1,494 matches
-
amintit? Știi dumneata? ― Da, don' profesor! ― Ei bine, spune? Și am dat un răspuns în genul acelora pe care le obișnuia Chiorul: ― Hidra de apa dulce merge cu brațele sale... ― Așaaa, făcu profesorul cu bunăvoință, ― Atunci când o dor picioarele!... Stupoare, râsete, 3, stai jos, măgarule etc. Se vorbise despre "lipitoare". Ni se adusese o sticlă cu vreo două-trei lipitori, care se mișcau tot timpul încoace și încolo sâcâite cu creionul de băieții curioși. Ba, unul chiar și-a oferit brațul cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
capitala de la Curtea de Argeș la Târgoviște, don' profesor? căutai eu să schimb vorba. ― Să spună cineva dintre dumneavoastră... Doar de-aceea sînteți elevi... Din nou glasul lui Dragu, batjocoritor: ― Cutare-Vodă al III-lea, din motive de ordin strategic! Un hohot de râsete acoperi ultimele cuvinte ale lui Dragu. ― Nu permit asemenea glume! se enervă suplinitorul, apoi se ridică și ieși pe culoar, așezîndu-se la o fereastră, ca să evite eventualele comentarii neconvenabile la adresa... științei lui. Noica Dan dădu din cap disprețuitor și spuse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
germană. Ei-au ;colo fraze metodice asupra sănătăței și petrecerei reciproce și gri'tsse prelung întortocheate și stimabile. Separația de corp ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj. Se auzi la intrare un zgomot de voci amestecate și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini nu-l văzuse decât pe apucate, pe după o ușă sau alta, totdeauna fugind în momentul când intrai, ca o rudă subalternă, care ocolește musafirii. își
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce-am plănuit. Înainte ca Pran să se trezească de-a binelea, a și fost îmbrăcat în uniforma școlară și dus pe un coridor lung. La capătul acestuia, se află niște uși duble, prin care răzbate lumină și se aud râsete. Escorta dispare și Pran rămâne să se întrebe ce ar trebui să facă. Apropiindu-se, aude vocea răgușită a maiorului. — Nici vorbă! Nu-ți face probleme. O'Dwyer va ține lucrurile sub control. — Dar... răspunde vocea tărăgănată a lui Firoz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cină. La apusul soarelui, se adună pe verandă, să asculte cum se lovesc valurile de țărm și așteaptă înfometați să vină stewardul, un tip bătrân cu însemnele tribului pe obraz, să le așeze masa. Pe măsură ce intensitatea luminii scade, se aud râsete și țipete din club. Apare Famous, urmărit de un european vânjos, cu o mustață roșcată, ducând o rachetă de tenis. — Faimos, așa crezi că ești? strigă acesta, lovindu-l pe african cu racheta. Pentru ce ești faimos? Pentru ce? — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mie de persoane, printre care nobili, miniștri, oficiali de la Curte și rude imperiale. Fiecărui oaspete i se vor servi douăzeci de feluri de mâncare, iar masa va dura trei zile. Pentru mine însă, timpul e insuportabil. Aud prin ziduri cântecele, râsetele și țipetele celor beți, dar nu am voie să particip la banchet. Nu mi se mai dă voie nici măcar să mă expun la lumină. Sunt închisă într-o cameră decorată cu funde roșii și galbene. Peste tot prin încăpere sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să creadă că îl decapita pe Su Shun, căci în trecut primise ordine de la acesta să-i decapiteze pe alții. Cât despre Su Shun, el și-a numit eșecul „o barcă întoarsă cu susul în jos în ape murdare“. La râsetele mulțimii, el răspundea țipând că „există o legătură destrăbălată între împărătese și cumnatul imperial, prințul Kung“. Cât ai clipi, capul lui Su Shun s-a rostogolit, cu nimic mai presus decât cel al unui criminal obișnuit. Am fost bântuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O țigancă tînără se zvîrcolea, deznodîndu-se în mulțime. Cu glas care domina vacarmul, țiganca oferea, ca și cum ar fi fost comestibilă, una din intimitățile ei, cuiva nevăzut. Drept răspuns la oferta picantă, răsunară, scandalizate, țipete de femei, un ptiu! scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și nechează! Chokansai se târa în patru labe, supus, și când, dintr-o dată, strănută băiețașul îi căzu din cârcă. Doamnele de onoare și ajutoarele râdeau atât de tare, încât se țineau cu mâinile de burtă. Nici chiar la căderea nopții, râsetele și hărmălaia nu se potoliră. Atmosfera din apartamentele femeilor era la fel de diferită de aceea din camera lui Mitsuhide, în citadela principală, ca o pajiște primăvara de o mlaștină înzăpezită iarna. — Unchiule, acum când înaintezi în vârstă, spuse Mitsuharu, ți-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
incinta templului, dar adevăratul centru îl reprezenta cartierul general al lui Nobunaga. Lângă încăperea de unde se auzea glasul lui Nobunaga, murmura un pârâu izvorând din grădină, iar din niște clădiri puțin mai îndepărtate pluteau, când și când, pe aripile brizei, râsete vesele de femei. Nobunaga vorbea cu un mesager de la al treilea fiu al său, Nobutaka, și de la Niwa Nagahide: Îi va fi de folos bătrânului meu ajutor, Nagahide. Informați-l că totul e asigurat. Peste câteva zile mă voi duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nopții și în primele ore ale dimineții. — Așa ar fi cel mai bine, până ajungem în provinciile de la apus. Pedestrașii, cum era de așteptat, ba chiar și samuraii superiori lor în grad - cu excepția comandanților - încă nu știau nimic. Șoaptele și râsetele care nu ajungeau tocmai până la urechile comandanților exprimau supoziția că până pe câmpul de luptă mai era cale lungă. Coloana se puse în mișcare. Din acel moment, comandanții începură să țină în mâini lănci și să meargă pe lângă trupe, cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alergă la ei și-i invită în templul care-i servea lui Hideyoshi drept cartier general. Hideyoshi nu se găsea în camera unde fură conduși, dar era clar că se trezise de câtva timp. Din apartamentul marelui preot se auzeau râsete sonore. Nu era deloc genul de primire la care se așteptaseră cei doi generali. Veniseră grăbiți să se alieze cu Hideyoshi și să-l lovească pe Mitsuhide. Ukon părea jignit, cu o expresie cam îndârjită pe față, iar Sebei stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după o slujbă comemorativă, așa că nimeni nu se îmbătă prea tare. Totuși, în timp ce efectele sake-ului începeau să se facă simțite, generalii se ridicară de la locurile lor pentru a sta de vorbă cu alții, iar, ici și colo, se auzeau râsete și conversații animate. Un număr foarte mare de cești și oameni se adunară în fața lui Hideyoshi. Apoi, în mulțime păși încă un om. — Ce zici de înc-o ceașcă? întrebă Sakuma Genba. Vitejia fără egal a lui Genba în luptele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fetele nu suportau să stea închise în apartamentele lor. Cea mai mare, Chacha, avea cincisprezece ani, sora ei mijlocie unsprezece, iar cea mai mică, abia nouă. Pentru aceste fete, până și frunzele care cădeau erau o pricină de uimire, iar râsetele lor răsunau prin coridoarele cetății. Katsuie era atras de vocile lor în apartamentele femeilor, unde spera să uite de grijile nenumărate printre râsetele lor vesele, dar, de fiecare dată când apărea, fetele se întunecau la față și nu mai râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mică, abia nouă. Pentru aceste fete, până și frunzele care cădeau erau o pricină de uimire, iar râsetele lor răsunau prin coridoarele cetății. Katsuie era atras de vocile lor în apartamentele femeilor, unde spera să uite de grijile nenumărate printre râsetele lor vesele, dar, de fiecare dată când apărea, fetele se întunecau la față și nu mai râdeau, nici nu mai zâmbeau. Până și Doamna Oichi devenea solemnă și tăcută, frumoasă și rece. — Vă rog, intrați, stăpâne, spunea ea, invitându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armurilor și lăncilor, toți oamenii păreau că ar fi mers prin apă. Erau apăsați de gânduri care le crispau piepturile. Pâcla rece li se aduna pe sprâncene și pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat în patru labe, pornind târâș înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla în mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e de altă părere, sunt sigur că nici soțul nu va fi. Aș dori foarte mult să vină cu mine la Kitanosho. Ar fi minunat dacă fiul tău rămâne aici, ca să-ți poarte de grijă. Văzând că, printre vorbe și râsete, chestiunea se aranjase deja, Hideyoshi luă rapid hotărârea în numele său: — Ceea ce aș dori, așadar, este ca fiul său să stea aici și bărbatul tău să vină cu mine. Inuchiyo nu are egal în luptă. Apoi, în fericita zi când ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nădejde era o moarte nobilă. Sake-ul circula pe la toți. Se consuma ceașcă după ceașcă și multe butoaie fură golite pe parcursul nopții. Răsunau cântece în acompaniament de tobe, aveau loc dansuri cu evantaie de argint, se auzeau strigăte vesele și râsete, dar nimic din tot ceea ce făceau nu putea să înlăture atmosfera de tristețe. Din timp în timp, o tăcere de gheață și fumul negru emanat, în noapte, de pâlpâirea lămpilor, dezvăluiau, pe cele optzeci de fețe îmbătate, o culoare palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a se întâlni cu Sakuma Genba, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
armatei sale. Nobuo îl privi pe Ieyasu cu ochii mari, ca și cum revenirea lui ar fi fost complet neașteptată. — La Inuyama era totul bine? întrebă el. Înainte ca Ieyasu să-i poată răspunde, printre vasalii din spatele lui se auziră glasuri și râsete. În timp ce-i explica situația lui Nobuo, Ieyasu fu curtenitor și plin de considerație. Nobuo era distrus. Ieyasu își aduse calul lângă al său și-l consolă: — Nu-ți face griji. Dacă noi am suferit aici o înfrângere, Hideyoshi va suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bună distanță de Prima Unitate. Oamenii se așezară să se odihnească și să-și mănânce rațiile. În timp ce luau masa, soldații ridicară privirile, întrebându-se care o fi fost motivul fumului care se înălța. Caii pășteau iarba, în timp ce, peste câmpie, răsunau râsete. La aflarea aceleiași informații, Unitatea a Treia se opri, în mod firesc, odihnindu-și oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și prins într-o parte cu o agrafă maro. Dar era drăguță. Chiar dulce. Cu ochii ăia de un albastru strălucitor semăna perfect cu Mickey Rooney. De cum s-a așezat Josephine, toată lumea a început să-și privească în tăcere picioarele. Râsetele și conversațiile de la masa de prânz dispăruseră fără urmă. Tăcerea era profundă. M-am uitat amuzată la fețele lor. De ce erau toți așa de speriați? în cele din urmă, Josephine a spus: —Dumnezeule, tăcerea asta e de-a dreptul stânjenitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceremonie de adio. Frederick, care pleca în ziua următoare, i-a oferit felicitarea, după care a ținut un scurt discurs. —M-ai călcat pe toate bătăturile cu foiala și agitația ta... Cuvintele astea au fost primite cu o cascadă de râsete. —...dar cu toate astea mi-ai fost foarte drag. Și noi, toți, îți urăm numai bine în lumea de-afară. Și nu uita: păstrează-ți sentimentele. S-a râs din nou copios. După care lumea a început să-i ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum imaginea se schimba de la culori vii în sepia, în momentul când se ajungea la mine și la Chris, cum muzica de carnaval și râsetele se transformau într-o tăcere care se târa anevoie. Eram ieșiți din ritm, nu făceam parte din lumea aia, semănam cu un cadru dintr-un film de artă european, un film mohorât care aterizase din întâmplare în mijlocul lui Bugs Bunny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu știu cărei noi galerii de artă. Nici gând, mi-am zis - și, de fapt, dacă-mi aduc aminte corect, cred c-am spus-o și cu voce tare. Îmi și imaginam ce fel de petrecere avea să fie. O mare de râsete, de oameni care trag de tine, care beau, care flirtează, o mulțime de newyorkezi care adoră să pozeze. Mondeni care și-au petrecut toată după-amiaza alegându-și hainele. Bărbați cu părul lins, care scanează încăperea în vreme ce tu le răspunzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]