clipele trecură în dimensiunea credinței și îngerii deșteptați de strigătul inimilor arse de focul divin al iubirii, priviră uimiți către durerea ce pulsa ca un șarpe agonizant într-un ungher al Grădinii Domnești. - Vă rog să mă scuzați că vă tulbur în asemenea momente! Trebuie să decideți dacă doriți să luați copilul acasă, sau să fie transferat într-un spital de copii pe
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
cu toată gura ei mare și bogată. Până să apuce el să facă un pas înapoi, brațele lungi îl învăluiră și butonii cleioși i se lipiră de-a lungul coloanei vertebrale. Analistul își simți inima zvâcnindu-i în gât și pulsându-i nebună în toate terminațiile, ca o căutare de aliniere la un echilibru energetic exterior, mai puternic decât orice emisiune cerebrală. Pupilele dilatate i se fixară în ochii imenși de culoarea pădurii, în care i se păru că citește dorința
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
ascult un tril de ciocârlie. Și-am ascultat, și-am împărțit în două lumina mea, în aripi de poveste din bob tăcut, stropit numai cu rouă am tot hrănit păcatele celeste. Mă las purtată-acum de-ale lor brațe ce tot pulsează patimi între noi de firul ierbii gândul să se-agațe cănd vom privi eternul pas în doi. Referință Bibliografică: Să te sărut cu buze de fecioară / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V, 30 mai 2015
SĂ TE SĂRUT CU BUZE DE FECIOARĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373069_a_374398]
-
încep și pe rând se curmă trăiri reale. Nu-ți pasă nici când și nici cum sau unde. Vrei să arzi intens în miezul lui este vise în extaz, pasiuni profunde, dorinți tempeste. Într-un cosmos dens fulgeri curcubeie și pulsezi dedus ordine-n contraste, plămădind avid doar dintr-o scânteie roiuri de astre. Gândul tău secant taie spații-n care galaxii foșnesc în eternul haos de la început spre continuare fără repaos. Simți că ești în tot o alcătuire de adânci
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarna argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvara azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumină. Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu va fi, Ce neagră e pădurea! Da-i înțeleg durerea, Nici viața nu e roz în fiecare zi. Referință Bibliografică: Șevalet rimat / Monica Bokor : Confluențe Literare, ISSN
ȘEVALET RIMAT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373144_a_374473]
-
de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarnă argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvară azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumina. Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu va fi, Ce neagră e pădurea! Dă-i înțeleg durerea, Nici viața nu e roz în fiecare zi. Citește mai mult Șevalet rimatMă doare sfâșierea de-albastru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
de toamnă arămie,Cu pașii gri, încet și măsurat,Mă-ndrept spre iarnă argintie.Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungăPână când primăvară azurie o sa vină.Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă,Accept roșu și galben în lumină.Pulsând în gânduri albe filtrez discret tăcereași-aștept să vină timpul ce auriu va fi,Ce neagră e pădurea! Dă-i înțeleg durerea,Nici viața nu e roz în fiecare zi.... ÎI. SUNT RĂU, CUCOANA!, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
la gură sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E noapte. Iese luna în înalturi Și scârțâie zăpadă sub picior, Ia forme promoroaca de pe garduri Sculptata de Maestrul artelor. Eu mă confund cu totul și cu toate. Pulsează-n mine iarnă de cristal, Turnând în lume mii de nestemate Ce-alcătuiesc decorul ireal. Ce măreție-n fulgii de zăpadă! Nicio unealtă n-ar putea crea Atâtea forme. Numai Tu esti, Tată, Neîntrecut în toate, pururea! Referință Bibliografica: Iarnă
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]
-
oare asta ce să-nsemne? C-am fost și sunt un primitiv? # Negre pisici îmi ies în cale, Eu dau cu cârja-n drumul lor, E tot mai tristă ceața-n vale, Și nu mai văd nimic color. # Inima-mi pulsează sincopat, Picioarele mă lasă-n drum, Curând din viață eu voi fi scăpat; Înseamnă că voi avea somn bun. # Copiii nu-mi mai zic tătic, Ci doar:,,babace dă-te-n colo'' Când eu abia mă mai ridic Și sunt
SEMNE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376136_a_377465]
-
de Confluente Literare, publicat în Ediția nr. 1515 din 23 februarie 2015. Radio Tv Prodiaspora®, un radio de VIS (Viața, Iubire, Speranța): www.prodiaspora.de Fiecare popor își are propria colecție de povești, acestea fiind comori de suflet, inimi ce pulsează dincolo de noi, pentru oameni, peste timp ... Comorile unui popor vor dăinui prin cei care păstrează, în inimi, mândria de a fi român. Acest post de radio s-a născut din dorința de a aduce clipe de bucurie în sufletele românilor
CONFLUENŢE LITERARE [Corola-blog/BlogPost/376036_a_377365]