107,135 matches
-
dictat telepatic de parcă un dulce elixir mi se scurgea prin degete Umplui somnambul spațiul liber dintre tablă și ușă și cum problema se hrănea magic din propria-mi mirare temerar și nesăbuit eu însumi cerui îngăduința să continui lăsându-mă purtat orbește de ceea ce nu știusem vreodată nici eu și poate nici chiar boemul dascăl posedat parcă de un extaz mistic Nu mai am loc, exclamai treci pe coridor auzii îndemnul hipnotic fie ce-o fi eu plătesc toate pagubele Impetuos
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
poezie ca-ntr-un schit, Clădit doar din icoane de cuvinte; Oricât mă-nchin, privirile de sloi Nu-mbie lacrimi, nu dezleagă vise, Eu nu știu să-ntorc timpul înapoi, Să deslușesc tăriile închise Când, nenăscut, cuvântul urcă-n cer, Purtând în gând oceanele de stele, Și flori de-nchipuire care pier Întind câmpii culorilor din ele; Nicio minune nu mai urcă-n pas Nălucilor să le răsară-n cale; Doar umbra din cuvinte mi-a rămas, Cu trupul mori, înveșmântat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
Ovidiu Genaru De aceea Mai trec prin curcubeu bătrânii după ploaie? Mai sunt bătrâni? Sate de grauri mai lunecă pe cer? Dar florile divinității cum s-au ofilit? Mai faceți mătănii în fântâni și fântâni în câmp? Nu mai purtați pământul sub unghii pentru că e al vostru pământul vostru nu se mai ia sub unghii nu se mai ia pe călcâile crăpate nu se mai duce acasă De aceea nici potcoavele nu mai poartă cai. Crepuscul Crepuscul de amiază de
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
și fântâni în câmp? Nu mai purtați pământul sub unghii pentru că e al vostru pământul vostru nu se mai ia sub unghii nu se mai ia pe călcâile crăpate nu se mai duce acasă De aceea nici potcoavele nu mai poartă cai. Crepuscul Crepuscul de amiază de septembrie când domni și doamne pe scaune de pai în cești fierbinți mânuiesc lingurița Clătinare de capete cu pălării de margarete miresme de tutun de pipă de sertare vechi Când brusc în vârful buzelor
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
strecurat fluid prin ochiurile plasei. El nu dormea niciodată. Deși părea că doarme mult. Chiar și programul de zi și-l petrecea într-o semi-trezie. Frecventa, așa cum se face asta în mod tainic, cea mai solicitată Școală Îngerească. Rasă nu purta, dar era novice. La cursuri a aflat că e printre miluiții, binecuvântații. Că partea sa e întreagă, neatinsă. Și e doar a sa. Ea trăiește sub același soare. Neocrotită. Într-o crăpătură a spațiului. Că s-a închis în sine
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi amintesc prea bine chipul lui poate copilul desculț ce purta stranie coincidență chiar numele tău
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
-mi mor, și crește-n mine crucea pînă cînd mă răstignește-nuntru pe-adevăr și în afar’, din sîngele-mi dă flori, cu crengi spre cer nălțîndu-se cîntînd. În Tine-s pîn’ la ultimul atom al pulberii și realității mele textură-universalei învieri, purtînd într-al lăuntrului meu dom cuprinderea de dincolo de stele, a marii Tale, Doamne,-ntîmpinări. (VIII Evanghelia după Toma) Nu m-a luat în cer, ci-n munte-n minte Iisus din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
norii ca și cum doar în vis S-ar fi născut Mă mîngîi pe păr Îmi trasezi aura (oarecum) obligatorie Numai așa exist în viețile noastre Ploaia acidă mă trimite în realitate Continentul planează De teamă că m-ai putea întîlni Mă porți cu tine în aură Cavalerul teuton Uite cum era: Pe noapte Părul tău nor Mă îneca parfumul uscat pe ceafă Aromitor - o coda - Pe care nici n-o visam: Părul tău - nor. L-am Străbătut am aflat tot Ce se
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
Dar cum desprindeai Cu grijă Aripile de pe trupul meu adolescentin Luîndu-le ca amintire Ce știai tu despre locul lor rămas crud? (Două răni fără haine Sîngerînd abia atinse de aer Le păstrezi în buzunarul de la piept) Departe de mine Le porți amintirea trofeu Abandonat Aruncată pe un promontoriu cu mișcarea înapoi Aripile mele Îți rămîn pe trupul adolescentin
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
Atît de singure pe piatra lor, ceva mai mare. Eu și Eu Nu mai visez Palmyra, nici lira lui Orfeu, Am locul meu pe creangă în Marele Oraș. Doar corpul - marcă bună, „54 H” - Pornește dimineața din ce în ce mai greu. Deși îi port de grijă: jogging, fitness, masaj, Femei (doza prescrisă), fibre, ginseng (la greu)... E dragostea supremă - cea dintre Eu și Eu - A noii episteme: Textul fără Mesaj. De ce-aș visa? O treabă de luzări, prostovani Ce n-aveau avioane, video
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
de stejar deasupra capului aleleu măicuță aleleu tăicuță moale și frumos mirositoare-i sfânta și-nierbata strâmta potecuță-a dorului xxx șed într-un colț de bucătărie și mă uit la tine cum calci vorbind întruna călcătorul lunecă pe cămașa încrețită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor tăi mai strălucitori ca oricând nu mi-ar părea nici un pic rău de-ar fi să pier acum singurul regret poate ar fi că
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
mai ales, mi-a incitat curiozitatea vizavi de autor, căruia, după un oarecare timp de căutări, i-am descoperit și un blog personal, conținând mai multe producții literare. Așa am ajuns fascinat de poetul vasilescu - personaj al mai multor texte purtând semnătura lui Liviu Dascălu -, așa m-am hotărât și am reușit să iau legătura cu el, pe mail, convingându-l că ar cam fi cazul să se ia în serios și să se concentreze pentru un debut editorial. Fiindcă, „părintele
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
Simona-Grazia Dima Grup de scriitori vizitând Muzeul în aer liber al Țării Oașului, Negrești-Oaș, mai 2011 Autocarul ne poartă, fantasmatici, prin mierea Nordului, în leagănul istoriilor lui Ion Vădan, despre mari invenții devenind fertile, cum sonicitatea în literatură, economie, filosofie. Trăim cu toții poezia locului. Aurel Pop îmi șoptește că pe-aici oamenii se-ntrec în construire, fără a ști
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
să-i aparțină mă primiseră fără să-mi caute noduri în papură mă-nconjuraseră în murmur de voci învățate să blesteme doar cu paharul în mână la festivaluri colocvii simpozioane vedeau în mine doar o bătrânică mioapă hipersensibilă bine crescută purtându-și cu grație urmele cuielor care mă fixaseră-n pagină sub prapurii unei prefețe aveam să fiu de-a lor pentru totdeauna cuminte senină n-aveau să știe vreodată că înfruntasem decenii la rând spaima să n-ajung cumva la
Nous, la multitude by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/5735_a_7060]
-
Vinicius și recită cu trandafirul în mână în fîntîna arteziană din restaurantul hotelului, din el se ivește Muri cîntînd „nu-i lumină nicării, c-or murit tăți oamenii”, și deodată în jurul lui zece femei cu zece pahare în mână îl poartă pe scut, și, zdup, se face lumină peste tot și viața o ia de la capăt, din cer atîrnă un candelabru imens, iar din mîna lui Dumnezeu cade tihna peste cei un milion de oameni adunați între cele două mîini, toți
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
Liviu Georgescu Acest coșciug în care ne-am îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
în care ne-am îngropat dorințele, vanitățile, răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
care e toată din șantung cenușiu nasturi mici și patru limbi ale imperiului pe care le știe perfect - te-ai desprins prea devreme din carnea mamei și de-atunci tot umpli un șir de gropi. tot de-atunci moartea își poartă triburile prin deșertul trupului tău. le întărește slăbiciunile aruncă praf în ochii celor ce-au început să vadă că drumul e întors în sine fără putință de scăpare. ea singură va ajunge-n pământul făgăduinței din care smulgi tu bulgări
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
a găsit plicul cu pozele duduței. mireasa copilă așezată în cutia pentru daruri a morții. de-atunci vine în pod (tot mai des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Soarecândva, când printre voi am priceput proiectele noastre se vor împlini ce pasăre de foc e dragostea. tovarăși...și asta mă doare!!!" credeam că doar poeții știu iubi, că numai pentru ei se nasc fiori ca un sclav modern îmi port dangaua. și-am mai aflat că-n fiecare zi tinerețea mea tu unde ești? poți să te-ndrăgostești de mii de ori. mi-ați legat de suflet tinicheaua vai, lume...eram tânăr ca un mânz sfintelor tradiții românești. iar voi
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
derbedeu. vă zidește-n sărbătoare cu flori și stele, că-s destule-n cer mi-ați legat de suflet tinicheaua astăzi... Sfântul-Valentin ! și chiar dacă mai ninge uneori vechilor tradiții românești. venim...cu tinerețea la rever. ca o fiară rea îmi port dangaua; SĂ NE IUBIM primiți-ne cu dragoste-n odăi tinerețea mea: tu unde ești?... stimate Doamne, astăzi iar vă scriu că după primăvară vor fi toamne un nou poem despre iubirea ce-i? și vor veni și geruri cu
Poeme din inimioară.... In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Filip () [Corola-journal/Imaginative/87_a_87]
-
s-a părut că așa este el azi: îmbătrînește, curînd nu se va opune, va fi o tristețe să-l înving, nu mai poate fi vorba de un război, s-a oprit o femeie lîngă mine, nu știa că îl poartă, cerea ceva de la o fată, la un magazin, au fost momente din acelea de viață grăbită, viață ce ucide fără să știe, era grăbit și el, a comandat repede și s-a dus în mulțime *** Euridice e aici, se încruntă
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
Ioan Moldovan Cade adînc în noi grăuntele conștiinței morții, tu și eu suntem tare departe și privim lanurile întinse și secerătorii, în moartea mare, crește desfrînarea, floarea prăduitoare *** Lucrează liniști mari la alcătuirea chipurilor, liniști care vor reveni la dezintegrare, purtînd firișoare de sînge și sunete, ai zice, o muzică, dar se aud doar oftaturi, și se văd unii cum rămîn, făcînd semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
chipurilor, liniști care vor reveni la dezintegrare, purtînd firișoare de sînge și sunete, ai zice, o muzică, dar se aud doar oftaturi, și se văd unii cum rămîn, făcînd semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de rîs în propriile lui aplauze, se uită la inima mea, asta face mereu, se uită la inima mea
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]