KorAP: Find »[drukola/base=punte & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...31 32 33 ...612 >

15,281 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată preț de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Din pricina asta e atât de convingătoare. Îmi întinse mâna și mă ajută să mă ridic în picioare. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
simt puțin mai în largul meu în prezența bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot soiul. Spuse că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de pai ușor mototolită (singura pe care am găsit-o) și o pereche de ochelari de soare mari, din plastic negru, à la Roy Orbison, care să mă apere de soare. Mă simțeam ca un idiot. Când am revenit pe punte, Fidorous înclină aprobator din cap și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am spus doar mersi. Schimbând macazul și devenind un căpitan sever, Fidorous insistă să mă ducă într-un tur al restului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în elice propulsoare; cutia plină de hârtii era acum o imprimantă laser voluminoasă, legată în așa fel încât să atârne peste bordul din spate al ambarcațiunii, iar scaunul de birou se reinventase sub forma unui scaun de pescar fixat de punte, cu undița și firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
firul pregătite să fie aruncate în apă. Barca avea acum un catarg adevărat, un vinci adevărat, o ancoră adevărată. Continuându-ne traseul, am observat din loc în loc urme fantomatice ale precedentei încarnări ale lui Orpheus: un mănunchi de pete pe punte care încă mai semănau vag cu numerele de alamă care fuseseră odinioară lipite pe fațada unei uși; urmele aproape șterse de pe pereții cabinei formau pe alocuri fragmente din textul pe care-l văzusem prima dată imprimat pe cutiile de carton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
văzusem prima dată imprimat pe cutiile de carton ca parte din montaj - dar, în cele din urmă, acestea nu erau decât efecte de suprafață. În toate privințele importante, Orpheus devenise un pescador real, solid, funcțional. Ocolind cabina și ajungând pe puntea din față, am dat peste cele trei butoaie umplute cu cărți de telefon și aparate electronice de formare rapidă a numerelor. Păreau absolut neschimbate față de formele lor originale, însă Fidorous se burzului doar când am pomenit despre asta. — Ei, sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Fidorous se burzului doar când am pomenit despre asta. — Ei, sigur că așa sunt. Ce te așteptai, la un scrin și la un suport pentru pălării? M-am hotărât să nu mai pun alte întrebări. Comenzile ambarcațiunii se aflau pe puntea superioară, care funcționa și ca acoperiș al cabinei. Scout era acolo sus, întinsă pe un prosop cu ochelari de soare la ochi și în pantaloni scurți, cu bluza ridicată și îndesată sub sutien. Se ridică în coate când noi urcarăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
superior și se ridică, încrucișându-și picioarele. Haine uscate, am spus, trăgându-mă de cămașă. — O, făcu ea. — Cum stau lucrurile aici, timonier? Fidorous urcă scările în urma mea. — Ca pe-o barcă, zise Scout și lovi cu încheieturile degetelor în punte. E-o nebunie așa de mare, că nici n-o să întreb nimic. Probabil e mai bine așa, spuse doctorul. E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu. — E mai ușor dacă accepți situația pur și simplu, mersi fain. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încerce să nu se gândească la asta? M-am întors și m-am uitat peste valuri, pe deasupra albastrului profund și transparent, pe deasupra blândei mișcări unduitoare. Soarele era atât de dogoritor, că oferea tuturor lucrurilor - mării, pielii mele, scândurilor calde ale punții de sub picioarele mele - propriul lor miros de sărbătoare. Mirosul de căldură care uiți c-a existat vreodată pe frig și ploaie și-n serile cenușii, însă un miros care se întoarce la tine ca un vis, ca o trezire din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
săpându-i riduri pe frunte. — N-o recunoști? Sulița era lungă cam de un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mirosul și-l va urmări direct spre noi. M-am uitat din nou peste pagină, apoi am aruncat-o în apă lângă celelalte. — Încet înainte, dacă ești bun, domnule Scout! strigă doctorul. Scout se uită în jos, la noi, de pe puntea superioară. — Mi-ai spus cumva „domnule“? — Încet înainte, dacă ești bună. — Mde, mde, făcu ea. Nu mi-am putut reține zâmbetul. Adânc înlăuntrul meu, am început să simt că exista o șansă ca noi chiar să putem face asta. Motorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
soarelui. Dâra de hârtii se întindea dinspre noi, o albă potecă unduitoare ducând în zare. Am privit apa în căutarea vreunei alte mișcări, dar nu se vedea absolut nimic. Mergeam în felul acesta de aproximativ patru ore. Scout coborî de pe puntea superioară ca să verifice laptopul lui Nimeni. Mai făcuse deja asta de două ori. — Nu putem aștepta așa la infinit, să știi. — Așteptăm atât cât e nevoie, zise Fidorous de sub șapcă. — Dar dacă Ward observă conexiunea, o să rămânem definitiv în derivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a terminat. Fiecare minut pe care-l irosim făcând baie de soare ne scade din șansele de izbândă. — Doctore, am spus. — Facem și noi ce putem. Scout scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a lungul dârei întinse de hârtie și cerneală, o pagină albă se strânge și plutește la câțiva metri sub suprafața oceanului. blocând amintiri prea dureroase sau prea greu de îndurat pentru minte. Un întrerupător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei pe puntea superioară, iar eu mă țineam treaz scoțând așchii din podeaua de lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
podeaua de lemn vechi, ascultând vâjâitul imprimantei și supraveghind mișcările oceanului în căutarea unei umbre, a unei mișcări. M-am uitat și m-am uitat până când ochii mei își pierdură complet simțul perspectivei. Soarele dogorea. Pielea mea mirosea neplăcut și puntea păstra mirosul de mai an al algelor și sării. Într-un târziu, doctorul își părăsi scaunul de pescar. Se întoarse cu câteva sendvișuri prost încropite, niște beri și bucăți de carne pentru Ian. Scout coborî ca să mănânce și am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite. Ea se răsuci pe călcâie și porni cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous. — Eu ce să fac? — Udă mulineta. Găleata de acolo; aruncă niște apă peste fir sau o să se supraîncălzească. Trase și vârful undiței se îndoi, firul desenând meandre în apă. Am apucat găleata și-am udat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cablul și mulineta. — Asta-i, se forță doctorul să vorbească în timp ce se lupta cu undița. O să-l obosim și-o să-l aducem la suprafață. Sulița. Unde-i sulița? O lăsasem lângă laptopul lui Nimeni. — Mă duc după ea. Am traversat puntea exact când motoarele se opriră. Scout coborî scările și trecu pe lângă mine, strigându-l pe doctor pe când alerga spre pupa. — Serios, nu e rechinul pe care-l căutăm. O fi altceva mare de tot, un soi de... cum le spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din când în când. — Și ce-a fost, atunci? am întrebat. Ludovicianul? Fidorous se desprinse din scaunul de pescar și se ridică în picioare, întinzându-și brațele și umerii. — Eu așa zic, tu nu? Am pus sulița cu atenție pe punte și-am făcut cei câțiva pași care mă despărțeau de spatele navei. Cu o mână așezată bine pe imprimanta laser pentru echilibru, m-am aplecat peste pupa și m-am uitat în jos - doar albastrul oceanului și două pagini albe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să-mi trebuiască alt fir și altă momeală. Vreau să... Bum. Toată puntea se cutremură, iar eu am fost aruncat în față, lovindu-mă cu genunchiul de spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer, căzând cu capul înainte. Oceanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prinseră de încheietura mâinii și de antebraț și mă traseră înapoi la suprafață cu o smucitură zdravănă, eu tras în sus, dând din picioare și zgâriindu-mi spatele și coastele și șoldurile în balustrada de la pupa și prăbușindu-mă pe punte ca un animal semiînecat cu o bufnitură și împroșcând apă. Electricitatea iscând panică necontrolată în fiecare sinapsă a creierului meu și corpul tremurându-mi zumzăindu-mi zbătându-se de teamă și Scout strângându-mă în continuare și strigând cretin afurisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
gemut încercând să-mi las greutatea pe el. Am văzut-o pe Scout dispărând pe după cabină și l-am auzit pe Fidorous spunând: — A atacat barca. A venit drept spre noi. Am șchiopătat, am ocolit cabina și-am ajuns pe puntea din față. Fidorous stătea la capătul trambulinei cu balustradă care se întindea deasupra apei, la proră. Ținea ceva în mână, un fel ciudat de armă. — Eric Sanderson, strigă văzându-mă. Haide. E-n viață și e un monstru. — Știu, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în timp ce doctorul făcu un salt în spate din pricina reculului. Un harpon. Un zgomot aproape de stânga mea mă făcu să tresar și să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de telefon și aparate de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen la față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu cărți de telefon și aparate de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen la față și plin de adrenalină, bătrânul flutură harponul spre mine ca dovadă. — Tekisui și Susumu. E ca-n vechile povești, Eric, exact ca-n vechile povești. Am urmărit butoiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă. Prăbușit pe punte și ud leoarcă, auzeam doar succesiunile de bipuri ale numerelor de telefon apelate și-un ton electronic de apelare - țrr-țrr, țrr-țrr - peste hârâitul furios al motorului și bufnetul valurilor. — Funcționează, strigă doctorul, fluturând din mână în vreme ce vântul și tangajul îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]