3,728 matches
-
zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
i-a apărut, Profetul - Dumnezeu să-l țină În slava sa - a urcat mai Întâi prin cele șapte ceruri ale celor șapte planete. În ordinea exactă În care le-au așezat Înțelepții astronomi de la Bagdad, cu viziunea lor minunată. Prin pustiuri de beznă și de lumină. Și prin lacul de foc al vinovăției. Dante scutură din cap. - Poate că vrei să spui În ordinea În care le-au așezat Înțelepții Greciei. Aristotel și marele Ptolemeu. Lacurile acelea de foc și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să bage de seamă, se Îndepărtase de drumul cel mai direct spre San Piero, căutând să se adăpostească pe la umbra micilor grădini din spatele bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre Ponte Vecchio. Locul părea neobișnuit de pustiu, de parcă un farmec ar fi oprit acel du-te-vino al mulțimii care, la orice oră a zilei, se revărsa pe sub arcade. Doar țâșnirea iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul Nassau Hall. Tu și cu mine am cunoscut niște zone stranii ale vieții. În liniștea profundă i-a răspuns ecoul. — Au ieșit cu torțele, a șoptit Tom. Ah, Messalina! Umbrele lungi construiesc minarete pe stadion... Pentru câteva clipe vocile studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adevăr, nu conta. * Mariana murea încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea, doamna doctor îi făcea concurență serioasă soțului ei: - Fugi deochi/ Dintre ochi/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat. - Nu m-a deochiat nimeni! se revoltă Mariana, cu o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de binemeritată odihnă. ― Salut, ce faci? Cam astea sunt vorbele, la ce bun ar fi mai multe, lumea nu s-a schimbat încă, nici nu prea credem că are s-o poată face, noi mergem pe catalige care încotro, propăvăduind în pustiu cu speranța că într-o zi se va ivi o floare și apoi încă una, până când, în iarbă până la genunchi, pe malul unui râu cristalin, plin de pești zburdalnici, oamenii vor înțelege că am avut dreptate, că este mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
flăcării voi spune: Fior al caldei firi, Joc viu ori șovăielnic de galbenă maramă, Vibrare necurmată, zigzag de pâlpâiri, Ușoară și fierbinte văpaie, te destramă; Redă nemărginirii fugarul tău mister... Mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă, Prin sure și înalte pustiuri de eter Desfășură pe hăuri o horbotă aprinsă. Deasupra ta, deasupra haoticului drum, Cupolele nocturne te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici și desfrunziți de-acuma, Pe unda nenturnată a orei înclinați. Ne prăbușeam ... Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Palas, descoperite de el prin calcul și zărite, mai apoi, de astronomii săi? Tablourile sunt veridice dar nu vorbesc închipuirii, nu tind către mit. Pe Gauss al anilor intenși se cuvine să-l vedem străbătând, în mantaua lui de ploaie, pustiul Lüneburgului, găzduit pe la morile de vânt, trăind viața păstorilor din partea locului; dormind vara somnul lor de plumb, prin ierburi, și visând de curbura pământului. Acest tablou al vigorii bărbăției sale răscumpără pe celălalt: al oboselii, improductivității și bătrâneții, când după-amiezile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
slavă aș vrea să Te văd Plutind în veșmânt luminos de omăt. Să-I văd Soarelui Sfânt coroana de spini Schimbată-n petale de flori și lumini. Voi căuta prin noapte răposaților urma Calea spre Viață, Păstorul și turma. Prin pustiuri voi trece, prin valea adâncă Să beau aghiasma sfințită din Stâncă. Să mă scutur de praful stelar și de tină Să mă mirui pe frunte cu har și lumină. Să mă botez în ploaia Duhului Sfânt Din nou să mă
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
făcut târzie... Orice mișcare a-ncetat, Iar timpul parcă s-a oprit, Dar curge-ncet și măsurat. Arar vreun glas neadormit Răsună-n liniștea profundă, Mai rar, mai rar, până ce moare. Și totu-n noapte se afundă. Că ești într-un pustiu...îți pare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Noapte / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOAPTE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364490_a_365819]
-
fatalistă”. „Înspre amurg,/ viața,/ continuu balans/ între bine și nebine,/ se uită în piața de vechituri/ după un toiag/ în care să-și alinte anii în plus/ într-o disperare fatalistă.” În „Sens interzis”, imaginea este de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine/ nimeni nu știe cu exactitate/ când a venit și când a plecat” - sugerând drama creatorului, a omului neînțeles, sfârtecat de frământări interioare, dornic de a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
mărturisire a căii sale golgotice, un fel de destin inițiatic care îi perminte autoarei să pună degetul pe rana lumii-înconjurătoare, să spună că nimic din ceea ce vede, pipăie și apoi, scrie, nu este artificiu. ,,Am străbătut / întinderea de piatră goală,/ pustiul străjuit de stânci/ (...),, Emoționantă singurătatea aceasta, a Poetei care se întreabă ,, Cine sunt?,,. Creatorul care este ea, își pune întrebarea pentru a da răspunsul în public, și o face scriind pentru cei care se hrănesc, citind, din pâinea nemuririi. Cu
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
mi-a aruncat pantalonul și bluza în brațe și a ieșit spre holul de la intrare. Eu am tras pantalonul pe mine și, cu bluza și pantofii în mână, am traversat încăperea din doi pași și am deschis ușa de la balcon. Pustiu! Nici un copac pe aproape. Senin în noapte, dar nu suficient să văd gazonul ori pietrele de jos. Am apreciat cât de cât distanța și m-am întors să trag bine ușa de la balcon. Auzind vocea unui bărbat, nu m-am
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului într-o lume de simboluri la tot pasul dai de goluri mă împiedic mă ridic păsările de nimic nu le pasă ele știu o comoară în pustiu numai disperarea mută toate lucrurile din loc unul pe redută altul pe o plută după cum avem noroc că e lipsă ori adaos totul s-a născut din haos abundența de rebuturi naște alte începuturi Referință Bibliografică: Într-o lume de
ÎNTR-O LUME DE SIMBOLURI de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361339_a_362668]
-
MEU DOAR UN PUSTIU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului oglinda mă privește sașiu câinele mă latră ca pe un străin că iarăși plec și iarăși vin în jurul meu doar un pustiu lucrurile astea stivă îmi stau iarăși împotrivă o lumina între geamuri calfele cocoșii cântă ticăloșii noi epitalamuri bate vântul într-o doară obosiți drumeții praful îl măsoară cu o sfoară până aici a zis cavaful Referință Bibliografică: În jurul meu doar
ÎN JURUL MEU DOAR UN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361379_a_362708]
-
astea stivă îmi stau iarăși împotrivă o lumina între geamuri calfele cocoșii cântă ticăloșii noi epitalamuri bate vântul într-o doară obosiți drumeții praful îl măsoară cu o sfoară până aici a zis cavaful Referință Bibliografică: În jurul meu doar un pustiu / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN JURUL MEU DOAR UN PUSTIU de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361379_a_362708]
-
Cred că omul e o singurătate care-și închide libertatea din lipsa timpului liber. Hm, ce ironie amară și grea! Ne facem din trecut o vatră stabilă iar din prezent ne facem umbră sub cuvânt. Îngenunchiată, mă răzvrătesc în propriul pustiu, rătăciri aducătoare de haos. Câtă rugăciune mai trebuie să-mi crească ramuri? Să număr luminile pe care le-am aprins în ziua sfântă, apoi să număr păcatele, urmele, umbrele, apoi să privesc peste umeri și dacă văd că un străin
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
Hristos. La fel Revelația nu e o sumă de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sf. Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia este modul existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sf. Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Nu se poate reduce creștinismul
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
Hristos. La fel Revelația nu e o sumă de propoziții sau de doctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viața Sf. Treimi. Dar acestea sunt în Biserică, ruperea omului de Dumnezeu și de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu de bine”. „Ei uită că ascultarea și smerenia este modul existenței în sânul Sfintei Treimi”, după cum spune Sf. Siluan Athonitul. Ei uită că Iisus Hristos „trăiește în eternitate în stare de Fiu”, adică de ascultare. Nu se poate reduce creștinismul
DESPRE BISERICĂ ŞI MISIUNEA EI ÎN ISTORIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361427_a_362756]
-
18. clopul de fecior încă-n cuiul din grindă - tata nicăieri 19. prin ceața deasă jucându-se de-a ascunsa râsul copiilor 20. toți dovlecii au gura la urechi- noapte de Halloween 21 pe cărări albe frunze purtate de vânt - pustiu de toamnă 22 floarea volburei - doi fluturi întârzâiați încing o horă 23 croncănit de corb - doar vechile ruine tac și ascultă 24 podul de piatră- lină rugă spre ceruri susurul apei 25 grâul în pârgă - picături grele de apa scutură
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
cad în poală, Pe pragul casei noastre, copilă să fiu iară Și strâns, de după gât, măicuță să te țiu. Tu să îmi cânti un cântecel ciudat Despre Măicuța Sfântă ce și-a pierdut fiul Să simt în piept cum spintecă pustiul Pe care tu îl simți de când eu am plecat. O lacrimă aș vrea să-ți fiu, și-n palmă, Să cad și mâna-ți dragă s-o sărut, În preajma ta măicuță timpul a trecut Și n-am simțit că mă
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361470_a_362799]
-
timp. Tu, care culegi izvoarele să adapi ciutele cuvintelor, lasă-ți mâna să deslușească viul contur exilat într-un ciob de oglindă. Scoate-i cu grijă algele și scoicile prinse în plete și dăruiește-i sărutul reînvierii în timp. Atunci pustiul va deveni mare de cântec spre care porni-vom doinind. Leonid IACOB Referință Bibliografică: magie / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I, 29 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MAGIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361521_a_362850]
-
ZIUA MINUNATĂ A fost ziua minunată A întâlnirii noastre, Erai foarte încântată Pluteam amândoi prin astre. Priveam la tine încântat Și totodată cu aminte, Te-am cuprins și sărutat Am rămas în contemplare. Eram singuri pe Pământ În jurul nostru un pustiu, Plecasem pe tărâmul sfânt Ne-am trezit într-un târziu. Am revenit la realitate Cu gândul la alta amintire, Care era foarte departe Care ne-a dus la fericire. Stăm liniștiți mâna în mână Că doi copii nevinovați, Dorind că
ZIUA MINUNATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361570_a_362899]