1,715 matches
-
fi trebuit să vină... Ce ți-a putut povesti, ia zi! Apropie perna de obrazul Mariei, dar Își opri gestul auzind monitorul dînd semnale de panică. - Sst, nu te agita, fetițo... Calmă, se uită la aparat și Întinse mîna spre pupitrul de comandă... Chiar În clipa aceea Fersen dădu buzna furios În Încăpere, o văzu pe Yvonne alături de Marie, cu perna În mînă. - Nu mișca! ȚÎșni asupra ei, Îi Înșfăcă Încheieturile mîinilor și Îi puse cătușele. Yvonne se uită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână vrăjmașă sănătății mintale și auzului ascuțit dă la maximum volumul de difuzare. A, doamna Vasilescuuuuu! buciumă TVR 1. Vezi mamă, acum trebuie să iau și-un detergent scuuuuump! Ariel - Albul Ideal! Costache sare speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chema. Mai întâi el activează o tastatură secundară și, în timp ce accesează programul, fața îi e luminată de un zâmbet. Prin gura întredeschisă se insinuează vârful limbii. Când termină, se întinde cu o evidentă grimasă după un dispozitiv aflat în capătul pupitrului, pe care îl apucă și îl fixează pe căpățâna rasă. Imediat, un beculeț începe să clipească. * Ultima oară văruiseră și acum trebuiau să vopsească. Mobilele fuseseră împinse în mijlocul camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-se de pe un picior pe altul. Samuel nu mai așteptă să se repeadă la dezmierdări și a treia oară, cum bănuia că are să se întâmple. Mormăind ceva înfundat, hotărî să amâne vopsitul pereților pentru ziua următoare. * Dispozitivul se lovi de pupitru și, din cauza gravitației mici, căzu încet pe podea. Samuel continua să bombăne nemulțumit. Margareta e o femeie împlinită, matură. Bătrânețea e pentru ea încă departe. Și totuși se comportă de parcă ar fi isterică sau bolnavă. De ce? Se simți dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
crescut de sute de ani, ceea ce facilitează achiziționarea prin subspațiu a programelor de tot soiul: întreținere, reparații, reciclare și, ceea ce-l interesa pe Samuel, programe de recuperare psihologică. Butonul favorit, amânarea comunicațiilor, fu dezactivat. O liniște efemeră se lăsă peste pupitru. Înainte ca radioul să-l strige din nou, Samuel lovi cu precizie două taste galbene. Din difuzoarele răspândite prin toată nava ieșiră vorbele plictisite ale operatorului de serviciu. Nu l-am mai auzit, e mai mult ca sigur un începător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiindcă nu se întâmpla nimic deosebit care să-i solicite atenția. Doar uneori, când asolizau pe un planetoid debil și pustiu, o entitate metalică se strecura între explorator și femeile sale artificiale și cerea, politicoasă, prezența fizică a acestuia la pupitrul de bord, pentru comunicarea rezultatelor scanării. La revedere, spunea el fotomodelului alături de care își petrecuse noaptea, mă întorc mâine. Și ea îl săruta cu foc, îi aranja cravata și îi făcea cu mâna de la fereastră. Imaginea se întuneca, apoi devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
va fi frigidă, lucru asigurat prin prezența substanțială a unui Sex in Space original, cu arhivă de patchuri și drivere. Pe o scală Leyden, computerul îi acorda un punctaj de 503 cu 469. Samuel dezactivă terminalul și se așeză la pupitrul de bord. Cum e posibil așa ceva? Am creat o nevastă și computerul îi dă note, cum e posibil să fiu atât de dobitoc... De azi înainte nu mai citesc datele tehnice. Jur. Ba, mai mult, o să le criptez ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cursurile începură într-un amfiteatru larg, cu bănci galbene, printre fețe îmbujuorate și zâmbitoare. Începură să se închege relațiile, începură tatonările. Masa anonimă deveni diferențiată și se fărâmiță într-o puzderie de nume, fețe și tabieturi. În amfiteatrul galben, sub pupitre, se aprindeau telefoane mobile care stocau lacome în memorie zeci de numere, de parcă n-ar mai fi avut răbdare până la pauză sau până la sfârșitul zilei. Cât despre Elena și Ioana, ele stătură mai tot timpul lângă o fată ce avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din spate până la parter, croindu-și drum În birou prin masivele uși duble. Sylvia, scundă și tuciurie, și Anita, Înaltă, blondă și răpitoare, ședeau la mesele lor față În față, frunzărind hârtiile ce nu părea niciodată să le dispară de pe pupitre. — Buona sera, ziseră amândouă când intră, apoi Își plecară Înapoi capetele spre dosarele cu coperte verzi Împrăștiate În fața lor. Aveți ceva de mâncare? Întrebă el mai degrabă Înfometat decât grațios. Sylvia zâmbi și scutură din cap fără să vorbească; venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe după gâtul bărbatului și-l strânsese până ce-i dăduse drumul Anitei, care căzuse pe scaunul de la birou, plângând Îngrozită. Nimeni nu se mai referise la acel incident de atunci, dar el știa că putea Întotdeauna găsi ceva de mâncare În pupitrul ei. — Mulțumesc, Anita, zise el și luă o pară. Îi smulse coada și mușcă din fructul pârguit și perfect. Din cinci mușcături iuți, acesta dispăru, iar el se Întinse după a doua pară. Puțin mai necoaptă, aceasta era totuși dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să strălucească, să scânteieze. Când se uită Înapoi, Brunetti văzu că nu era vorba de radiații luminoase, ci doar de tinerețe, sănătate și uniforme Îngrijite de altcineva decât el Însuși. — Șeful Brunetti? zise el și se ridică În picioare În spatele pupitrului. Lui Brunetti, bărbatul Îi lăsa impresia că tocmai ieșise de sub duș sau din cadă: pielea lui era Întinsă, strălucitoare, de parcă tocmai lăsase jos lama de ras ca să-i strângă lui mâna. Cât dădură mâinile, Brunetti Îi observă ochii de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
observă Brunetti când Își strânseră mâinile, americanul nu ceru să-i comunice ceea ce ar fi putut descoperit despre decedat. Blonda nu mai era la masa ei de scris În biroul de afară. Monitorul computerului ei licărea pe-o parte a pupitrului, la fel de inexpresiv cum fusese și expresia ei facială. — Încotro, domnule? Întrebă șoferul când Brunetti intră În mașină. Îi dădu foaia de hârtie pe care se afla adresa lui Foster. — Știi unde e asta? — Borgo Casale? Da, domnule. E-n spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sănătate Publică“, și ciocăni. Nu răspunse nimeni, așa că bătu din nou. Nici acum nu răspunse nimeni, așa că Încercă mânerul rotund și, observând că era un mâner și nu o clanță, deschise ușa și intră. În Încăperea mică se aflau trei pupitre metalice, În fața fiecăruia era câte un scaun, și două fișete de pe care atârnau flasce plante lungi și obosite, având mare nevoie să fie udate și, de asemenea, șterse de praf. Pe perete atârna deja previzibilul afișier, acoperit cu bilețele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
era câte un scaun, și două fișete de pe care atârnau flasce plante lungi și obosite, având mare nevoie să fie udate și, de asemenea, șterse de praf. Pe perete atârna deja previzibilul afișier, acoperit cu bilețele și grafice. Două dintre pupitre erau acoperite cu deșeurile comune muncii de birou: hârtii, formulare, dosare, pixuri, creioane. Pe al treilea era un terminal de computer și-o tastatură, dar, În rest, era suspect de gol. Brunetti se așeză În scaunul evident pregătit pentru vizitatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
una dintre țigările sale rusești În portțigaretul de onix, având grijă să le țină pe amândouă departe de masă, ca nu cumva să cadă pe ea cel mai mic fir de tutun și să diminueze cumva din perfecțiunea strălucitoare a pupitrului renascentist În spatele căruia ședea. Țigara dovedindu-se potrivnică, Patta Îl lăsă pe Brunetti să aștepte În fața lui până când reuși s-o Îndese cu grijă În cercul de aur al portțigaretului. — Brunetti, zise el, aprinzând țigara și trăgând câteva fumuri precaute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
superior strigând „Avanti“ și intră. De obicei, când intra Brunetti, Îl găsea pe Patta În spatele mesei de lucru - „Întronat“ era cuvântul care-i venea cel mai ușor În minte -, dar astăzi ședea În unul dintre scaunele mai mici dispuse În fața pupitrului, stând la dreapta unui bărbat cu păr negru aflat Într-o postură absolut degajată, cu picioarele Încrucișate la nivelul genunchilor, cu o mână atârnând de pe brațul scaunului, cu țigara Între primele două degete. Nici unul dintre cei doi nu se sinchisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
autografe, destule amatoare care nu sar sfii să-și strecoare nurii sub așternuturile patului imens, fixat chiar - o, da! - în mijlocul atelierului) așezat în fața șevaletului, la doi pași de scenă. Mâna dreaptă ridică pensula, seamănă cu bagheta unui dirijor aflat la pupitru, trage câteva tușe, iată cum apare saxofonul, se construiește sub privirile atente ale artistului concentrat, ar trebui mai mult galben, totuși, atenție la contrast, nici nu avem nevoie de saxofonist, un joc de umbre este tot ceea ce ar trebui... Apariția
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în sobă. Ca să respire puțin și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite pe dușumea, pe capacul instrumentului și chiar pe pupitru erau acoperite cu o bură de praf. Niște flori uscate erau aruncate pe pian, de câteva luni. Felix ridică capacul de pe claviatură și G. Călinescu se pregătea să înfigă un deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
livrea de jucărie. Deșănțatul surugiu blestema îngrozitor. Iar pe măsură ce se apropia, suduielile sale mitocănești se transformau, ca prin miracol, într-un glas lasciv și insinuant de șpicheriță de aeroport. Ce-ai fi băgat mâna în foc că își freacă, pe sub pupitru, pulpele pofticioase. Glas ce li se adresă aluziv celor patru bagaje, chiar în clipa când ajunse deasupra capetelor lor și înainte ca trăsură, armăsari, vizitiu, să se spargă într-o ploaie colorată de clăbuci de săpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cei morți nu știu nimic, 192 DANIEL BĂNULESCU îndopate cu cele mai pestilențiale rămășițe, din cele mai scârbavnice gropi de gunoi ale Bucureștiului. Scoase o batistă, o înmuie în călimara cu apă și săpun și lustrui nodurile de lemn ale pupitrului său pentru a douăsprezecea oară. Și nu se înfățișa nici măcar aia, Dorina, să-i bramburească nițel creioanele, să-și pițigăie glasul și să-i ascundă gustarea. O să-i arate el ei, odată, dacă o să vrea, ce-i aia gustare. N-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se bătură, precum cu niște bulgări de omăt, cu pixurile și blocurile de hârtie, cu ajutorul cărora, sârguincioși, demnitarii își transcriseseră indicațiile prețioase sacadate de Conducătorul Statului și, tot războindu-se, se treziră adăpostindu-se, pentru câteva momente, fiecare, sub patru pupitre corespunzătoare, din cazematele cărora niciunul nu găsea încă prielnic să țâșnească și să găurească decisiv învelișul din piele al cutărui camarad, cu una dintre sulițele scuipătoarelor sau ale scrumierelor, demontate de pe hol. - N-au să se scurgă cinci minute și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atunci când a luat cuvântul În sinagogă - din Însărcinarea C.D.E. - și a Încercat să-și prezinte „partitura”, publicul l-a Întrerupt: „Când conform tezei vorbitorul a ajuns la punctele antisioniste, bărbați și femei au Început să murmure și să bată În pupitre...”3 La Templul Voința din xe "București"București, reprezentantul oficial F. xe "Stopler"Stopler recunoaște că enoriașii nu l-au lăsat să-și termine discursul: „...când am Început să arăt acțiunea lui Ben-xe "Gurion"Gurion și a sioniștilor... am fost
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
ar vrea să facă uitată respectiva instituție, minimalizându-i funcționalitatea în general, dar și în decembrie 1989: rolul generalului Iulian Vlad, șeful Securității, este aproape inexistent, deși acesta a fost unul dintre oamenii-cheie, cel puțin pentru perioada 22-23 decembrie, la pupitrul „revoluției” în desfășurare; la fel, rolul lui Virgil Măgureanu. Ceea ce indică faptul că Alexandru Saucă are interesul să spele, prin teza sa, imaginea Securității (instituție „patrioată”, a „bunilor români”, se subînțelege), acuzând excesiv agenții români pro-moscoviți care ar fi fost
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a constituit, după Gușe, o acumulare de dezinformări venite din toată țara, pentru a se crea senzația de război civil iminent; în acest sens este acreditată ideea unui război psihologic și radioelectronic, care a indus în eroare autoritățile aflate la pupitrul militar-operațional de comandă. Ștefan Gușe susține că Ion Iliescu a fost cel care, la declanșarea războiului radioelectronic, a cerut ajutor sovietic, în timp ce el a refuzat și împiedicat sosirea trupelor sovietice, dând ordin grănicerilor să nu lase să intre trupe străine
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
elev aflat În scaunul rulant mai mult de câteva minute, așezați-vă sau aplecați-vă pentru a vă situa la nivelul ochilor săi și a nu-l obliga să adopte o poziție incomodă și obositoare; - pot fi aduse În clasă pupitrele gen masă, cu spațiu adecvat atât pentru poziționarea picioarelor, cât și pentru deplasarea scaunului rulant; anticipați/identificați zonele cu acces dificil sau potențialele obstacole care limitează accesul elevilor cu scaune rulante; - când planificați timpul pentru activități, țineți cont și de
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]