2,217 matches
-
observat eu, ți s-a lipit burtica de spate, îl tachină Gabi! Râdeau toți trei cu voie bună, fără grijile zilei de mâine. Opriră mașina în fața unui Motel cochet, aflat în afara orașului, în vecinătatea unei pădurici, de unde adia o boare răcoroasă. Motelul avea o terasă frumoasă, cu umbrele viu colorate, iar mesele erau ocupate aproape toate, căldura i-a izgonit pe mulți din oraș, să caute răcoarea și liniștea. Era o ambianță plăcută, de drag să petreci aici cât mai mult
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
Nu cred în natura moartă a tabloului privit împreună, nu cred în norii întunecați purtați de furtuni trecătoare, nu cred în penitența impusă. Aurorele nu obosesc în puncte de suspensie, ascund gânduri și preced dialoguri. Vreau să mă opun șuvoiului răcoros și puternic, am mereu un vis în care cuvintele tale se contopesc cu el. Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, îți amintești cum mi-ai prins mâna în ploaie? Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte, visele sparte suspină agățate, încă
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
de pe această planetă: „Din Brașov, urmând drumul național paralel cu Oltul, traversezi cochetul oraș Făgăraș cu cetatea sa, apoi în dreptul localității Cârța, la sensul giratoriu se ramifică un drum la stânga spre masivul muntos. După câțiva kilometri pătrunzi într-o vale răcoroasă pe lângă râu, apoi drumul se desfășoară în serpentine spectaculoase până la Bâlea Cascadă. Aici turistul poate face un popas la restaurant, dar și o plimbare pe poteca turistică până aproape de cascadă. De undeva de sus, de pe stânci, un puhoi de apă
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NOSTALGIE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când dimineața-i răcoroasă și cerul în nuanțe gri Nu cuteza să ieși din casă nici din căușul inimii Rămâi la adăpost de suflet înconjurat de bucurii Răpește pașilor din umblet și fă din ei doar nostalgii Așează, apoi, pe-o foaie tot ce
NOSTALGIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379876_a_381205]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN VARĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN VARĂ Vântul trece răcoros, Se mlădie prunii, În agudul scorburos S-au culcat păunii. Broaștele se pregătesc Alt concert să țină, Undele pe lac sclipesc, Stuful se înclină. Greierii se duc la bal Cu chitara-n spate, Vântul strânge lângă mal Frunzele uscate. Lunecă
ÎN VARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379913_a_381242]
-
risipiră în codrii și luncile Moravei. Otomanii puseră stăpânire din nou pe țară, umblând acum să jefuiască satele rămase fără apărare. Milan zăcu toată ziua pe câmpul de luptă, aproape mort, fără să dea un semn de viață. Veni seara răcoroasă, și-un vânt rece se porni dinspre apele Moravei. Acel vânt îl readuse în conștiență. Se ridică în coate, în genunchi, apoi în picioare. Se clătină și căzu iar. Se ridică din nou. Avea dureri cumplite la cap. Pe întuneric
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
sat... Cu vorbele astea, copilului îi mai veni inima la loc. Deci, se poate umbla în liniște prin sat, pe timp de zi. Merseră așa la deal, mai cu greu, mai vorbind, până se văzură aproape de culmea muntelui. O briză răcoroasă de seară îi făcu să uite de oboseală și să se bucure de minunata priveliște din jur. Copilul, văzând câtă iarbă și câte flori cresc pretutindeni pe pajiști, prinse puteri și deveni deodată dornic să vadă și să cerceteze toate
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
Acasa > Literatura > Proza > CERUL ÎNSTELAT Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat După o zi de vară caldă, chiar sufocantă, sosi înserarea răcoroasă, plină de spirite misterioase, când se porniră să orăcăiască toate vietățile din bahna de lângă cișmea, și din pârâul din vale. Se întunecase. Una câte una, răsăriră câteva stele pe cer, apoi cerul se umplu de mii și mii de stele
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
iubind. Toți avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creație. Suntem creați pentru că iubim ! Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfățându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să o lase supusă tandreții. Chipul ce ne privește senin îndoindu-ne formele încăpute în palma cu care ne
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ROTUND Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se anunță o lună răcoroasă... așa cum stau de vorbă brazii de la geam. Intervine și soarele... dar, doar așa ca să susțină o idee sau ca să mângâie un vârf. Se aud tropote pe vârf de deal! Sunt cred gândurile mele care alerga să iți susțină sprânceana încruntată
ROTUND de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381823_a_383152]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CUGETARE AUTUMNALĂ. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1726 din 22 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului După o noapte senină prea răcoroasă , Un soare ce anină să ieșim din casă, Aducând și amintirea a ce n-a fost, Să amintim pe ”brumă n-avea rost... Dacă n-am un soare îți dau o lună, Pe margine să-ți aibe aura străbună, Am
CUGETARE AUTUMNALĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381872_a_383201]
-
floare pe uliți trec în care săteni spre târg prin margini de hogeaguri a înflorit mălinul se umple tot seninul de-arome-n pârg fetii apar din case cu cofele în mână în vale la fântână 'n-amiezi se strâng sub apa răcoroasă obraji aprind bujorii necaz pentru feciorii la coasă-n crâng de-abia în faptul serii printre mălinii-n floare aprinsa sărutare le fur' cu drag s-a împlinit minunea mălinu-i tot în floare din târg se-ntorc în care sătenii
A ÎNFLORIT MĂLINUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381955_a_383284]
-
iubind. Toți avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creație. Suntem creați pentru că iubim. Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfățându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să ne o lase supusă tandreții. Chipul ce ne privește senin îndoindu-ne formele încăpute în palma cu care
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
îmi deschei cămașa iubirii și ție ți-o-ntind în speranța s-o iei. Nu vezi cum izvoarele curg spre inima ta ca spre-o mare, că-ncep, ca un nou demiurg, din dor cenușiu să fac soare și zori răcoroși din amurg? Nu simți caii mei alergând cu patimi arzând în copite, în timp ce în dorul flămând de tine, îngrop dinamite și-aștept să le văd explodând? Anatol Covali Referință Bibliografică: Întrebări / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1844
ÎNTREBÃRI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380413_a_381742]
-
implicare complexă: mental, sufletește, spiritual, dar organismul, corpul fizic nu mai resimțea totul ca în clipele acelui prezent trecut trăit. Mi-am urmat menirea cu toate cele zilnice dar parcă tot mai mult căutam (și caut) singurătatea. O singurătate plăcută, răcoroasă în care Îl percep tot mai clar pe Dumnezeu cum cuprinde în energiile sale necreate tot ceea ce îmi definește mișcarea întregii ființe. Sunt momente în care sunt atât de trează, încât totul dispare din jurul meu și încep să discut tăcut
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
apă în cele două găleți pe care le-a luat din magazie. A dus gălețile în casă, apoi a cărat cu brațul crizantemele. Ce minunăție! Privindu-le a uitat pentru ce era ea în acea zi la casa părinților. Mirosul răcoros de flori de toamnă a pus stăpânire pe camera în care Timotei zăcea. Pe masa acoperită cu fața de masă albă din etamină, împodobită din belșug de cusături naționale în puncte roșii și negre, candela aprinsă de Aneta ardea cu
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului 7 Iunie 2016 Se coc cireșele, mi-e dor De cele negre, de acasă, Dar încă nu e vremea lor, O vreme mult mai răcoroasă... Cum mă suiam adeseori Ca vântul în cireșul sfânt Până aproape lângă nori Și fără teamă de pământ! Cu ochii grijulii și mici Mă urmărea, sărmana mamă, „Ai grijă, Nicule, că pici!” De înălțime nu mi-e teamă... Și-acum
SE COC CIREȘELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379327_a_380656]
-
mult! Luă cu vârful linguriței dulceață cât un bob de fasole, îi inspiră aroma, o duse la buze, după care închise ochii și se lăsă legănată. Într-un târziu, după ce se sătură să o privească, Letiția se retrase în aerul răcoros al sufrageriei. Scoase un mic țipăt de spaimă când dădu de umbra proiectată pe peretele opus terasei. Căpitanul Gherman intrase neauzit, se apropiase de masă și privea încruntat cioburile fine ale termometrului de cameră zdrobit de colțul mesei. O picătură
DULCEAŢĂ DE TRANDAFIRI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379343_a_380672]
-
picură-n creștet Și dând cu tifla -n tristețe Vesel își înalță albu-i nimb . Are vecini nămeții netopiți Și teamă de-un viscol barbar Dar soarele darnic,urcă pe cer Strigând îmbietor: veniți,veniți! Vine mic plăpând și îndrăzneț. Clopoțelu-i răcoros și fraged, O primăvară trage dupa el, În splendoarea noii tinereți. Din bulbu-nfipt în gliile natale Se-naltă-n zarea de lumină, Și sună din goarne de-argint Flutrurându-și cele cinci petale. Privesc, admir, așa într-o doară, Un tainic
GHIOCELUL de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379430_a_380759]
-
Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
de lene, Frenetic, coborați, pe val spumos, La masa vorbei plină de lumină, Cu spice grele, de argint lucios. Iar cand amiază chiuie-n văzduh, Sub razele de soare mângâioase, Suflet de om, uscat de pătimi, Vă sorbi, din unde răcoroase. Referință Bibliografica: Poeme / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elenă Negulescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
pândăMiroase a gutui lumină blândă,Și-n fructe e mai liniște de când,Tu, toamna că un animal, la pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
picură-n creștet Și dând cu tifla -n tristețe Vesel își înaltă albu-i nimb . Are vecini nămeții netopiți Și teama de-un viscol barbar Dar soarele darnic,urcă pe cer Strigând îmbietor: veniți,veniți! Vine mic plăpând și îndrăzneț. Clopoțelu-i răcoros și fraged, O primăvară trage după el, În splendoarea noii tinereți. Din bulbu-nfipt în gliile natale Se-naltă-n zarea de lumină, Și sună din goarne de-argint Flutrurându-și cele cinci petale. Privesc, admir, așa într-o doară, Un tainic
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
veacuri răsare pe dâmbPrimăvara-i picură-n creștetși dând cu tifla -n tristețeVesel își înaltă albu-i nimb .Are vecini nămeții netopițiși teamă de-un viscol barbarDar soarele darnic,urcă pe cerStrigând îmbietor: veniți,veniți!Vine mic plăpând și îndrăzneț.Clopoțelu-i răcoros și fraged,O primăvară trage după el,În splendoarea noii tinereți.Din bulbu-nfipt în gliile nataleSe-naltă-n zarea de lumină,Și sună din goarne de-argintFlutrurându-și cele cinci petale.Privesc, admir, așa într-o doară,Un tainic dor de viață mă îmbieSă
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]