1,696 matches
-
ce le uzurpează asemenea patrioți le vor plăti nefericitele comune rurale, solidar responsabile pentru încasare. Daca un primar delapidează banii birului, li se vinde nenorociților săteni până și cenușa din vatră spre a restitui banii; daca un patriot fără avere râvnește la onoarea de a fi alegător în colegiul I, sătenii solidar responsabili plătesc pozitiv darea pe care patriotul fără avere n-a avut nicicând de gând s-o plătească. Sufere vro comparație măsura generală a lui Strat cu latitudinea pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sud-americane, asezonate cu ghiuluri, dinți de aur, mustăcioare și brățări, dacă nu ne-ar îngrețoșa imagini țopești, cu prezidenți și camarilă în vizite de lucru, estivale, dacă n-ar exista costumul alb de vară, al lui Vadim Tudor, poate am rîvni, iarăși, la talia elegantă a elitei românești dintre războaie, cea înnobilînd exodurile, în mașini decapotabile, la Mamaia, la Sinaia. Văd, brusc, silueta lui Ion Pillat, cu baston și canotieră. Metaforă a unei Românii care fuge-ndărăt, tot mai departe de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al unei victorii net istorice, a fost nevoit să-și justifice precaritatea sărbătoririi, în familie, cu procurarea, ca tot omul, a unui vinișor de țară, un zaibăr acolo, o căpșunică, mde, ce s-a putut... Cînd va învăța românul să rîvnească iar la fast și la grandoare? La fastul și grandoarea meritatelor lui sărbători? Se va lăsa Occidentul prins în perfidiile niciodată slăbite ale Rusiei, acum, cînd extinderea NATO pare mai necesară și mai posibilă ca oricînd? Să fim serioși: o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cea care își consuma existența în saloanele de prim rang ale Europei și se bucura de compania spiritelor prime ale începutului de secol. E un model încîntător felul în care Martha, din statutul ei privilegiat (bogăție și inteligență), a rîvnit cu autentică sinceritate și nobilă umilitate la condiția nu mai puțin nobilă a țărăncii frumoase și agere la minte, pe care și-o făcuse prietenă, de a-și duce traiul în modestie, fără să conștientizeze, mai ales arogant, harurile cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Constantin, șeful Centrului de Cercetări Psihofiziologice, g-ral. mr. Ilie Mihai, șeful Serviciului „D”, g-ral. mr. Stan Nicolae, șeful Securității Municipiului București, col. Vasile Gheorghe, șeful Corpului de Control al ministrului, col. Vasile Gheorghe, șeful Direcției a VI-a. Toți aceștia râvneau câte un automobil Renault 16, cu excepția lui Bucur Nicolae, care viza un Fiat 125. Celor de mai sus li se adăugau șase general-maiori și 22 de colonei care dețineau funcția de șefi de inspectorate județene, precum și numeroși alți ofițeri superiori
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
pe timp de 25 ani) și altul maximal (independența Principatelor, care presupunea graniță turcă la Dunăre și intrarea Principatelor în sfera de influență țaristă). Așadar, pentru guvernul de la Petersburg anexarea Principatelor nu era un țel la care n-ar fi râvnit, ci unul foarte dificil de realizat, dacă nu imposibil din pricina opoziției puterilor <europene> îngrijorate de o eventuală modificare primejdioasă a echilibrului internațional de forțe. Aceasta nu putea însă împiedica autoritățile politice și militare țariste, nu numai să sprijine, ci chiar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și temple, corturi, turme de-oi, izlazuri Unde copiii lumilor elementare în armonie locuiesc. Nu mult timp locuiesc în armonie, viața le e smulsa Și-apoi urmează suferinți de iarnă, pe rînd sînt trași în Golul 365 În care Enion rîvnește, pe rînd sînt trași la sărbătoarea cea de aur. Și Los și Enitharmon stăteau mîhniți și disprețuitori. Cîntecul Nupțial de la acele mii de mii de spirite se înalță Peste Pămîntul și cu Marea-nveselite și se șui în Ceruri; Căci Zeii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mireasă și cu Mirele Enormi șezură; alăturea de ei Urizen, Cu stinsa strălucire-oftă, uitînd de vinul care curge 430 Și de Ahania, Neprihănita să Mireasă; dar ea era departe. Dar Los și Enitharmon ședeau nemulțumiți și disprețuitori, Cu-atît mai mult rîvnind, gustînd cu-atît mai mult, si sorbind dulce fericire Din toate rotile cerești ce se-nvîrteau35 și carele Celor Uciși. În depărtare, Departe aruncată-n Noapte, rîvnind îngrozitor de-nfometată, 435 Și verile și iernile rotindu-se în jur în groaznicul adînc 36
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dar ea era departe. Dar Los și Enitharmon ședeau nemulțumiți și disprețuitori, Cu-atît mai mult rîvnind, gustînd cu-atît mai mult, si sorbind dulce fericire Din toate rotile cerești ce se-nvîrteau35 și carele Celor Uciși. În depărtare, Departe aruncată-n Noapte, rîvnind îngrozitor de-nfometată, 435 Și verile și iernile rotindu-se în jur în groaznicul adînc 36, Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea pe vîntul pustiit: "De ce strígă Corbul și nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Om, Si in lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte dedesubt. 15 Palid, privit-a viitorul: palid, privi Abisul Acolo unde Enion, oarbă și de ani încovoiata, plîngea rîvnind îngrozitor de-nfometată, Devorînd totul că flămîndul vierme și că mormîntul cel tăcut. Mare era puterea Neființei de-a trage-n ea Ființă. Grozav se luptă Urizen deasupra-nfricoșat și de-ngrozire palid. 20 El azări nedeslușitul spațiu dedesubt și sufletu-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Porților vieții de Veci Nu-s alungate și nimicnicite, nicicînd nu vom putea de Porți din nou să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
să trecem. Știi că în Fiecare Om Năluca e smintita, sălbatică 305 Și sluta, că astfel sînt o prădătoare pofta care devorează, necontenit Rîvnind și devorînd; dar Ochii mei mereu privesc asupră-ți, O-ncîntătoare Amăgire, si eu nimic nu pot rîvni decît pe tine: pînă Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tocmai acesta face posibile, de fapt, prin legea morală, care normează totul în spațiul unității de existență a omului, fel de fel de scopuri condiționate, dependente total de natură (fie ea umană) și de acordul naturii cu facultatea de a râvni a omului. Relativitatea sa "inteligibilă", adică statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
paradoxal, se află în plină naturalitate. Subiectul apare ca un "fenomen" supus total legilor de constituire a acestuia, așadar, în strictă dependență empirică. De aici faptul că scopurile sale nu pot fi decât relative, condiționate prin facultatea inferioară de a râvni. Subiectul empiric relaționează cu obiectele, potrivit rațiunilor acestei facultăți, numai în măsura în care așteaptă de la ele senzația de plăcere, în fond, o justificare și o satisfacere a iubirii de sine, ce reprezintă, după Kant, cel dintâi principiu al fericirii și condiția originară
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmă fusese făcută de Kant poate într-un pur sens experimental prin prezentarea omului (a ființei raționale) ca "subiectivitate transcendentală", ca subiect al cunoașterii, apoi prin prezentarea lui ca posesor al facultății de a dori inferioară (aceea prin care omul râvnește fericirea); și chiar prin prezentarea lui doar ca ființă inteligibilă, liberă. Aceste experimente kantiene nu au contat, desigur, decât ca niște "analize" menite să rânduiască limitele omului, limite socotite de filosof drept "puteri" ("putințe"). Oricum, se află aici lecția despre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
afla pe acestea atâta vreme cât zăbovește în istorie. Fiu al naturii, care vrea să câștige Absolutul fiindcă nu este aneantizată în el "substanța" divină a primei sale creații, supus luptei pentru existență și altor reguli rele ale condiției sale naturale, el râvnește mântuirea; dar el rămâne, în istorie, ca un fel de "conștiință nefericită": știe, măcar din când în când, unde trebuie să ajungă, însă este doborât de satisfacțiile găsite în fel de fel de practici. Tocmai un asemenea model de umanitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
intra și îi spune lui Walter despre cele ticluite. Scrisoarea este pe cale sa ii parvină lui Rodolfo. Apoi aflăm despre teribilul secret pe care Rodolfo amenință să-l dezvăluie (L'alto retaggio non ho bramato). Se pare ca Walter a râvnit poziția varului sau, iar Wurm a fost parte din complot în baza promisiunii că Walter va fi de acord cu mireasă aleasă de el, indiferent care va fi aceasta. Wurm continuă să relateze cum vechiul conte trecea în fiecare seară
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
afective cu scop protectiv Între educator și educat. Nu e deloc bine să „egalizăm” cele două suflete din perspectiva revelării „zăcămintelor” spirituale. Educatul trebuie să simtă că există o diferență din acest punct de vedere, să rămână „mai jos”, să râvnească să fie iubit, să lupte pentru câștigarea „grațiilor” profesorului. Iar formatorul trebuie să mărească mereu distanța, să creeze piedici, să-l Înseteze să continue un atare urcuș. A-i da unui discipol prea mult, a-i da „totul”, e același
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ce nu are nimic de-a face cu genealogia sau cu manevrele din culise; la marile curți sau În mediile selecte ei devin nu doar niște cazuri, ci de-a dreptul modele. Toți Îi invidiază; toți Îi imită. Nimeni nu râvnește să Îi detroneze din statutul privilegiat obținut pe lângă vreunul din puternicii lumii sau Într-un salon strălucitor. Toți vor să fie ca ei, să aparțină clanului lor. În paralel cu ordinea și clivajele din les Anciens Régimes, fondate pe privilegii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Edmond de Goncourt, Proust, Marthe Bibesco ne dezvăluie o prezență cu adevărat fascinantă. Nu mai puțin importante sunt rândurile lui Mateiu I. Caragiale despre familia contelui, chiar dacă trădează o lesne de Înțeles invidie pentru bogăția și luxul la care va râvni o viață Întreagă. Iată-l, de pildă, pe Marcel Proust: „Favoarea de care se bucură domnul Robert de Montesquiou nu ar fi deci neapărat o pricină de admirație, dar nu este nici un motiv de a avea ceva Împotriva lui, așa cum
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze, râvnit de orice club sau salon, Brummell refugiat la Caen nu e decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay, Barbey d’Aurevilly, Robert de Montesquiou sau Proust scriu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bănuiți de vrăjitorie cei a căror ascendență nu este clară, la fel cum În Europa aceeași acuzație plana asupra bastarzilor; c) persoane ajunse la marginea societății: frecvent, vrăjitoria este atribuită femeilor văduve, femeilor și bărbaților bătrâni, cerșetorilor, celor sărăciți care râvnesc la bunurile acelora care s-au Îmbogățit; d) persoanele cu boli mentale sau diferite dizabilități; e) persoane aflate În conflict cu acuzatorul. Cercetările au arătat că bănuiala de vrăjitorie cade adesea asupra unor rude, vecini sau persoane din anturajul imediat
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
au Îmbogățit; d) persoanele cu boli mentale sau diferite dizabilități; e) persoane aflate În conflict cu acuzatorul. Cercetările au arătat că bănuiala de vrăjitorie cade adesea asupra unor rude, vecini sau persoane din anturajul imediat, despre care se crede că râvnesc la bunurile sau invidiază fericirea persoanei atinse de un rău neașteptat (J.B. Russell, 1987, vol. XV, pp. 415-420; A. Saunders, 1995, pp. 93-110). Ideea că vrăjitoria este o chestiune tipic feminină este o consecință a generalizării imaginii europene asupra fenomenului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
numai pentru ei: atât spectacolul (care, prin punerea În scenă, a avut aspectul unei epifanii), cât și experiența asociată lui au corespuns așteptărilor, s-au Încadrat În schema fixată de imaginarul social. Concertul a permis realizarea „mutației” pe care o râvnește orice pelerin, a condus la acea transfigurare În așteptarea căreia ei se puseseră În mișcare: Întâlnirea cu idolul a oferit celor prezenți o „consacrare”, le-a dăruit o experiență prin care ei se vor deosebi de ceilalți, de cei absenți
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ducele Glad din Banat, în secolul al X-lea, dar ocupat de regele Ștefan cel Sfânt la începutul secolului următor (de pildă, Orșova). Țara Severinului apare frecvent în izvoare, în secolele XIII-XIV, iar după constituirea statului Asăneștilor (1185), teritoriul era râvnit de regele Ungariei, Andrei II, dar și de țarul Bulgariei, Ioan Asan II. În aceste condiții, după o luptă în zona Vidinului între cele două părți, regele Andrei II, cu sprijinul papei Grigore IX, a organizat o marcă (ținut de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]