2,010 matches
-
același aer de repaus feroce care mă derutase pe parcursul călătoriei, dar când s-a apropiat de noi, masca i s-a transformat: a executat în fața noastră o pantomimă de reverențe și ploconeli, iar eu m-am pomenit, la rândul meu, rânjind și dând copios din cap. Părul lui alb, rărit, arăta proaspăt pieptănat - aproape proaspăt spălat, de parcă descoperise o mică frizerie pitită în celălalt capăt al apartamentului. După ce a trecut de noi, am simțit nevoia să privesc peste umăr și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
măsurat pe musafirul meu, așteptând să mă contrazică, să mă facă mincinos. Bineînțeles că sunt un mincinos. Charlotte n-a înțeles niciodată de ce a aruncat Seymour cu piatra în ea. Dar musafirul meu nu m-a contrazis. Dimpotrivă. Mi-a rânjit încurajator, de parcă tot ce mai aveam de spus în legătură cu acest subiect ar fi reprezentat pentru el adevărul absolut. M-am ridicat și am ieșit din cameră. Îmi amintesc că, la jumătatea drumului spre ușă, m-am gândit să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fi fericit dacă în locul meu, pe scaun, ar sta un alt dactilograf, mai onest. Unul dintre primele legăminte pe care le-am făcut când mi-am ales profesia a fost acela de a-mi descuraja personajele să „zâmbească“ sau să „rânjească“pe pagina tipărită. „Jacqueline a rânjit. Mătăhălosul, lenevosul Bruce Browning a zâmbit plictisit. Un surâs adolescentin a descrețit trăsăturile căpitanului Mittagessen, și așa mai departe.“ Și totuși, aici, zâmbetul a fost iminent. Ca să termin cu partea asta: cred că Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scaun, ar sta un alt dactilograf, mai onest. Unul dintre primele legăminte pe care le-am făcut când mi-am ales profesia a fost acela de a-mi descuraja personajele să „zâmbească“ sau să „rânjească“pe pagina tipărită. „Jacqueline a rânjit. Mătăhălosul, lenevosul Bruce Browning a zâmbit plictisit. Un surâs adolescentin a descrețit trăsăturile căpitanului Mittagessen, și așa mai departe.“ Și totuși, aici, zâmbetul a fost iminent. Ca să termin cu partea asta: cred că Seymour avea un surâs foarte plăcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
partener vivant, și invitam de multe ori amici la câte un joc de pocher. Seymour participa adeseori la astfel de ocazii. Ar fi fost greu să nu știi când era plin de ași, pentru că, așa cum îl descria sora mea, ședea rânjind cu gura până la urechi, ca un iepuraș de Paști cu un coș plin de ouă. Mai mult, obișnuia să tacă mâlc când avea o carte mai mare, fără s-o arate sau fără s-o anunțe, dacă unul dintre parteneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
când, doctorul, dându-și o palmă peste frunte, ceru să fie liniște. „Domnilor, am omis un mic amănunt: nu v’am prezentat domnului inginer...” „Gică, picior de lemn...” Își rosti numele cel care părea a fi șeful. „Cap de mort...” - rânji al doilea ganster. „Balaurul...”tună flegmatic ultimul individ - deschizând o gură În care se putea opserva În totalitate dantura neglijent Întreținută. Tony Pavone se infioră ușor perceptibil. Desigur, aceste creaturi umane nu aveau ce căuta În anturajul Doctorului și, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un tren În mers. Se pare că din cauză că era evreu. Eisen degerase la picioare; degetele Îi erau amputate. „O, erau beți“, spusese Eisen În Haifa. „Băieți de treabă - tovarișni. Dar Îi știi pe ruși când trag câteva pahare de vodcă.“ Rânjise spre Sammler. Bucle negre, un nas roman arătos, dinți ascuțiți, fără de simțire, umezi de salivă. Problema era că o lovea pe Shula-Slawa cu picioarele și o bătea destul de des, chiar și ca proaspăt Însurățel. Bătrânul Sammler În apartamentul din Haifa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
destul. O să vină poliția și atunci vor fi arestări. Iar eu trebuie să plec. Să stau aici e curată nebunie. Te rog. Ia-i pur și simplu aparatul. Ia-l. Asta o să-i oprească. Atunci, arătosul Eisen, ridicând din umeri, rânjind, Încovoindu-și umerii și eliberându-i din strânsoarea hainei de doc, se depărtă de Sammler ca și cum făcea ceva foarte amuzant la cererea specială a acestuia. Își suflecă mâneca brațului drept. Părul Închis la culoare era des. Apoi, apucând mai din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-a stricat și el a fost chemat să le ridice. De ce nu puteau lua un taxi... S-a oprit când a intrat Polly. — Iar o bârfești pe Marcia? a întrebat Polly retoric. Sheba, cu spatele la fata ei, doar și-a rânjit dinții și n-a zis nimic. — De ce țipai la mine? a întrebat Polly. — Nu țipam, draga mea, a zis Sheba. Doar te rugam să întinzi masa. Tata o să se întoarcă în curând. — Puah, a zis Polly arătând spre carne, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Pentru orice eventualitate. Doamna Taylor s-a uitat la mine cu o expresie de surpriză și iritare. Nu era obișnuită să nu fie ascultată. — Pentru ce eventualitate? a întrebat cu răceală. — Pentru eventualitatea că e nevoie de mine. — Oh! A rânjit supărată: — Barbara, mi-e greu să cred că... Sfârșitul propoziției i-a fost întrerupt de niște țipete ascuțite venite de sus. Era Polly. Amândouă ne-am repezit pe scări, eu înainte, doamna Taylor năpustindu-se peste mine. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mesajele mele ? l-a întrebat ea. Vreau să vii cu mine în Idaho. Într-o călătorie cu barca. Trebuie să-mi dai ocazia să mă explic. Căsnicia noastră merită măcar atât. Măcar o săptămână. Idaho. Ahmad a ieșit din întuneric rânjind. Fratele mele nu merge în nici un pustiu. Nu e un pustiu ! a sărit Irene. Pozele sunt superbe. Jina a zis - Și-așa ceea ce s-a întâmplat e destul de rău, i-a spus Ahmad lui Naji ignorând-o. Când te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-ar fi dizolvat un set întreg de senzații noi. Danny s-a dus la oglindă. Ochiul stâng începuse deja să i se umfle. Pe obraji și pe gât era plin de tăieturi. Băiatul și-a șters sângele și-a rânjit către propria lui imagine. A fost uluit când a văzut că Charlie arăta mai rău decât el. Trolul era terminat. Stătea pe pat, încolăcit ca un șarpe. Poate că nimeni din L.A. nu îndrăznise să se bată cu el. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cred în revelațiile noastre, vor fi condamnați la focul iadului. Și de fiecare dată când pielea de pe ei va arde, le vom da altă piele. Pentru ca ei să sufere la nesfârșit. Dumnezeu este Atotputernic. Și Cel Mai Înțelept.” Ahmad a rânjit către bărbatul îngenuncheat peste animalul împușcat și care plângea pentru exact acel lucru pe care el însuși îl distrusese. Americanii erau ca niște copii: proști și lipsiți de delicatețe. Distrugeau lucrurile, apoi voiau să vină cineva care să le repare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
vâltoare. Ceilalți s-au dus la toaletă sau stăteau prin preajmă și discutau, iar Danny se ruga să nu li se facă foame sau să-și scoată scaunele pe iarbă. Hei, l-a interpelat Drew. La mulți ani ! Danny a rânjit. Azi împlinea doisprezece ani; cu o seară înainte maică-sa îi dăduse o felicitare și un cec-cadou de la Barnes&Noble. Hai să pui mâna pe vâsle, l-a invitat Drew. Danny a sărit în barcă, lângă Jake, care era îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viața ta, să știi că nu mai poți să supraviețuiești fără respectiva persoană devine o ușurare. Pe măsură ce toamna s-a apropiat, lui Pearl a început să-i fie prea frig în mașină. Fetele pe care le știa de-o viață rânjeau acum când o vedeau alăptând. Cineva i-a furat capacele de la roți în timp ce ea și Andy dormeau, iar, a doua zi de dimineață, polițistul care locuia la două case de părinții ei i-a zis că-i deranjează pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scriitori, publiciști precum: Răzvan Țupa, Marin Ifrim, Horia Gârbea, Radu Paraschivescu, Paul Cernat, Gellu Dorian, Adrian Botez, Andrei Velea, Teo Cabel. </biography> akedia plouă peștii dipnoi ies din cărămizile nearse se târăsc spre ochiuri de apă în ele demonul plictiselii rânjește aranjându-și gulerul înalt scrobit ai gura cusută când încerci să țipi ațele se întind ca un acordaj corpul devine o cutie de rezonanță sângele se coagulează în semințele fructelor apa urcă prin capilaritate o dungă neagră se mișcă pe trup
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
azi se cheamă România, Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția! Dar e-o sfântă datorie ca noi să ne ținem gura, Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura. Azi pe noi ne reprezintă mateloții și piticii, Ne rânjesc sinistru-n față, ne creează prejudicii, Pe când noi, în umbra legii, parc-avem limba legată, Așteptând să vină unul ca să ne salveze odată! Astă șleahtă-i răspândită între granițele țării, Moștenind meteahna veche a hoției și trădării; Dragostea de neam
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
caricatură. Avea părul despletit și vopsit blond iar chipul ei îmi amintea de Miss Pyggy, purcica din Mupets. Oare ea se vedea frumoasă? Nu aveam putere să râd și doar un zâmbet îmi scăpă prin colțul gurii. De ce-ți rânjești fasolea la mine negrule? mă întrebă cu batjocură femeia care remarcase imediat mimica feței mele? Îmi amintiți de mama, i-am răspuns luând o față de om inocent, în timp ce în gând îmi continuam ideea...“ de mama ta să-ți f... grăsanco
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
număra probabil printre darurile rămase de la festivalul Bon de anul trecut. Cele patru adîncituri pentru țigări care Împodobeau colțurile scrumierei erau foarte minuțios lucrate. Patru pisici din porțelan Kutani, viu colorate, cu labele ridicate, erau prinse de scrumieră cu spatele. RÎnjeau ușor. Președintele Întreprinderii era de la țară și făcuse, probabil, bani din tranzacții imobiliare. Și Întreprinderea lui părea să fi avut un Început promițător. Biroul lui se afla la etajul al treilea Într-o clădire veche, cam dărăpănată, și jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
al cărui chip nu-mi era deloc străin. Ah! El era! El... nu exista nici o Îndoială, era el, așa-zisul frate. Își scosese paltonul și cravata neagră Îi atîrna neglijent. Fruntea Îi era acoperită de broboane de sudoare și Îmi rînji cu un aer de superioritate. Nu arăta atît de bine fără palton... era slab și adus de spate. Oare ce caută el aici?... Ce joc blestemat și neamazant!... Ca să prinzi un cîine turbat, trebuie să te prefaci că ai alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pare ciudat? — Era teribil de multă lume. Ora de plecare de la serviciu... — Deci tu ai fi putut să te iei după domnul Nemuro, nu? Tashiro Își șterse ochelarii cu o batistă șifonată și Îi fixă pe nas cu două degete, rînjind: — Aha! Credeți că mă păcăliți ? Ați fi vrut să spun da și apoi m-ați fi Întrebat cum de i-am văzut fața daca mergeam În spatele lui. Din păcate, vă spun adevărul. Nu mă prindeți cu una, cu două. — Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că în orice coleg ar putea să zacă un informator. Vocea lui Ceaușescu nu am să o uit niciodată. Răsărea din orice cutie cu butoane și se amplifica prin megafoane. Mă prăbușeam de rușine. Intram în clasă și chipul lui rânjea strâmb pe perete. Dumnezeule, mă prăbușeam de lașitatea noastră. Vezi, tu ai fi putut să nu trăiești la fel de acut această senzație. Nu aveai și sentimentul proximității spațiale. Pentru noi, el era și fizic aproape, nu doar imaterial. De câte ori mergeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Toți copiii de atunci sunt într-adevăr high qualified professionals acuma, sunt în IVY League a generației lor. De aceea și pe ei, și pe mine ne urau foarte tare activiștii cumplit de inculți care veneau la rampă. Îi vedeam rânjind, plini de mulțumire. Planul de umilire era perfect îndeplinit. Cum naiba să îi înfrunt? La ora la care veneau ei, eu aveam deja o mâzgă de coji de cartofi cu noroi pe haine, fața îmi era plină de dâre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu i-am tras una peste ochi când a dat cu o dâră de praf pe obrazul unei colege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
treceau, figuri sinistre, trupuri nalte și mlădioase, și toate într-o tăcere și într-o singurătate stăruitoare. Deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care rânjea la mine. M-am întors pe pat, mi-am înfundat capu-n perne; îmi simțeam inima zvâcnind și urechile îmi vâjâiau. N-o să vă spun multe și n-o să vă fac să credeți, măi băieți, că hanul era fermecat; nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]