2,925 matches
-
pahar mic, vin cu sifon, oricum nu mă îmbăt și l-am băut. Ajuns acasă m-am culcat în Soledad, spațiu deschis, fără nimic pe cap și, când m-am trezit, mi-am simțit capul prins într-un cerc de răcoare. Răcoare care apoi s-a transformat într-un cerc de frig și iată-mă aici unde sunt acum. Totul pare o simplă întâmplare, cât se poate de banală, dar uite cum se înlănțuie amănunt după amănunt și acum... Au fost
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_28_ion_untaru_1348886146.html [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
mic, vin cu sifon, oricum nu mă îmbăt și l-am băut. Ajuns acasă m-am culcat în Soledad, spațiu deschis, fără nimic pe cap și, când m-am trezit, mi-am simțit capul prins într-un cerc de răcoare. Răcoare care apoi s-a transformat într-un cerc de frig și iată-mă aici unde sunt acum. Totul pare o simplă întâmplare, cât se poate de banală, dar uite cum se înlănțuie amănunt după amănunt și acum... Au fost oameni
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_28_ion_untaru_1348886146.html [Corola-blog/BlogPost/365803_a_367132]
-
ori Y... Tanspunerea era iluzorie! Dar Mira îi făcea jocul! Știa că față de ceilalți se interioriza, n-avea inițiative. Da, alesese acest roman, pentru că tăcuta ei mătușă iubea dialogul... Înviorată, Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1451204037.html [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
Azi,leul fără de valoare, Iar hoții nu mai au odihnă Și jefuiesc la drumul mare. Ne plânge înstrăinat ogorul, Țăranii nu au alinare, Își caută sărmanii sporul Și dreptatea în tribunale. Plânge acuma și pădurea, Ea ne mai dă încă răcoare. Însă s-a năpustit securea Și retează a ei picioare. Și pe islazul ars de soare, Cresc de acuma mărăcinii. Ne plâng turmele de mioare, Ce azi,le cumpără vecinii. Și plânge ziua în amiază Mama ce-ș alăptează pruncul
TRĂIM ACUM DOAR DRAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1490905015.html [Corola-blog/BlogPost/380961_a_382290]
-
există singura icoană a Maicii Domnului cu aripi , unde florile au parcă mai multă strălucire, culoare și miros. Oaspeții au fost încântați și de stațiunile vâlcene, care redau sănătatea și liniștea , Băile Olă nești, Govora și Călimănești-Căciulata dar și de răcoarea Salinei de la Ocnele Mari, în care au vizitat și biserica Sfânta Varvara, ocrotitoarea minerilor. Întreband-o pe doamna Ligya Diaconescu ce ar dori să spună la sfârșitul proiectului, aceasta mi-a răspuns: “Mulțumesc mult celor sosiți la această minunată sărbatoare, tuturor
LANSAREA ANTOLOGIEI LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ, ARTICOL DE LIGYA DIACONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1442316963.html [Corola-blog/BlogPost/365590_a_366919]
-
Iar plouă cu lacrimi în sufletul meu Și toamna m-acoperă cu frunzele-i uscate, Când vechile-amintiri, revin mereu, Printre îngălbenitele scrisori, nicicând uitate. Mi-i dor de codrul verde de stejar Și-mi amintesc bătutele-i poteci, Când căutam răcoarea desului umbrar Și ne culcam pe frunze verzi și reci. Colind din nou prin codrul de stejar Și-ncerc să regăsesc știutele poteci, Dar vântul toamnei, a umblat hoinar Și mii de frunze-a răvășit cu degetele-i reci. Zadarnic
SFÂRȘIT DE TOAMNĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/margareta_merlusca_1480270638.html [Corola-blog/BlogPost/384268_a_385597]
-
ce-n urmă am lăsat: De freamătul copacilor din vale, De doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor, Si de vre-odata cad în contemplare Ma-nvaluie un sentiment covârșitor.... Referință Bibliografica: Mi-e Dor / Ana Georgescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 920
MI-E DOR de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 by http://confluente.ro/Mi_e_dor_ana_georgescu_1373239576.html [Corola-blog/BlogPost/357229_a_358558]
-
Apoi, o răsfoiesc încet, încet, „Sunt o evidență luminoasă”, Îmi spune cartea-femeie, Cu voce joasă, plăcută, Răsfoiește-mă încet, încet, Uneori să te oprești la un capitol, Ai să observi că la sfârșit Vom fi numai noi, doi. Îmi place răcoarea din livezile de pruni, Nu-mi place frigu-n noi, oameni buni, Nu-mi place gripa, iubesc risipa, Nu vreau refuzul, iubesc abuzul, Dar, Există un dar plin de har, Aș fi fericit să scap de obsesii, De gândul la moarte
DIPTIH CON AMORE de BORIS MEHR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Diptih_con_amore.html [Corola-blog/BlogPost/358879_a_360208]
-
Covali Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Purificare Când te privesc sunt răscolit de febre, erup și mă cutremur în extaz, se-nveselește brusc orice necaz, se luminează-adâncile-mi tenebre. Pătrund în codrii tăi sorbind răcoare și-ascult vrăjit al păsărilor cânt, mă culc în iarba-ți verde și mă-ncânt de susurul zglobiilor izvoare. Când glasul ți-l aud sângele-mi fierbe, ca-n tinerețe sar orice pârleaz și nopți la rând stau lângă tine
PURIFICARE DE-AR FI POSIBIL... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1454851152.html [Corola-blog/BlogPost/370104_a_371433]
-
ochii lui, apoi matasea atingerii... roșul buzelor arse de soare și-apoi mărul.mărul însuși din care-ți dorești cea dintâi mușcătură; apoi mustul ce-ți curge dulce printre dinți pe bărbie, pe gât, pe umeri și-apoi toată acea răcoare umezire pătrundere simțire trăire icnetul mărului strivit și-apoi că o muzică desăvârșită însuși geamătul, întâi puternic apoi treptat, treptat, stingându-se... Referință Bibliografica: Femeia (1). / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie
FEMEIA (1). de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Femeia_1_.html [Corola-blog/BlogPost/346460_a_347789]
-
zi toridă. Mi-am luat cafeaua într-o sticluță, vâslele din boxă și am alergat în parcare. Restul sculelor erau pregătite în mașină, un Moskvici vechi, dar încă harnic. Am pornit grăbit motorul și-l ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423314155.html [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele, cu fustițele de-o palmă și cu bluzițe până sub încheietura sânului, tremurau sub răcoarea dimineții. Trebuia să mă grăbesc, dacă nu ajungeam la timp la bărci, riscam să plece ceilalți colegi pescari și să nu am cu cine lansa barca la apă. Am sosit destul de repede, încă nu era ora patru. Majoritatea bărcilor erau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423314155.html [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia[ Copastie = partea superioară
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423314155.html [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
Toți pomii erau încărcați de crengi groase și bogate cu frunze. Gardul viu împrejmuia pe alocuri unele porțiuni ale parcului și tufele de trandafiri altoite se vedeau peste tot. Era o seară frumoasă de vară și începea să se simtă răcoarea de seară, dar ea nu era conștientă de acest lucru, pentru că era îmbrăcată într-un costum de blugi deschis la culoare. Sub geacă avea un tricou alb cu mânecă scurtă și cu imaginea cauciucată a lui John Lennon pe piept
PRIMA PARTE de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 by http://confluente.ro/Cobra_prima_parte_mihaela_mosneanu_1394457185.html [Corola-blog/BlogPost/353654_a_354983]
-
nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-e dor de anii ce-au trecut, De casa-n care am crescut, De mamă, tată, de bunici, Mi-e dor de lucrurile mici. Mi-e dor de munte și răcoare, Să simt nisipul lângă mare, S-alerg nebun prin lan de grâu, Mi-e dor să trec înot un râu. Mi-e dor să sar într-o băltoacă, Să ies cu prietenii la joacă, Să stăm până târziu afară, Mi-
MI-E DOR de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/ionica_dragomir_1485902172.html [Corola-blog/BlogPost/377136_a_378465]
-
Bihorul vecin mie. America l-a fascinat și l-a atras pe când era cu sufletul sfâșiat de durerea pierderii tatălui său, prin anii ’97, dar n-au putut America și Cordilierii și Arizona cu Canioanele lor, cu soare, căldură și răcoare, să-i răcorească pe deplin nici dorul, nici durerea unui suflet vajnic de român. Octavian a rămas un veșnic căutător. Am citit că a scris undeva să se fi bucurat copilărește și atunci când m-a găsit și pe mine în
DEDICATIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Dedicatie_.html [Corola-blog/BlogPost/355901_a_357230]
-
se ridicase câteva clipe mai înainte mama, ocupat acum de jacheta ei ușoară. Gândul a străpuns obiectele acelea familiare- scaunul confortabil, în care dungile albe le inghițeau tacticos pe cele verzi, jacheta aceea cunoscută, cu miros de câmp, îmbrățișând în răcoarea serii umerii mamei. Și-a croit drum către vremurile acelea prea repede uitate, în care nu adormeam de teama că tu ai fi putut adormi pentru ultima dată. Către orele acelea târzii, în care ne strecuram pe străduțele valenciene, ambalate
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1488988266.html [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „... acum sunt ca o adiere a brizei , care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute, sau cerul înstelat care te îmbrățișează în tăcere, așa cum pot fi și luceafărul ce strălucește aninat la zenit în revărsatul zorilor. Îți port în gând suspinul și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1470666027.html [Corola-blog/BlogPost/343104_a_344433]
-
răsar gingașii ghiocei, Și mi-amintesc buchetele voioase ce-mi făceai din ei. Primavara iarăși a venit, cerul mi-i senin, S-a șters dorul de tine, s-a stins al meu venin. Frunzele verzi îmi răcoresc din nou sufletul, Răcoarea lor mă-nvață că prețios mi-i zâmbetul. De azi, jur că nimic nu mă va mai întrista, Pe strada mea cu soare-aprins degrabă voi pleca. Pe calea mea ce-o știu doar eu și cu-ai mei îngeri, Unde
STRADA MEA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1456590840.html [Corola-blog/BlogPost/367665_a_368994]
-
curată și tare... tare bună ! - Arunc-o pe fereastră !... A simțit ezitarea și părerea de rău a tânărului așa că a insistat : - Trebuie ! Albert, în loc să comenteze, a coborât fereastra compartimentului, a ales un moment potrivit și a făcut vânt sticlei, în răcoarea accentuată a nopții, părând a nu fi câtuși de puțin afectat. A tăcut și locotenentul. Abia într-un târziu, când restul călătorilor erau cufundați în somn adânc i-a explicat : - Nu prea sunt obișnuit cu băutura asta. Băieții ăștia cu
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474116361.html [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
i-o oferise. - Ștefan, spuse ea la un moment dat, făcându-și vânt cu mâinile ca și când s-ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396715790.html [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar funcționa aparatele de aer condiționat. Acolo există aerosolii marini care îți purifică plămânii și apoi e atâta libertate... - Da, vreau să mă eliberez de această încorsetare a prezenței unei mulțimi ce-mi inundă intimitatea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1396715790.html [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
la „pasările fermecate” care picoteau pe o câte-o stinghie sau erau așezate cu pieptul de pământ ca să-și poată duce zilele... Pe marginea lacului s-au bătătorit tot felul de poteci, iar oamenii în disperarea de-a găsi puțină răcoare, însoțiți, unii dintre ei, de copii și tot felul de căței mai mici sau mai mari care se bălăceau în apa de culoarea norilor ce prevestesc furtuna, fiindcă, la drept vorbind, chiar bărcile care mai trec foarte rar, ocolind Monte
TRIST, FOARTE TRIST! INCREDIBILA NEPĂSARE A CELOR CARE NE REPREZINTĂ... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_trist_foarte_tr_marin_voican_ghioroiu_1344159713.html [Corola-blog/BlogPost/354963_a_356292]
-
reptila. Iar albul a rămas doar o amintire, amintire fiind și eu pentru marioneta mea. Nici măcar atât, fiindcă eu nu sunt amintire, ea, marioneta da. De aceea o port legată de mine, pentru că și eu pot fi umbră, verdele și răcoarea vieții și negrul pământului. Ca orice maternitate, ca orice punct material. Sunt viață! Iar marioneta trăiește prin mine. oamenii o văd și râd. Râde și marioneta când o mișc. Și din nou am senzația că ea mă silește pe mine
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
intens. Negrul matern dă viață și mereu dispare. Iarba-l ascunde. Verde, verde și iarăși verde. Și pașii mei flămânzi de maternitate. Doar ei. O găsesc prin aceleași văioage. Cu aceleași curgeri cristaline. Și pașii se bucură. Sărut cu tălpile răcoarea pământului. Și Geea-mi privește sărutul. Îi simt înfiorarea și tulburarea izvoarelor. Mă înfior la rându-mi. Și tălpile. Iar marioneta? Nu-i. Eu sunt. Zi cu zi am crescut. Am devenit bărbat. Iar gustul pământului matern mă doare. Mă răscolește
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474268373.html [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]