985 matches
-
Înjurăm și noi, astfel că nu văd de ce n-ar putea fi cetățean român ca și noi”. Ulterior, În anii ’20, enervat de tipul acesta de argumente, șeful propagandei naziste, Josef Goebbels, admitea că „evreul este și el om”, În măsura În care „puricele este și el animal” <endnote id="(642, p. 239)"/>. Evident, este o falsă problemă, căreia Cilibi Moise Încercase de mult să-i pună punct : „Cine deosebește om de om, nu e om” <endnote id="(649, p. 136)"/>. La fel gândesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un gând drag nouă: neatârnarea. Am ridicat fruntea. Vă tare mulțămesc! Viteji ai Moldovei! Ați luptat bine! Ați săvârșit la "Podețul" acela, o.... o poznă nemaipomenită! Nici în vis n-am visat. Vă mărturisesc: inima-n mine era cât un purice!... "Marți 10 ghenarie văleatu 6983 de la Zidire" e o zi ce nu va fi uitată în veac. Sunt douăzeci de ani din ziua aceea când pe Direptate am visat, am jurat că va veni o zi în care vom scutura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îți bat clopotele. La o adică, să nu dau din colț în colț când o veni clipa să plătesc "Vămile văzduhului". Ești prea cutezător în luptă. Ai grijă Ștefane! Ai grijă! îl dăscălește Vlaicu. Mi se face inima cât un purice când văd cum te avânți nebunește cu sabia... Ștefan îi zâmbește, îi pune mâna pe umăr, îi privește în ochi, adânc: Unchiule... Și de-a fi și-a fi... Rogu-te, ai grijă de Maria, de copii și... și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
El, care nu mai avea nici un ban în buzunare, le răspundea: „N-ai dumneata jupâne ce-mi trebuie mie”. Jupânul curios întreba: „Da ce-ți trebuie ție”? Întrebare la care bunicul răspundea bucuros că-l poate păcăli: „Ai potcoave pentru purici? Ai căpestre pentru muște”? La hanul jupânului era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare să plătească. Bunicul, după ce plătea taxele școlare, rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit să meargă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
persoane foarte căutate care, dacă erau plătite, stăteau nopți la rând cu capacele de butelii și cu listele. Pentru copiii salariaților din fabrică era o creșă, unde cei mici primeau hrană caldă și educație, dar și boli contagioase, râie, păduchi, purici sau căpușe. Costul acestor creșe-cămin era suportat, în cea mai mare parte, de sindicatul salariaților și într-un procent foarte mic de către părinți. Deoarece programul de muncă era prelungit, 12 ore pe zi, copiii erau ținuți până seara târziu la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sediu și mi-a spus să stau acolo, iar dimineață, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla. Câinele paznicului, care avea obiceiul să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit pe podeaua lipită cu lut. Puricii însă, bucuroși de oaspeți, au tăbărât pe mine, astfel încât răsăritul soarelui a fost o mare bucurie pentru mine și prilej de tristețe pentru ei. Câțiva dintre ei nu au mai vrut să mă părăsească și m-au însoțit întreaga zi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
despre Vechile așezări de pe Suha Bucovineană, Ioan Cocuz despre File din istoria Bucovinei, la fel și profesorii universitari, Nicolae Ciachir și Ion Nistor. Despre cultura, viața și învățământul românesc din acea vreme, în Bucovina, publicau Ioan Căpreanu, Mircea Grigoroviță, Ștefan Purici, Vladimir Trebici ș.a.m.d. O biografie a mitropolitului Nectarie care vine și cu multe completări la majoritatea articolelor ce s-au scris despre el, este Un cenotaf pentru Mitropolitul Nectarie Cotlarciuc, un studiu realizat de același Vasile Diacon, doctor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
El, care nu mai avea nici un ban în buzunare, le răspundea: „N-ai dumneata jupâne ce mi trebuie mie”. Jupânul curios întreba: „Da ce-ți trebuie ție”? întrebare la care bunicul răspundea bucuros că-l poate păcăli: „Ai potcoave pentru purici? Ai căpestre pentru muște”? La hanul jupânului era primită parcarea căruței cu obligația căruțașului să mănânce acolo și la plecare să plătească. Bunicul, după ce plătea taxele școlare, rămas fără bani, venea la han, și se făcea foarte grăbit să meargă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
le-am trecut Împreună... a fost mai ușor. Acolo i-am cunoscut pe frații Voicu. Erau bucovineni, dar plecați În Brașov, care devenise zonă industrială, și lucrau chiar la uzinele Tractorul. Mai era Petcu, tot un coleg de-al lor, Purice, care era student la Petrol și Gaze la Petroșani, parcă, Dorel Darvai, fratele renumitei cântărețe de muzică populară din Satu Mare, Victoria Darvai. Și-au mai fost și alții, dar nu-mi aduc aminte acum numele lor. Și cum eram tineri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Popescu Ion 87 Popescu Lia 45, 48 Popescu Mihai 111 Popescu Pasărea Ion 311, 320 Popescu Traian 37 Popian (doctor) 302 Popovici 315 Popovici Mircea 42, 248, 253-254 Poștoacă (plutonier) 332 Potra Octavian 16 Prună (colonel) 342 Prună (primar) 360 Purice (deținut) 100 Pușa 207 Pușcaș (deținut) 172 Pușcaș (doctor) 52 Pușcașu Vasile 60, 68, 238 R Racoviță 48 Rada Ilie 249-250 Radina Remus 217, 220 Radu cel Mare 257 Radu Constantin 174, 176, 214 Radu Paisie (Petru de la Argeș) 257
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ele? Nici cititorului, dar nici partidului. Pagina culturală, fără versurile toboșarilor, ar fi acceptabilă. Mica publicitate adeseori suplinește umorul, căci poți citi, de pildă: Pierdut iapă sură, găsitorului bună recompensă. Pe ultima pagină știri externe, trei-patru știri cu litere cât puricii. Alături, în schimb, tot pe pagina externă, cu litere de-o șchioapă reclamă la Seara Bănățeană a Continentalului ori la Crama Bastion, locuri unde unii redactori sunt primiți cu mari onoruri. Dacă răsfoiți cu sinceritate acest ziar într-o frizerie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
-a B, fiind al 31-lea, în ordine alfabetică, având calificativul „bine” ca și Virgil Mateiaș, de la poziția 26, un alt legionar, cunoscut și prieten de nădejde al lui Nicolae Petrașcu. Dirigintele clasei a II-a B este profesorul D. Purice (Anexa 1.2). În clasa a III-a B, 1921-1922, diriginte îl are pe profesorul V. Stoicănea, iar media de absolvire este tot „bine”. (Anexa 1.3). În clasa a IV-a B, 1922-1923, îl are diriginte pe profesorul R.
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
De curiozitate, am aruncat într-una din ele o piatră cât pumnul, dar nu i-am auzit ecoul, deși am așteptat destul de mult. Aveam impresia că piatra ajunsese în Brazilia sau în Argentina. Mi s-a făcut inima cât un purice numai la gândul că aș fi putut cădea într-o astfel de groapă. Drumul cotea la dreapta și la stânga, cobora încontinuu, dar n-am dat peste vreo pantă abruptă. Doar intersecții. Multe intersecții. Pe tot traseul ne-am îmbrățișat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
chiar și rețeaua mediatică, atît de transporturi terestre cît și virtuale: cum poate fi numit socialist un stat care nu-și dezvoltă rețeaua de transporturi?). Invers, atunci cînd cineva, În România, Încearcă să atace dreapta, se vede pus În situația puricelui decis să strivească elefantul: măcar să-l enerveze. Pentru că nu-și permite să-și declare culoarea părului, apelează la vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acest război surd dus Între o dreaptă legitimă, campioană en titre a societății civile, și o stîngă eteroclită, cu un lot tînăr dar insuficient, care avansează mai mereu mascat, se numără pe degete. Or, În această situație sumbră, În care puricele speră ca elefantul să intre la apă, iar elefantul Își vede liniștit de drum dezvelindu-și, din cînd În cînd, cîte o rană mai veche care să umple publicul de respect, o lectură poate face mult bine. Antimodernii lui Antoine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
relatării. Cronica furniza, de altfel, și primele, succinte „povestiri”, reiterate de scrisul istoriografic. După o luptă pe Siret aparent pierdută, Ștefan „zace” o dimineață „printre morți”, până spre prânz, când e recunoscut de un boier „venit călare”, cu numele de Purice. Momentul, consemnat de cronicar în felul său concis, supravegheat, a inspirat și versiuni orale, cu personaje mitizate mai târziu, ,,tradiția” rescrisă de Ion Neculce devenind faimoasă și sursa unor prelucrări în romantism. Alt episod, plin de tensiune dramatică, ca scos
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
tranziție, București, 1986; I.L. Caragiale față cu kitschul, București, 1988; Pentru contra, București, 1991; Râsete în Parlament, București, 1994; Caragiale e cu noi!, București, 1997; De ce, nene Iancule?, București, 1998; Honeste scribere, București, 2000; Caragiale recidivus, București, 2002; Potcoave de purici, București, 2003. Antologii: Pionierii romanului românesc, pref. edit., București, 1962; Amintiri despre Caragiale, pref. edit., București, 1972; Antologia umorului liric, pref. edit., București, 1977; Drumuri și zări. Antologie a prozei românești de călătorie, București, 1982 (în colaborare cu Viorica Diaconescu
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
era mijala unei stări care azi a ajuns la apogeu, excesul funcționarismului", punctează Ghibănescu. Era „cel mai vechi buget al Moldovei", cum își intitula autorul articolul său de la rubrica „Chestii istorice". „Sama aceasta este scrisă de diacul de vistierie Vasile Purice, urmașul vechilor Purcești de la Ștefan cel Mare, rămași din tată în fiu în satul Popricani de lângă Iași, cum și de un Dumitru ot vistierie, care se văd iscăliți în dosul mai multor file". Și mai departe aflăm că „Moldova are
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
către Milena, 1922, OC, IV, pp. 1112-1113). 610 Poziția cinică a scriitorului reamintește că "Câine" este o înjurătură tradițională la adresa evreilor. Ne gândim de asemenea la ce spunea tatăl său referitor la Lowy: "Cine doarme cu câinii se umple de purici", altfel spus cine doarme cu câinii este el însuși câine. Expresia "a muri precum un câine" termină Procesul. 611 Naratorul notează că comisul voiajor este precum "o femeie din harem" [...] Lumea crede că el câștigă bine și că duce o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în alte moduri, scopul fiind același: sărutarea drept răsplată. Aveau și feciorii cântecele și jocurile lor, care, însă, nu le excludeau pe femei și fete. În repertoriul obiceiului, găsim cântece de cătănie, de înstrăinare, satirice, dar și jocuri, precum „gașca”, „puricele”, care stârneau hazul celor prezenți. Fiecare întâlnire se încheia cu mâncare, băutură și joc, sârbă, ciobănașul și rusasca fiind dansurile specifice zonei. Sărbători locale: 6 august "Ziua comunei" și hramul Mănăstirii Basaraba Tradiții locale: formația de fluierași din satul Sticlăria
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
sau la vederea banilor va da ordin să fiu arestată pe loc. Înainte de apleca Într’acolo Iosef Iacob XE "Iacob, Iosef" l-a Înștiințat pe Chirilovici XE "Chirilovici" că voi veni la dânsul și am plecat. Cu inima cât un purice am urcat scările spre biroul chestorului. Am ajuns În fața biroului În spatele căruia se afla cerberul atot puternic din acele timpuri. Timidă am bătut la ușă, am auzit un puternic „intră” și, mai timidă, aproape tremurând am deschis ușa. Colonelul m-
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
și libertate. Nu numai mișcare asta o înțelege oricine, dar libertate de concepție. Și libertatea de a fi copil! Și libertatea de a fi elefant dacă vrei să fii elefant, să fii floare dacă vrei să fii floare, să fii purice dacă vrei să fii purice. Adică să nu ai această pudoare a dansatorului care trebuie să fie frumos, să zâmbească și să aibă ochii machiați. Nu. Era ideea pământului, ideea cerului... De aceea am și putut dansa la oameni acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
asta o înțelege oricine, dar libertate de concepție. Și libertatea de a fi copil! Și libertatea de a fi elefant dacă vrei să fii elefant, să fii floare dacă vrei să fii floare, să fii purice dacă vrei să fii purice. Adică să nu ai această pudoare a dansatorului care trebuie să fie frumos, să zâmbească și să aibă ochii machiați. Nu. Era ideea pământului, ideea cerului... De aceea am și putut dansa la oameni acasă. La "Student club" am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
la Craiova, la mătușa mea, o SERAT| MUZICAL|. Era difuzată, strategic, desigur, pe doi. Canalul doi nu se prindea ușor în țară. Se apropia ora. Mă așez în fotoliu, deschid, invitată, Leopoldina Bălănuță. Imaginea tremură, se pierde, apar catralioane de purici... Orele acelei seratei au însemnat ore de gimnastică și echilibristică ale unchiului meu, care își iubea enorm soția, pe mătușa mea și, de aceea, se străduia mereu să-mi facă toate plăcerile atunci cînd, în vacanțe, mergeam la ei. Sucea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
și altor elemente ale naturii, care sunt la urma urmei specialitatea lui Lucian Blaga, sună uneori fals, din cauza inserării lor în proza vieții de fiecare zi. În timp ce o sfătuiește pe una din iubitele sale să doarmă într-o casă fără... purici, descoperită de el, Axente Creangă nu uita să facă remarci poetice asupra brândușelor: "E de mirat cum aceste ființe își suporta focul ce le mistuie cu atâta putere inima." Pentru că apoi poetul să consemneze într-un stil romanțios plecarea femeii
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]