1,643 matches
-
Adam și Eva, Ciuleandra, Amândoi, Gorila etc. conțin ele neliniștea prevestitoare de cataclism? Abia Blestemele lui Arghezi ne pot da un mare fior. Descoperim azi în ele un sentiment al apocalipsului. E o lume care se strâmbă, se destramă și putrezește. Efectul se obține prin aglomerare, care exprimă probabil teroarea resimțită de poet la apropierea cutremurului. Dar asta e interpretarea noastră de acum. Mai degrabă oamenii de rând au avut presentimentul viitorului dezastru. Prin ce? Prin neliniștea morală provocată, poate, de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
altul și, în miros de usturoi, facem copii. Vara? Vara e nenorocire. Pute curtea, pute hulubăria și cotețul și lada de gunoi. Gardurile din bucăți de tablă ruginesc. Sub pilote zac plozii cu bătrînii, la un loc cu ploșnițele. Fundacurile putrezesc de zemuri în care se joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Împreună În camera din dos a cârciumii. Popa Îi arătase, ca pe un zapis de mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și-l amintea nimeni, căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici uscate lovite Între ele. Și, dintr-odată, Valea sparse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
semneze și era sărăntoc, l-au luat comuniștii de bun și l-au trimis la o școală de partid. Când s-a Întors, a Început să ne asuprească și să ne sperie că ne bagă la chiaburi și c-o să putrezim În pușcării. Și unu’ ca ăsta, domnule, vine acuma de se alege consilier În democrație. Eu așa ceva nu pot să rabd. Ne-am vorbit câțiva oameni de nădejde să-i măsurăm nițel spinarea și să-i pocim cumva nasu-ăla, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i-a plătit În cele din urmă răscumpărarea. Trecuseră, Însă, zeci de ani, Cocrișel era de-acum bătrân, barba Îi crescuse neînchipuit de lungă și stufoasă, iar el o cultivase cu multă grijă, căci era singurul lui veșmânt - vestita cămașă putrezise de mult și se topise pe el: se Înfășura În neomeneasca barbă ca Într-o pătură și visa la planuri de răzbunare Împotriva tatălui. Soarta a făcut În așa fel că i-a prilejuit lui Cocrișel fericirea răzbunării: când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Amintirea Zburând adesea printre noi Și putrezind-o vremea, Clipirea unui vers de joi Și mândră ca ideea Un deja-vu mult prea plăcut Și care va mai trece, O clipă trăită profund Ori lacrimă prea rece; Un zâmbet larg, ori un sărut Sau mângâiere tandră, Un cer
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93409]
-
dragostea cu care voievozii și cei cu stare bună deveneau ctitori. Aveau grijă ca fiecare obiect să fie făurit după condițiile de exigență în artă și în cult. Obiectele din lemn ne duc cu gândul că suntem muritori, deoarece lemnul putrezește, iar cele din piatră ne amintesc că prin suflet suntem nemuritori. Piatra este, deci folosită pentru a realiza obiectele care ne asigură nemurirea. În pictură Iisus Pantocrator dacă are Evanghelia închisă înseamnă că acea cameră sau clădire este consacrată morților
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
LIMITE Un somn început și sfârșit o lunå plinå crescutå în noapte și un soare înflorind din påmânt un pahar cu apå și fårå apå un pas o frânturå de zbor o såmânțå încolțitå și un copac putrezit un nor înlemnit în seva cerului și o picåturå de ploaie sculptatå în aer Mereu acolo cum un gând fix de statuie acoperitå de licheni o pensulå înmuiatå în roșu spre pânzå niciodatå ajungând Și tu și eu douå palme
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1614]
-
Radu Mihnea voievod. Motivul... a fost plângerea călugărilor de la Balica în fața lui vodă precum „privilegiul de danie și miluire ce l-au avut, pe locul sfintei mănăstiri în semne, de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșască”. „Cam uituce sfințiile lor. Au lăsat uricul în pământ până a putrezit!” - gândeam eu, dar vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșască”. „Cam uituce sfințiile lor. Au lăsat uricul în pământ până a putrezit!” - gândeam eu, dar vodă spune: „Noi văzând atâta plângere a lor, domnia mea m-am milostivit și... am dat și am întărit mai sus zisei sfinte mănăstiri acest loc”. Hrisovul mai confirmă faptul că locul mănăstirii Balica sau Galata din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dancul „are o pivniță răsipită... ce este în dosul caselor agăi Lupului” care au ajuns în stăpânirea dascălului Theodosie. Acesta, cu învoirea vechiului stareț al mănăstirii Sinadon, a „cuprins cu gardul o bucățea dintr-acest locu”. Târziu, când gardul a putrezit, dascălul îl reface, dar - ispita diavolului - ia „mai mult cu gardul câtva loc... a mănăstirii,... fără știrea și învoiala egumenului zicându-i... că să va învoi”. Numai că nu s-au mai învoit „și egumenul neputând suferi strâmbătate mănăstirii... prin
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
12 Apostoli și de 318 Svinți Părinți de la soborul Nichei, în viața lor procopsală să nu vază, ostenelile și sudorile lor să fie spre pierzanie și înger nemilostiv să stea împotriva lor în toate zilele vieții lor; herul, pietrele să putrezească și să să răsipească, iar trupurile lor după moarte să stea întregi și nedizlegate și de cătră smerenia noastră să fie blăstămați”. Ei, ce părere are sfinția ta? Dacă pentru o biată „bucățea” de loc - vecinii și nu vinovatul - sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
oprit. Chiar dacă lăsăm la o parte picioarele, tot pare să fie ceva în neregulă cu sânii ei. Știu că doamna Wilt era impozantă, dar sânii ăia dau impresia că ar fi fost umflați. Probabil din cauza gazelor interne. Știți, în timp putrezesc; așa s-ar putea explica totul. în momentul în care comitetul se duse să ia masa, își pierduseră cu toții pofta de mâncare, iar cei mai mulți dintre ei erau beți. Inspectorul Flint se dovedi mai puțin norocos. Nu-i plăcea să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lui Ianuli se apleacă, ridică paharul. Cerul fumegă, nor negru, cenușiu. Irina soarbe și ea, scurt. Cerul fumegă, barbar și gigantic fumegă norul nopții, ca un trup încordat, să înhațe prada, să-și potolească așteptarea. Primăvara asta!... izbucnește Irina. A putrezit fibra, nu? Până și schimbarea de anotimp ne sperie. D-asta te-am chemat. Când tot aștepți, improvizezi soluții. Iartă-mă. Și pentru Marga, iartă-mă. Era nefiresc, prost dispus, patetic. Ianuli se apleacă să-și ia paharul chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
unul din lucrurile pe care le stăpânesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gândit ? — Să-i zgârii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa până mâine. — Unde-ai Învățat asta, la școala de oafe ? spune Lissy, dându-și ochii peste cap. — Adevărul e că, În adâncul sufletului, sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
opusul numelui său, care înseamnă Regele Pădurii. E așa de slab, că-l bate vântul. Soția lui, Ye, mi-a spus că el nu suportă lumina sau zgomotul apei. Precum o vază cu o vechime de o mie de ani, putrezește de la umezeala din aer. Are niște ochi triunghiulari și sprâncene stufoase. Încearcă să-și ascundă silueta lipsită de robustețe în uniforma militară. Însă îți dai seama de consituția-i bolnăvicioasă după gâtul cât un bețișor de bambus și capul lăsat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Uneori, dragostea ei pentru Mao seamănă cu disperarea, alteori cu ura. Iar părerile de rău legate de Nah refuză să dispară. Dacă și-ar da voie, ar putea să alunece în depresie. În fiecare zi, simte cum caracterul ei mai putrezește un pic. Azi-noapte, în timp ce stătea întinsă în pat, i-a venit în minte o fată dintr-o poveste de dragoste antică. Fata era o iubită dezamăgită, care a otrăvit singura fântână din sat. Mao Zedong și Jiang Ching profită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
au împotmolit și nu s-au putut deplasa un inch. Și când și-au dat seama de greșeala lor, era prea târziu. Cu ajutorul localnicilor, au cules cu secerile cât de mult grâu au putut și au lăsat restul grânelor să putrezească pe câmp. În ultima mea zi acolo, puștii își foloseau hainele și păturile ca să pună grânele și apoi le întindeau pe paturi ca să se usuce... Întotdeauna există un preț pentru învățarea unei lecții, îl întrerupe Mao. Ca și cum nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din teatru, e din nou slabă. Se simte ciudat în legătură cu felul în care merge și vorbește. Concurentul lipsit de șanse răzbate din ea. Respiră aerul îmbâcsit și miroase gunoiul. Sentimentul e asemănător cu cel simțit la descoperirea unui cadavru care putrezește, acoperit de un roi de muște, la ora cinci dimineața, pe malul unui minunat râu de primăvară. Nu poate face nimic ca să schimbe cursul destinului ei. Este condusă. Glasul cu care vorbește nu e familiar. Insistă în continuare, totuși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nenorocire, toți cei apropiați, așa cum chiar tu ai spus, nu mai trăiesc decât În mintea mea... Eu pot să mulțumesc lui Dumnezeu că mi-am făcut o viață și o carieră aici, În timp ce, dacă rămâneam acolo, muream pe front sau putrezeam Într-o Închisoare... Orașul Începe să se zărească departe, Într-o ceață lăptoasă, străvezie, sub un cer alburiu. Capitolul 9 Generația expirată — Planul de măsuri! Ce holbezi ochii la minecât cepele? S-a ținut să nu răcnească la el, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din sala de concert, Îi displace ceva... dar ce? Și dintr-odată Își dă seama, straturile de lalele, agasant de drepte, agasant de egale. Și-ar dori o grădină cu plante Încâlcite, cu straturile pline de frunze de anul trecut, putrezind În pace, la lumină, cu pânze umede de păianjeni și musculițe bâzâind inconștiente deasupra lor. Unde-i această grădină În care ar vrea să zacă pe o pătură, cu ochii Închiși, la soare? În țara care a fost a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dariustimo își băgă barba, cercetând cu minuțiozitate mașinăria ba pe deasupra, ba pe dedesubtul ei. ― Nu, nu! Aici e lucru diavolesc, Nicolache! Nu pot să cred că niște biete lentile pot să învie oameni care și-au dat deja duhul și putrezesc în pace sub pământ. ― Ba să crezi, Dariustimo! Și, potrivindu-și enorma perucă, adică dându-și-o pe ceafă ca orice lucrător înainte de a se înhăma la treabă, Regele Soare începu să vorbească despre fizicianul și, deopotrivă, iluzionistul belgian Étienne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o mână de temniceri inepți. în mod instinctiv își întoarse din nou fața spre fereastra barăcii, și cu greu acceptă că trupurile tuturor celor care umpluseră cu glasurile și prezența lor acel loc până cu o noapte înainte începeau să putrezească acolo, în căldura uscată și insuportabilă. De câte ori nu simțise tentația de a-l strânge de gât pe vreunul din ei cu propriile sale mâini! în anii săi de temniță, cei mai mulți îl trataseră cu respect, dar unii îl supuseseră la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
descurce pe cont propriu, da’ ți-ai găsit: după nici două luni, Roșioara mea, auzi, că doar n-am omorât-o pă mama ca să mă pedepsesc în ocna asta de cantină, că ea are copii de crescut, nu vrea să putrezească de vie în aburu’ și-n umezeala asta, la care Getuța - la ce-ai mai luat-o cu tine, Mirelo, ca să te facă de râs, care io de când o știu asta doar să doarmă până la prânz ca să fie seara bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]