5,860 matches
-
Protecția ridicată pentru cei care ne ofera la rândul lor protecție și securitate este o prioritate pentru 3M. Echipamentele de protecție precum ochelari de protecție, antifoane pasive interne și externe, antifoane active cu comunicații, au la bază inovația 3M astfel încât purtarea lor să fie confortabilă și să ofere protecție ridicată pentru cei care intră în contact direct cu zonele de conflict. Identificarea cu acuratețe a personalului civil său militar poate face diferența. 3M este lider global în soluții de identificare biometrica
3M a prezentat Soluţii de Siguranţă Personală şi de Securitatea Datelor la Black Sea Defense amp; Aerospace 2014 [Corola-blog/BlogPost/93457_a_94749]
-
și imaginea ei imaculată. A otrăvit atmosfera în care își desfășura activitatea. O femeie-înger cum era dânsa nu putea respira într-o astfel de atmosferă viciată. De aceea a plecat...nu am meritat-o...Nu am știut nici măcar să regretăm purtarea noastră și să ne cerem iertare pentru comportamentul nostru deplorabil. Poate...n-am avut cei “șapte ani de acasă”. Poate, nu cunoșteam aceste “delicatesuri” ale educației. Adică, atunci când ai jignit pe cine-va drag cu purtarea ta urâtă, să regreți
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
știut nici măcar să regretăm purtarea noastră și să ne cerem iertare pentru comportamentul nostru deplorabil. Poate...n-am avut cei “șapte ani de acasă”. Poate, nu cunoșteam aceste “delicatesuri” ale educației. Adică, atunci când ai jignit pe cine-va drag cu purtarea ta urâtă, să regreți, să plângi și să-i ceri iertare că l-ai supărat. Altfel îl poți pier-de, cum am pierdut-o noi pe “coana preoteasă”. Dar... asta a fost. Am rămas din nou fără învățător. Mai venea din
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
fără niciun rost și să se țină de prostii și petreceri. Avea o față rubicondă, trupul cam rotofei, dar musculos și puternic. Vă închipuiți că părintelui Băluță nu-i plăceau năzdrăvăniile lui Dode. El era un om integru, cu o purtare creștinească exemplară, pentru care era respectat de toată lumea. A încercat toate metodele să-l aducă pe Dode pe calea cea bună, sau, mă rog, considerată “bună” de el și oamenii satului, dar degeaba. Dode vedea viața și “calea cea bună
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Iar îngerii cei decăzuți, îi poartă-ades mânie, Se-mpotrivesc, urzind intrigi, ascunși cu viclenie, Năpaste-aduc cu ura lor, dureri să curgă-ndată, În lacomi ochi întrezăresc cum noi puteri i-mbată, Dar tainic este Geniul vieții, El iartă-a lor purtare, Și flori sădește-n orice loc cu blândă-ntâmpinare, Când timpul e măsura Lui, măsura Lui în toate, Iar Cerul, Veșnicul Său Dar, infernu-i veșnic noapte. Referință Bibliografică: Geniul vieții / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
ideea pe care și-o făcuse de la bun Început: aceea că mozaicul ar fi putut fi un soi de celebrare a anului Centesimus. Se Întrebă iarăși ce-o fi fost prevăzut pentru partea rămasă neterminată. — Ai observat ceva ciudat, În purtarea lui? Se temea de ceva? Părea Îngrijorat? Îl Întrebă pe stareț. — Nu, n-aș zice. Era foarte absorbit de munca lui... Lăsând la o parte treaba cu scrisoarea. — Care scrisoare? Asta? zise poetul, arătându-i contractul. Nu, nu aceea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dulcea cantilenă a graiului venețian. Știința mea e aceea a mării, iar puntea unei galere Îmi e catedra. Locuri de unde se naște, adesea, o viziune diferită asupra lucrurilor de pe uscat. Dante resimți o simpatie instinctivă față de acel bărbat cu o purtare atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În acea adunare de personalități reci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu asasinatul și că se prefăceau din cine știe ce pricini nebănuite. Cu siguranță, ideea că acei Înțelepți ar fi putut avea de a face cu o crimă atât de cumplită părea absurdă. Dar de câte ori nu cunoscuse duplicitatea cea mai imprevizibilă În purtarea oamenilor? Nu mi-ai răspuns, messer Alighieri. Cum a murit meșterul Ambrogio? Îl mai Întrebă o dată Cecco. — Ambrogio a fost coborât de viu În mormânt - priorul descrise pe scurt scena crimei. Dar poate că victima a avut vreme să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o legendă. Însă ultima afirmație Îl luase prin surprindere. Era o idee banală, produsul unei minți obtuze, Însă atingea o problemă asupra căreia zăbovise Îndelung, pe vremea când studiase filosofie morală. — Credeți că răul e, cu adevărat, pedeapsa pentru o purtare nedreaptă? zise el, vorbind mai curând cu sine. Iar dacă ar fi așa, ce rău a fost pedepsit prin supliciul meșterului mozaicar, la San Giuda? Peste sală se pogorî o tăcere plină de stânjeneală. Dante nu se aștepta la nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de salut. — Nu-i nimic ce nu poate fi lăsat pe mai târziu, zise el indicându-i vizitatorului o bancă pe care se grăbise să o elibereze de o grămadă de pergamente. — De altminteri, exigențele justiției Comunei impun uneori niște purtări suburbane pentru care sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar versurile dumitale de iubire aleargă chiar și pe buzele celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de această dată smulgându-i harta din mână și Împăturind-o grijuliu. — De ce cunoașterea formei lumii trebuie ținută secretă? De ce să rămână ascunsă Înfățișarea lumii create? E tot una cu a ascunde chipul lui Dumnezeu, Îl provocă Dante, uimit de purtarea lui. — Căile pământului nu sunt doar nervii care leagă marele său trup: sunt venele prin care Îi curge bogăția, messer Durante. A le cunoaște Înseamnă a avea acces la acest sânge În mod neîngrădit, la adăpost de invidia rivalilor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile lui Bonifaciu asupra libertății noastre? La acel nume, un sentiment de stânjeneală Îi lovi pe toți cei de față. — Nu... firește, zise celălalt prior, Încurcat. Dar să exilăm și familia Donati... Nu sunt Înrudiți cu domnia ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
împletit în cozi și floare la ureche.” Era costumul adusă din Bucovina. Cei care au răspunsă la chestionarul întocmit de Olimpia Bădăluță, femei și bărbați, au lăsat mărturie despre „industria” țărănească și meșteșugurile artistice care duceau la crearea îmbrăcămintei de purtare obișnuită, și de sărbătoare, care se producea și se purta în satul Lunca. Probabil că de la ei au împrumutat atât tehnicile de confecționare, cât și influențe artistice, locuitorii din Slobozia, apoi și cei din Valea Boțului, deși este de luat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
găsească în antichitatea grecoromană. La grecii vechi erau organizate jocuri în cinstea zeului Dionisos, la care participanții, îmbrăcați în piei de țap, cântau și dansau și, bineînțeles, consumau o mare cantitate de vin. Poporul trebuie să fi fost impresionat de „purtarea” caprei, ca animal neastâmpărat (Capra sare masa, iada sare casa!) care se urcă și în arbori ca să mănânce frunze și lăstari. Săriturile caprei îi ajuta pe oameni să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era necesar sau chiar Îl dăruia, dacă estima că respectivul cumpărător era un cititor de mare clasă și nu un diletant flușturatic. Pe lîngă aceste Însușiri, Barceló poseda o memorie de elefant și o pedanterie cu nimic mai prejos decît purtările și sonoritatea glasului, Însă dacă cineva se pricepea la cărți ciudate, el era acela. În acea după-amiază, după ce a Închis prăvălia, tata a sugerat să ne Îndreptăm spre cafeneaua Els Quatre Gats de pe strada Montsió, unde Barceló și fîrtații lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
luați loc lîngă noi, căci aceste efeméride trebuie să le celebrăm, a proclamat Barceló. — Efeméride? i-am șoptit tatei. — Barceló se exprimă numai În proparoxitone, mi-a răspuns tata În șoaptă. Tu nu spune nimic, fiindcă Își ia nasul la purtare. Cenacliștii ne-au făcut loc În cercul lor și Barceló, căruia Îi plăcea să se arate strălucitor În public, a stăruit să ne invite. — Ce vîrstă are țingăul? s-a interesat Barceló, privindu-mă chiorîș. — Aproape unșpe ani, am declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
extraordinară, mai cuprinzătoare decât cea reală, pentru că-i avea ca oaspeți sau îi vizita în fortărețele lor. Accepta regulile după care jucau jocul vieții ca fiind valabile pentru ei, dar nici măcar o clipă nu se gândea să-și schimbe propriile purtări după modelul lor. Excentricitățile morale, ciudățeniile din ținută, teoriile și paradoxurile lor atât de ieșite din comun reprezentau pentru ea un motiv de amuzament, dar nu-i influențau câtuși de puțin convingerile. — Dar există și un domn Strickland? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-a răspuns. Chestiunea era extrem de gravă pentru ambele părți implicate. Dar în maniera în care îmi răspundea era un fel de veselie nerușinată care mă silea să-mi mușc buzele ca să nu izbucnesc în râs. Mi-am amintit că purtarea lui este abominabilă. Am încercat să mă montez ca să ajung într-o stare de indignare morală. Dar dă-o dracului, domnule, mai trebuie să te gândești și la copiii dumitale! Doar nu ți-au făcut nici un rău. Și nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
impresia că el mă cunoștea pe mine. Ba chiar că... - Ce anume? Îl Îndemnă poetul. - Că Înadins trăsese la hanul acela. Ca să mă aștepte. De parcă ar fi știut că acolo voi ajunge, murmură celălalt. - Fii mai lămurit. - Era ceva În purtarea lui... tonul confidențial cu care mi se adresase Încă din seara când am sosit. Îmi punea Întrebări necontenit, ca și când s-ar fi așteptat să Îi pun și eu lui. La fel făcea și cu Bernardo. - Literatus? - Aflase de cercetările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
studentul nesigur pe el, zbătându-se să descâlcească tainele lui Dumnezeu, ci priorul orașului, purtând În sân cheile ce Închideau și deschideau. Își ridică privirea, pe care până atunci și-o ținuse ațintită În pământ, potrivindu-se din instinct după purtările celor pe care Îi zărea În jur, și ajunse astfel până la ultima chilie, din care auzea cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
față, oprindu-se În fața tronului. În loc să se Încline spre mâna Întinsă, Își Încrucișă brațele. - Am aflat că voiai să mă vezi. De ce pe mine, singur, În loc să ceri audiență Întregului Consiliu? Cardinalul Își retrase mâna, aparent fără să dea vreo importanță purtării priorului. Doar o rapidă strângere a buzelor cărnoase și o scânteiere În privire Îi dezvăluiră pentru o clipă adevăratele sentimente. Dar imediat Își reluă atitudinea curială, cu fața dominată de un nas proeminent, ca masca unui roman din antichitate. - Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se strecoară În casele oamenilor. Cardinalul se Întrerupse, continuând să cântărească hârtiile și scuturându-și capul masiv, pe urmă continuă: - Se pare că În domnia ta există două persoane diferite, messer Alighieri. Mai Întâi tânărul iubitor al vieții vesele, poetul cu purtări plăcute, lasciv și luminos, scufundat cu totul Într-un vis de iubire imposibilă. Am citit și eu versurile dumitale pentru acea Beatrice, oricine ar fi ea. Pentru că doar nu vei vrea să mă faci să cred că cea care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
complicități. Și poate că dialogul lor continuase și În prezența lui, mascat Într-o discuție filosofică, iar cei trei Își băteau joc de el. Pentru o clipă, se simți tentat să Își dea gândul pe față, cerându-le socoteală pentru purtarea lor. Dar Împreună erau mai puternici: dacă era adevărat ceea ce bănuia, strânși cu ușa s-ar fi sprijinit unul pe celălalt, zădărnicindu-i orice efort de a ajunge la adevăr. Trebuia să mai aștepte și să Îi prindă În plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Străini? - N-au deschis gura. Dar aș băga mâna-n foc că da. Dante se despărți de hangiu. Ce avea de făcut acum? Era preocupat. Simțea din instinct că, probabil, francezul era omul cel mai adânc implicat În urzeală, cu purtarea sa misterioasă și cu politețea lui afectată, de gentilom de peste Alpi. Dacă ar fi dispărut cu adevărat, atunci și crimele ar fi rămas pentru totdeauna Învăluite În beznă. O apucase cu pași Înceți pe o străduță din spatele bisericii Santa Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămăsese În urmă, poate că nădejdea și puterile Îl părăsiseră. Poate că lada, a cărei greutate continua să o simtă, nu era decât o halucinație. Și dacă... dacă sienezul Îl urmase anume În capcana aceea ca să se descotorosească de el? Purtarea necioplită, sporovăiala, lașitatea amestecată cu o aparentă smerenie n-ar fi putut fi toate doar o mască menită să ascundă botul unei bestii asasine? Era pe cale de a-și pierde controlul mișcărilor, când Începu să simtă În față un ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]