3,042 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI MĂ MINT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Peste o clipă, peste azi Aidoma destinului răgaz, Tot cred în locul hărăzit De întâmplare, fericit. Se cern sclipiri de o privire Se cern luceferi din simțire, Nimic nu țipă și nu doare Privirea ta, rază de soare. De-i rău, de-i bine, eu îndur Mă risipesc și
ȘI MĂ MINT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349985_a_351314]
-
atât de frumoși! Le privesc petalele roșii, care strălucesc în toată splendoarea culorii lor purpurie... peste albul imaculat al zăpezii... Din păcate, majoritatea oamenilor sunt parcă mai grăbiți și mai preocupați de ziua care a început și nu își iau răgazul cuvenit pentru a privi în liniște această genială creație a naturii... Câteodată mi-aș dori să pot opri acest tumult, această grabă spre...acel ceva; mi-aș dori să opresc timpul din fuga lui și să-l rog să ne
MOMENTUL...DĂRUIT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344525_a_345854]
-
mângâindu-l așa cum făcea Raluca atunci când era mic; îi lua șuvițele de la frunte și i le ducea până pe ceafă, strângându-i-le la spate în chică, repeta acest gest cu tandrețea cu care-și mângâia copilele în clipele ei de răgaz când le culca și le spunea povești. Mihai voia s-o sărute, s-o strângă-n brațe, dar amâna totul pentru altă dată; toate femeile lui i se păreau a fi năluci care apăreau și dispăreau din viața lui, fără
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
mână cu instrumentul solicitat ori cu tampoanele pe care ea le da întrebuințarea exact unde și când era necesar, fără alte indicații. Masca ascundea zâmbetul de mulțumire pe care-l ghicea doar, dar îl regăsea în ochii lui de câte ori avea răgaz să o privească. Și întotdeauna simțea că nu era doar mulțumire. Ochii lui vorbesc mai mult decât a reușit să-mi spună de câteva ori...De când ne-am cunoscut, aici, la chirurgie, mi-a zâmbit și toată figura i s-
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
precum și de un stil metaforic dens. Veșnicul și înălțătorul sentiment erotic este etalat cu precadere în întregul volum; ființa iubită fiind evocată stăruitor în decorul spiritualizat al tuturor anotimpurilor, invitată în călătorii edenice, de vis: „Te chem să vii în răgazul dintre ploi // Vei înțelege noaptea fără zestre // Când repetam a nu știu a câta oară // Că suntem două evadări terestre // Din lumea amăgirii bunăoară”(Repetări) Primăvara este anotimpul reînvierii naturii și al iubirii: „Se-ntoarce liliacul printre noi // Ca roșu-aprins
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
nu se plângea niciodată, dar figura mamei i-a trezit înduioșarea cea mai adâncă. Eminescu, cel ce i se părea lui Slavici un nesentimental, îi scria fratelui Șerban despre o tulburătoare iubire pentru Veronica Micle: „Chipul ei nu-mi dă răgaz să studiez și pace. E divinitatea Elenei lui Menelaus, coborâtă pe pământ, ca să mă tortureze.” A fost gelos și egoist în dragoste, fericit și generos, mărturisind că n-a iubit decât o singură dată. Un alt critic îl considera incapabil
CONTRADICŢIILE PERSONALITĂŢII EMINESCIENE (164 DE ANI DE LA NAŞTERE) ) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347683_a_349012]
-
scrisul său (cuvântul scris), devin premise ale unui parcurs (și destin) academic clădit constant din zilele și anii unei solitudini, afierosiri și unui martiriu intelectual de excepție (doar se zice că: „în marea fabrică de cuvinte a lumii nu există răgaz, singuraticii lucrează în schimburi pentru a crea profeții și tulburări noi-nouțe”). De aici, așadar, un excurs de o rară frumusețe, evlavie, înțelepciune, solemnitate, concretețe, limpezime, originalitate, complexitate, vastitate, integritate, intensitate, amploare, rigoare, coerență, și, pe măsură, judecăți de valoare. Și
RECENZIE – GEORGE REMETE, FIINŢA ŞI CREDINŢA, VOL. I IDEEA DE FIINŢĂ, EDITURA “ACADEMIEI ROMÂNE”, ISBN 978-973-27-2189-6, BUCUREŞTI, 2012, 650 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1153 din 26 fe [Corola-blog/BlogPost/347655_a_348984]
-
în: Ediția nr. 1191 din 05 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului -În primăvară- Tăceri clădind lumină, răscolitoare clipe Atârnă-n blânde gânduri al viselor extaz, Zile sculptate-n soare, cu verde-n risipe, Se coc încet, încet... pe al timpului răgaz. Se îmbulzesc, în taină,mirări -din dor- descinse, Pe ii de primăvarărâd râuri înșirate... Se-ntoarce viața dulce prin ramurile-aprinse Cu frăgezimea florilor catifelate... Vântulatinge-azurul, într-un joc, peste amiezi, În jur se simte ochiul lucitor al ispitei, Liniștea, cu
POEM DE IUBIRE de LIA RUSE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347735_a_349064]
-
nu piară, este nevoie să ne plecăm frunțile în fața sultanului de la Înalta Poartă și să-i plătim tribut. Este prea puternic ca să-i ținem piept și jertfele mult prea mari ca să ne mai războim cu el. Avem nevoie de un răgaz mai mare ca să devenim mai puternici și să-l zdrobim. - Așa vom face, căpitane! - rostiră în cor cei trei oșteni. - Boierii Ciocoiu și Conacu au încredere în voi și veți fi răsplătiți cum se cuvine. Însă înainte de toate avem nevoie
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
am avea un ideal comun, nu ne-am fi întâlnit aici. Așadar, mă adresez nu numai celor care au avut bunăvoința să-mi parcurgă nuvelele și au găsit, sper, ceva de interes în ele, dar tuturor celor ce au găsit răgazul de a poposi în acest spațiu cultural și care doresc să afle măcar o opinie în plus față de cele cunoscute (sunt conștient că sunt multe site-uri și blog-uri care se ocupă cu acestea) și îi invit să acceseze următorul
UN NOU BLOG CU PROFIL CULTURAL-ARTISTIC de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350225_a_351554]
-
din urmă într-un morman de cadavre. Germanii adoptaseră chiar tactica romană de luptă. Năvăleau cu toții dinspre versanții împăduriți și nu luptau decât un sfert de ceas apoi se retrăgeau și năvăleau alte trupe odihnite nelăsându-l nicio clipă e răgaz romanilor care luptaseră fără odihnă și deși aceștia încercaseră să se reorganizeze cedaseră în cele din urmă. Augustus fu mâhnit până în adâncul sufletului de această pierdere și decretase ulterior o sărbătoare în memoria victimelor acestei tragedii. Până la sfârșitul vieții, Augustus
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
chatti, cherusci, chauci și longobarzi, pe malurile Elbei și mulți au spus după dezastrul din Teotoburg că atunci ar fi fost momentul să se intre mai adânc în pământurile nordice. Romanii însă se opriseră atunci acolo și lăsaseră un nesperat răgaz nordicilor, iar aceștia câștigaseră timp prețios pentru reorganizare. Cât despre Tiberius, pe vremea aceea, își dorise să fie impus moștenitor al tronului imperial, și chiar credea că i se cuvenea asta, însă Augustus avea alte planuri în legătură cu testamentul său politic
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 603 din 25 august 2012 Toate Articolele Autorului B U N I C A Aș vrea, o clipă să retrăiesc, Copilăria mea. . . Miraju-acela nu-l mai găsesc, Oricât aș căuta. . . Ziua întreagă n-aveam răgaz, Nu conteneam, zburdând Și din nimicuri, eu făceam haz Și când eram, flămând. Ca într-o ceață întrezăresc, Cortegiul funerar. Pleca bunica, mi-o amintesc, Dar, ca o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
cei care îl fac, o călătorie misterioasă. Dacă umbli la dezlegare, vraja se risipește.” am fost avertizată încă de la început. Și nu am umblat. Nu pentru că nu doream să nu îi ies din vorbă, ci pentru că nu mi-a lăsat răgazul potrivit. Ajunsesem deja în Gara Montparnasse unde făceam cunoștință cu primii pelerini, o familie din Coreea de Sud, îl întâlnisem în tren pe Willy și Hilde, doi wienezi trecuți de șaptezeci de ani, care purtau simbolul Compostelei, „O cochilie albă, deschisă ca
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
curg în cascade cerești Anii ce trec și anii ce vin, Fac parte din haina unei dalbe minuni De-a visa și-a trăi după adevărul divin. Chiar de lacrimi mai curg pe obraz.. Tu, Doamne, îmi dai al vieții răgaz Și simt cum viața se revarsă-n talaz Îmbelșugată cu iubire și har. Iubirea curată, îmrățișarea cu drag Zâmbirea cu dragostea fără hotar Căldura Cuvântului Sfânt presărat O simt peste mine din totul înalt. Am găsit răspunsul de ce anii trec
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
-și împrăștie domnia în puzderie de raze din înaltul cerului peste feeria de basm a munților. Trebuia să oprească, să simtă pământul sub picioare, să se tăvălească pe iarba udă și răcoroasă ... ” (Eliza Roha - „Întoarcerea”) „Armata nu-i mai dădu răgaz să se gândească la dragoste. Cele opt ore de instrucție, dormitul în bordeie făcute din nuiele, ploile, mai întâi și, apoi, căldurile excesive, comportarea brutală a comandanților, aplicațiile de noapte făceau ca gândurile studenților să se îndrepte spre analiza condițiilor
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
zi la alta? De la un organ la altul? PARADISUL O FI ORGANUL PIERDUT AL COPILĂRIEI? Unicul și iremediabilul? De la doi încolo (în sus? în jos?) începe infernul: dezertarea din copilărie? Asta e: viața nu-i decât o dezertare continuă , fără răgaz, din copilărie...De mii de ani fugim și tot fugim din paradisul pierdut! Unde vrem s-ajungem, Doamne? Fiecare vârstă nu face decât să agraveze păcatul originar, pretextul căderii noastre în timp. În lume. Alergăm de la un organ la altul
DEŞERTUL DE CATIFEA (12) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366065_a_367394]
-
alarmă în care mă aflu? Am proiecte încă - semn că n-am îmbătrânit! - dar energia e pe măsura vârstei și, iată, chiar și scrisul îmi este zăpăcit, grăbit și nervos, de-mi este rușine de mine. Dacă voi avea un răgaz mai generos, îți voi mai scrie. Poți face același lucru, când ai timp. Până la revederea noastră, te îmbrățișez frățește, Mircea Horia, Sâmbătă, 2 iunie 1984. Stimate și bunule prieten M. H. Simionescu Astăzi este duminică și, fiind zi nelucrătoare, mă
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]
-
avea intenții războinice, atunci când va spiona parăzile militare. Hainele civile și le îndeasă în saci de hârtie pe care completează adresa de acasă. În mod surprinzător, pentru toți ceilalți, câțiva nu au ce adresă să completeze. Nu li se permite răgazul să înțeleagă ce și cum. Mașinăria de „descreierare ” este pusă în funcțiune. Urmează baia comună. Între șirurile de dușuri patrulează, îmbrăcați în uniformele lor noi în care se simt cum nu se poate de mândrii, gradații. Pifanii, aflați sub dușuri
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
de festivități, le debarasau, le spălau și le orânduiau ca la instrucție, pregătindu-le pentru un nou asalt. Ei înșiși erau asaltați ca de un continuu desant aerian. Neprecupețindu-și niciun efort, nicio resursă, reușeau să-și căștige clipe de răgaz, timp în care înfulecau din bunătățile aduse de la bucătărie și goleau sticlele aduse de camarazii lor din serviciul de curierat. Au fost derutați, pe moment, atunci când pe frontul lor s-a instaurat o perioadă de acalmie. Zelul stârnit refuza cu
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
nu-ți arăta slăbiciunea, teama ce te împinge să fii dur, să-i batjocorești pe cei ce lasă să li se întrezărească orice urmă de slăbiciune pentru a nu fi tu batjocorit. O teamă vecină cu nebunia pentru că dacă ai răgazul să ți-o înfrângi nu te mai temi de nimeni și de nimic. * Între militarii trecuți în ciclu doi și cei noi sosiți s-a instaurat armonia. Abia după un timp Ghergheli își dă pe față frustrarea : - Noi am fost
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
să-mi trag sufletul, i-a oprit femeia respirând greu. E mult de mers până la notar? De ce nu ne-am dus tot la ăla care ne-a făcut actele de succesiune? a întrebat după ce s-au oprit și a avut răgaz să-și potrivească pălăria, ca să poată vedea pe unde merge. - Ha, ha! Nu mergem la notar, mamă soacră, a răspuns unul din ei, râzând cu poftă. Mergem la judecătorie, că așa au vrut cumnații ceilalți... - Nu e vorba că așa
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
e vorba ; ar trebui să faci și tu curățenie pe sectoare ca toți ceilalți ! - De acord, tovarășu’ fruntaș ! Pe care sector vrei să trec ? Fruntașul, așteptându-se la un refuz, a fost luat prin surprindere. Albert nu i-a dat răgaz să se dezmeticească. A pus mâna pe șmotrul celui care făcea curățenie la WC-uri și a frecat cu nădejde. - Poftim ! Este destul de curat ? Vrei să frec și cu cărămida ? O fac și pe asta ! Neprimind niciun răspuns a trecut
XVI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365362_a_366691]
-
rânjet fioros, ochii, deveniți tulburi, au fixat beregata intrusului care, mânat de instict, s-a făcut nevăzut pe dată. Albert a zăbovit, preț de câteva clipe, străduindu-se să-și recapete înfățișarea umană. Tristețea care l-a cuprins, după scurtul răgaz, i-a dat de înțeles faptul că nu va mai speria pe nimeni. Devenise o ființă demnă de milă, dorindu-și să se facă nevăzut din fața oricui. Odată ajuns acasă, a trebuit să îndure chinul batjocurii, după cum el a interpretat
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
tipare. Doar familiile celor care s-au sacrificat, cu onoare sau în mod absurd, nu uită curând ori nu uită niciodată. Greu i-a fost și soldatului Bert să uite. În fapt, nu va uita niciodată. Nu va avea decât răgazuri între aducerile aminte purtătoare de remușcări care se vor estompa încetul cu încetul ca o determinare a legii firii. * Referință Bibliografică: XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) / Adrian Lițu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]