1,548 matches
-
e decisiv în confesiunea sa: „Ascultați-mă, pentru că, puteți fi convinși de asta, nimeni dintre voi nu-l cunoaște pe omul acesta”. Nici Alcibiade nu e convins că l-ar cunoaște: „eu, după schimbul acesta de vorbe, l-am crezut răpus de săgeată”. Cum reacționează Socrate față cu mult doritorul Alcibiade? O spune chiar acesta: „după atâtea strădanii ale mele, departe de a se lasa biruit de frumusețea mea, a disprețuit-o, a luat-o în râs și a jignit-o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu Virtutea, cum altfel și-ar putea manifesta mai târziu calitățile care l-au făcut faimos: bravura, forța, hotărârea, curajul, inteligența, perspicacitatea, energia, eroismul? Să omori încă din leagăn niște șerpi sugrumându-i, să ucizi păsări mâncătoare de oameni, să răpui centauri, să abați cursul unor fluvii, să te lupți cu monștri, să capturezi fiare sălbatice înfuriate, dar și să-ți conduci cu iscusință carul de luptă, să tragi cu arcul ca un mare campion, să cânți măiestrit din gură și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fost probabil o condiție necesară de supraviețuire, ele nu au fost În sine suficiente, deoarece mulți au pierit, În ciuda accesului la rații mai mari de hrană, credință În Dumnezeu și legăturii puternice cu ceilalți. Deși Înfometarea și bolile i-au răpus pe mulți, așa cum a fost cazul tifosului din iarna 1945-1946, bolile puteau fi În același timp biletul spre libertate, așa cum au fost pentru cei care au plecat În 1945-1946 cu „vagoanele de bolnavi”. Cei mai mulți dintre deportați au fost Însă forțați
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-lea, după ce epidemia de ciumă neagră redusese populația Europei Occidentale la aproape o treime, nobilii s-au confruntat cu mari dificultăți În Încercarea de a atrage șerbi În condiții favorabile, deoarece aceștia puteau fugi acum foarte ușor pe pământurile celor răpuși de boală. Statele sclavagiste cu frontiere deschise au fost dintotdeauna vulnerabile din acest punct de vedere. Înainte de războiul civil, În Statele Unite, sclavii fugari puteau merge În Nord, În Canada sau În „statele libere” din Vest. În Rusia, majoritatea decretelor țariste
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Drăgoescu, tip înzestrat și păgubos, este un fel de Cănuță om sucit în noile condițiuni ale socialismului. Când vrea să înceapă ceva, i se spune mereu că nu e momentul. Ratează până și moartea (Momentul). Marius, actor fără talent, doarme răpus de vodcă și iubire. Lângă el, o coafeză blondă și goală trece printr-o dramă de conștiință: să rămână cu actorul sau să urmeze sfatul înțelept și gospodăresc al părinților și să se mărite cu un mecanic auto, fără titluri
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
iubita devin „doi arbori uriași, cu crengile lacom întinse către cer”. Altă dată proiectează în viitor un mit în care „vrăjitoarele se vor transforma în râsuri tinere”. Posibilitatea regenerării umanității o asigură, în viziunea lui, natura. Demonii veacului vor fi răpuși de „făpturi noi”, născute „din iarba aceasta nefiresc de verde, / De sănătoasă, plină de must” și unde „Maci uriași, cu frunțile de adieri fierbinți coapte, / Vor lumina efigii florale din cea mai îndepărtată noapte”. Asemenea altor poeți ai momentului imediat
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
reflexiv cu trimiteri autobiografice, se regăsesc atât temele centrale ale scrisului lui F., cât și formulele narative elaborate și perfecționate de autor de-a lungul timpului, dominate aici de întrepătrunderea subtilă dintre formula realistă și cea fantastică. Moartea femeii iubite, răpusă de o boală necruțătoare, și singurătatea care îi urmează devin prilej de autoanaliză lucidă și reflecție febrilă asupra condiției umane, ca și a rosturilor adânci ale vieții în confruntarea permanentă cu neantul. Oamenii trăiesc atâta vreme cât imaginea lor durează în memoria
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
fusese, cu zece ani mai înainte, vtori-postelnic, apoi paharnic. A fost deputat în Obșteasca Adunare a țarii (1838), prezident al Tribunalului de Comerț din București (1842) și, un an după aceea, procuror la Înaltul Divan. Câteva zile înainte de a fi răpus de o pneumonie, F., încercat de gânduri funeste, isi presimțise sfârșitul în niște versuri simple, înfiorate de spaimă unui „rău” nedeslușit. Cu modestia și discreția care îl caracterizau, s-a ignorat ca scriitor și numai prin grijă lui Heliade opera
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
țară nenumită e invadată și supusă de un rege străin. Reacția oamenilor - și a pământului însuși - față de ocupant e cea enunțată de Mircea, în dialogul cu Baiazid din Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu. În cele din urmă regele e răpus de propria soție, infidelă, iar ea piere, ca o altă Clitemnestra, de mâna propriului fiu, care și incendiază cetatea. Piesa se încheie cu o apologie a independenței patriei: „Mai sus decât durerea acelor ce au murit/ Să se înalțe iarăși
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
prinos./ Ion Pillat, iau toana ta drept bună,/ Mă-nchin smerit luminii mari din Cos.” De altfel, poeticul realizat frecvent în versurile lui R. e, în esență, de tip parnasian. Emoția e încătușată în descripție: „Pe-un turn, Sfântul Gheorghe răpune fiara/ lângă o floare de fier enormă, ușor mișcată/ de lună. Se măsoară în chihlimbaruri/ Femeia lungă din nord” (Oraș hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele contrapunctate de amintirea tărâmurilor carpatice), priveliștile autohtone dețin ponderea covârșitoare. Un
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
cu destinul se încarcă, prin ele însele, de o noblețe inalterabilă. Și atunci când - precum într-o baladă cvasionirică și de apăsată atmosferă dantescă, Balada lui Silviar și Globu - poetul, prins în „vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al întregii umanități, reprezentată, alegoric, de Globu, poate alunga obsesia neantului și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului domn. Femeie vrednică, vitează, pricepută, ea se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate din relatările unor martori. Apar, astfel, ecouri ale domniei lui Mihai, personaj aprig (moștenind-o pe mamă), neînfricat luptător, dar care e răpus de propriile slăbiciuni și greșeli. Măria-sa Burduja-vodă (1970), succintă relatare a domniei moldoveanului Gheorghe Ștefan, dezvoltă dorința de răzbunare a acestuia împotriva lui Vasile Lupu. Ascensiunea i se datorează abilității și sprijinului unor oameni simpli, iar ca domn e
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
A colaborat sporadic cu versuri și povestiri în presa literară, precum și la radio și televiziune cu monoloage și piese de teatru (Meci la Chițăoani, Aurică 2, Cenușăreasa și Anul Nou ș.a.), unele jucate și la teatre de profesioniști sau amatori. Răpus înainte de vreme de o boală de inimă severă, S. nu a apucat să își vadă scrierile tipărite decât parțial, ele fiind adunate postum, prin grija soției sale, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca, în masivele tomuri Timp scufundat (1981) și Un ceas de
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
încapă în sicriu (Coșobea); un colonel xenofob își lasă averea celui mai pauper localnic din urbe, care se nimerește a fi chiar „o evreică - surdă și mută” (Norii); un preot de țară își achiziționează crucea de veci, care, însă, îl răpune, prăvălindu-se peste el (Amilcar Barca); unui ceasornicar numeroasele orologii din prăvălia „La țanc” nu îi mergeau după ora exactă, ci după „infailibilul său auz muzical” („Astfel bătăile lor decalate-ntre ele/cu diferențe de clipe, de minute sau ore
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
felul de minuni; va amăgi deopotrivă credincioșii (creștinii), iudeii și necredincioșii (păgânii). Dar când puterea lui va ajunge la apogeu, o „putere mistuitoare” (∗β<∀:4Η ν8≅(γ¬Φ∀) va ieși din adâncurile mării, va veni pe pământ și‑l va răpune. Cartea a IV‑a (redactată în jurul anului 80 d.Cr.) relatează un alt episod: dărâmarea Ierusalimului, numit Solymes, și distrugerea templului de către Titus. La scurt timp după aceasta, un rege „din Italia” (Nero) va fugi în ascuns dincolo de Eufrat și se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cântare de biruință./ De îndată ce se apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Valea Albă, unde pier comisul Manole și fiul lui cel mai mare. Episoade din cântece bătrânești (Chira Chiralina, Șerb sărac, Doicin bolnavul, Novăceștii) devin scene de roman, tratate cu fervoare imaginativă și defazare ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu-și corpul și solzii sclipitori, prapurii lui Ștefan poartă chipul Sfântului
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Olimbiada e o Sfântă Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care îi stau în preajmă, Moș Petrea, Căpitanul, e un fel de Sânt Ilie, stăpân pe foc. Nu lipsește nici dragonul, prezent prin multele lui capete, dușmani ai voievodului care își răpune succesiv adversarii, așa cum vitejii din basme retează numeroasele scăfârlii ale balaurilor. Un loc aparte în rândul romanelor istorice sadoveniene îl deține Creanga de aur, scriere ce învie o epocă foarte îndepărtată, când creștinismul abia începuse să pătrundă printre locuitorii Daciei
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Giorgio Basta la 19 august 1601, căci era un apropiat al lui Mihai Viteazul 182, iar pe Stroe Buzescu (însurat cu Sima, fiica lui Gheorghe Pribeagul din Bogdănești, rudă și ea cu Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul) l-a răpus (a murit în 1602) o rană făcută de un tătar la Ogretin 183. De „hiclenie” și-a acuzat Aron Tiranul adversarii. în a doua domnie - chiar înainte de a se sui pe tron - făcuse liste cu cei ce urmau a fi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei, Stana și Ruxandra, erau pribege, sub protecția principelui Transilvaniei, la Sibiu, în acel Sibiu unde fosta Doamnă a țării Românești va fi hărțuită de creditori pentru datoriile contactate cândva de soțul ei și unde va și muri, prin 1544, răpusă de ciumă. îi incumba Despinei, ca „șef al familiei”, să-și căpătuiască fetele. Să le rostuiască. Și nu oricum, căci erau fiice de Voievod. Măritișul Ruxandrei, cea „pețită cu sabia”, a declanșat - vedem mai sus - chiar o competiție domnească, întrucât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în 1554, la Sibiu, Despina Milița, văduva lui Neagoe Basarab, chinuindu-se, se pare, foarte rău, fiindcă molima din 1553-1554 provoca dureri cumplite ale mâinilor și picioarelor. Se spune că bolnavii își rupeau mâinile cu dinții 556. Ciuma i-a răpus, în 1574, la Moscova (să constatăm că victimele erau departe de casă), pe fiul lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu și pe soția lui. Și încă o văduvă moartă din cauza ciumei: Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul, răpusă de molima
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-a răpus, în 1574, la Moscova (să constatăm că victimele erau departe de casă), pe fiul lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu și pe soția lui. Și încă o văduvă moartă din cauza ciumei: Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul, răpusă de molima care a înspăimântat Brașovul în 1603 557. Bolnavii de lepră (li se spunea mișei, gubavi ori calici), dimpotrivă, erau ei cei izolați spre a se împiedica extinderea infestării. Se vorbește despre astfel de locuri în hrisoave încă din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
15 dn(i), leat 7254 [1754]”590. De cele mai multe ori aceste dorințe se împlineau. Maria, sora lui Ștefan cel Mare, „cneaghina” panului Șendrea, în anul 1486, când a murit, și-a aflat odihna la biserica din Dolhești lângă soțul ei, răpus în bătălia de la Râmnicu Sărat, care a avut loc în 1481: (trad.) „Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu Maria, cneaghina lui pan Șendrea portarul, care s-a pristăvit la veșnicele lăcașuri ...” 591. Despre mormântul unei Doamne Cneajna, roabă a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
postul de medic principal: Cui fortuna favet, sponsa petita manet! În acea perioadă (1820-1821) Mehmet Ali trimise În Egiptul de Sus o armată sub comanda celui de-al doilea fiu al său, Ismail Pașa, căci primul fiu, Tossun Pașa, fusese răpus de ciumă cu câțiva ani mai Înainte. Am fost unul dintre primii medici angajați În acea expediție; dar În timpul pregătirilor a izbucnit molima, lucru ce m-a făcut să renunț la o călătorie care se anunța obositoare și periculoasă, cedând
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Alep, care s-a dovedit a avea efecte foarte bune. Menționez aici două cazuri particulare din vecinătatea orașului Tripoli (Siria) și care merită a fi amintite În acest context. În acea regiune izbucni o Înfiorătoare epidemie de variolă care a răpus atât copii, cât și adulți, fără deosebire. Utilizarea vaccinului era puțin cunoscută În Siria, așa cum fusese de altfel și În Europa Înainte de Jenner 68, iar eu mă aflam În centrul - sau mai bine zis În focarul - acelei epidemii. O văduvă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]