1,580 matches
-
Evreii normali sunt timorați În forme defensive, văităreți, acomodanți [...]. Zibal suferă de spaimă atavică și de teroare cronică de origine traumatică” <endnote id="(130, p. 496)"/>. De aici s-ar naște curajul ieșit din comun al hangiului evreu, care-l răpune pe argatul Gheorghe chiar În noaptea de Înviere, atunci când de regulă evreii erau cei răpuși. Evident, frica este personajul principal al nuvelei lui Caragiale. Nu e de mirare că, atunci când regizorul Radu Gabrea a realizat un film după această poveste
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de 2-3 ori pe an, fiind bolnavă de inimă, rinichi, ficat, diabet. Era „înzestrată” cu multe diagnostice. În iulie i-au ieșit analizele bune, evidente pentru bolile ei. Tot atunci am aflat povestea unei mame care și-a pierdut copilul răpus de cancer. M-am simțit foarte rău, am simțit durerea acelei mame. Tot în acea perioadă, fata mea, câteva zile bune, a fost foarte tristă, nu m-am putut înțelege cu ea. Petrecea mai mult timp cu mama decât de
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
nu doar asupra mării, ci și asupra apelor curgătoare și asupra lacurilor.” 5.3. JOCURILE NEMEICE Jocurile Nemeice aveau loc vara, în anul fără soț al fiecărei olimpiade și erau dedicate lui Zeus Nemeeanul. Conform legendelor, la Nemeea, Heracle a răpus leul nemeean ce teroriza tot ținutul. Învingătorul primea o cunună alcătuită din tulpini verzi de țelină sălbatică, plantă ce preamărea splendoarea tinereții. Era firesc ca legenda să atribuie întemeierea jocurilor lui Heracles, dar cum tot el era și autorul celor
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
foarte entuziasmați; atît de mult Încît nu am putut să mă concentrez la una dintre cărțile lui Tello pe care o citeam În bibliotecă În acea dimineață. Am ajuns exact cînd corida Începea și, chiar cînd intram, un toreador tocmai răpunea un taur, Însă nu așa cum se face, printr-o lovitură de grație∗. Ca urmare, taurul suferea, Întins la pămînt, În timp ce toreadorul Încerca să Îl dea gata, iar publicul ovaționa. CÎnd a apărut al treilea taur, mulțimea se afla Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
felul de treburi de zi cu zi care nu-mi prea lăsau răgazul să mă gândesc și să-mi amintesc. Țin minte totuși că prima dată nimerisem În zonă cu bicicleta cumpărată cu una din primele pensii primite de pe urma contabilului răpus de norme duble și triple care fusese tatăl meu. Încă mă mai vedeam rugându-mă cu mâna pe fruntea lui și doream din tot sufletul să-i semăn și bicicleta aia parcă ar fi vrut cu tot dinadinsul să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Restoiu, pe cine naiba aștept eu aicea? De bună seamă că pe mămica mea Felicia, cea hăcuită și măcelărită și prigonită de surorile ei, cea odihnită Într-un loc de verdeață și răcoare, pe tăticul meu contabil care a căzut răpus de norme duble și triple, eh, sunt un sărman orfan. Nu-mi dă mie Restoiu să mănânc. Și s-a cam Înrăit și moșu’ de când s-a stricat cu fii-su. Nu-i mai intri În voie ca altădată. Ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nou suntem În tot vagonul. Tot drumul până la gară Andrei se roagă, iar eu și Laur ne străduim să-i urmăm exemplul. Din nou mă vedeam cu mâna pe fruntea rece și fierbinte a tatălui meu, contabilul de cursă lungă răpus de norme duble și triple, și ceva Îmi spunea că dacă aș rămâne aici, aș avea poate parte de o moarte la fel de glorioasă. Aș pieri strivit ca o broască sub sutele de kilograme de manuscrise ale romanelor vieții mele. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
repartizat la Termocentrala din Borzești, lângă Onești din județul Bacău unde trăiesc și astăzi împreună cu cei doi fii Adrian și Răzvan și copiii lor Radu și Rareș. Între timp tatăl meu s-a stins din viață, deasemenea și soția mea, răpusă de timpuriu de o boală necruțătoare. Pentru a avea aproape pe cei care în viață m-au crescut și educat bine, am adus osemintele bunicului Bobutac Costache decedat la Mitoc în 1952 și a tatălui meu Nicolaie decedat la Iași
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
a identificat existența cu această știință, anatomia patologică, oferă un permanent exemplu de dăruire profesională și sufletească. Mai mulți dintre profesorii actuali, dintre cei care i-au fost elevi, prelungesc ceea ce a fost o existență ca o flacără. A murit răpusă de o suferință torturantă. Cărți, lucrări publicate de-a lungul vieții, care a fost deseori foarte grea pentru dânsa, un laborator remarcabil și o echipă în care s-a dezvoltat, dezvoltându-și colaboratorii... Toate acestea pot însemna mult pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ochilor decât jale, Întuneric și disperare. S-au născut ca să-și Împlinească destinul și, În consecință, trebuie să trăiască și să moară În această stare. Singurul lucru care strălucește pentru ei este soarele, fierbinte și insuportabil, iar foarte mulți sunt răpuși de insolație“. Singurul mouse cu care acești copii s-au Întâlnit vreodată nu este cel de lângă computer, ci micul rozător În carne și oase. Există mii de asemenea sate În zonele rurale din India, China, Africa și America Latină. Și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
e decisiv în confesiunea sa: „Ascultați-mă, pentru că, puteți fi convinși de asta, nimeni dintre voi nu-l cunoaște pe omul acesta”. Nici Alcibiade nu e convins că l-ar cunoaște: „eu, după schimbul acesta de vorbe, l-am crezut răpus de săgeată”. Cum reacționează Socrate față cu mult doritorul Alcibiade? O spune chiar acesta: „după atâtea strădanii ale mele, departe de a se lasa biruit de frumusețea mea, a disprețuit-o, a luat-o în râs și a jignit-o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nucleul în jurul căruia se cristalizează treptat o variantă locală a mitului poetului tânăr, chemat să întemeieze o nouă tradiție. Alături de miraculosul „luceafăr” (Iulian Vespar), „primul poet modern al Bucovinei” (Mircea Streinul), la Muguri și-au început ucenicia literară Ion Roșca, răpus și el la 25 de ani de o boală necruțătoare, Ionel Negură, Constantin Rotariu și Iulian Vesper. (Toader C. Grosu). Continuarea publicării revistei, chiar dacă la intervale foarte distante (în 1927, la Botoșani, de către I. Cojocaru, în 1929 și 1934 din
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Elena Cuza o alungă pe tânără. Tânărul este înmormântat tot în curtea bisericii, în stânga tatălui său. Celălalt fiu, Alexandru, moare în 1890 în timpul lunii de miere pe care și-a petrecut-o în Spania cu Maria Moruzzi, proaspăta sa soție. Răpus de miocardită severă la doar 23 de ani, fiul cel mare îi lasă toată averea prin testament soției sale. În relații reci cu nora sa și lăsată fără niciun drept asupra proprietăților, doamna Elena Cuza se retrage la Iași, apoi
Sfera by Tibulcă Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93593]
-
sever. Cu omul acesta nu puteai să te joci. În cursul superior, unde am trecut anul următor, iată profesorii: Ion Maxim 10 pentru latină. Bun profesor, dar începând să fie atins de cruda boală a paraliziei generale ce i-a răpus zilele. Om de caracter și cu un sănătos fond moral. Adevărat pedagog. Iată o dovadă: În ajunul zilei Sf. Sava, patronul liceului, hotărâm să nu intrăm în clasă după prânz. Era tocmai ora lui Maxim. De ce am luat această hotărâre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ghimpele, an. XIII, nr. 3, 13 februarie 1872, p. 3. addenda 409 cucuvaia Cucuvaia cobitoare S-a pus pe Palat, Și cântarea-i cobitoare Strigă ne-ncetat: „Rău de țara care-și pune În cap p-un străin! Căci străinul îi răpune Frumosu-i destin! [Inimioara i-o sfărâmă Prin feluri d-oții Și legea jos i-o dăramă Chiar prin ai săi fii.] Străin pus-ați domn în țară Pentru românism! Poftiți!... vă târăște iară Către despotism! Toate javrele golane El le-a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Astrahan (1722-1723), precum și Academia de Științe din Petersburg (1725-1730). Ajunge locotenent de gardă în armata rusă (sora lui mai mare, Maria, îl socotea moștenitor îndreptățit al tronului părintelui lor), ambasador al Rusiei la Londra (1732-1738), ambasador la Paris (1738-1744). Moare răpus de tuberculoză la numai treizeci și cinci de ani. La Londra, sub influența poetului italian Paolo Rolli, adoptă, pentru tălmăciri în limba rusă, versul liber corespunzător rimelor italiene (limba italiană o vorbea; îi erau, la fel, familiare limbile clasice). L-a convins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
Valea Albă, unde pier comisul Manole și fiul lui cel mai mare. Episoade din cântece bătrânești (Chira Chiralina, Șerb sărac, Doicin bolnavul, Novăceștii) devin scene de roman, tratate cu fervoare imaginativă și defazare ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu-și corpul și solzii sclipitori, prapurii lui Ștefan poartă chipul Sfântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Olimbiada e o Sfântă Vineri înconjurată de viețuitoarele ajutătoare care îi stau în preajmă, Moș Petrea, Căpitanul, e un fel de Sânt Ilie, stăpân pe foc. Nu lipsește nici dragonul, prezent prin multele lui capete, dușmani ai voievodului care își răpune succesiv adversarii, așa cum vitejii din basme retează numeroasele scăfârlii ale balaurilor. Un loc aparte în rândul romanelor istorice sadoveniene îl deține Creanga de aur, scriere ce învie o epocă foarte îndepărtată, când creștinismul abia începuse să pătrundă printre locuitorii Daciei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
l-a determinat pe Lapedatu în primăvara anului 1941 să facă repetate demersuri, pentru a-l sprijini pe V. Papilian, președintele Societății Scriitorilor din Ardeal, pe lângă guvernatorul Băncii Naționale, pentru finanțarea revistei ,,Luceafărul“. Cu acest prilej spunea: ,,Timpurile ne-au răpus din nou vechiul ideal al unității naționale și geografice. Pentru aceasta va lupta din 14 Keith Hitchins, România. 1866-1947, Editura Humanitas, București, 1994, p. 479; vezi și Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclpedică, București, 1997, p. 170-173. 15 Ioan
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
felul de minuni; va amăgi deopotrivă credincioșii (creștinii), iudeii și necredincioșii (păgânii). Dar când puterea lui va ajunge la apogeu, o „putere mistuitoare” (∗β<∀:4Η ν8≅(γ¬Φ∀) va ieși din adâncurile mării, va veni pe pământ și‑l va răpune. Cartea a IV‑a (redactată în jurul anului 80 d.Cr.) relatează un alt episod: dărâmarea Ierusalimului, numit Solymes, și distrugerea templului de către Titus. La scurt timp după aceasta, un rege „din Italia” (Nero) va fugi în ascuns dincolo de Eufrat și se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cântare de biruință./ De îndată ce se apropie de cetatea părinților lor,/ Cumplitul tiran fuge îngrozit,/ Dimpreună cu mulți, [căutând scăpare] la regii de la Miazănoapte/ Silind poporul la război./ Dar nici nu încep bine răzvrătiții lupta împotriva oștirii lui Dumnezeu/ Că sunt răpuși de îngeri./ Înșelătorul și profetul său cel mincinos sunt prinși/ Și dimpreună aruncați de vii în iezerul de foc, pradă chinurilor./ Comandanții, căpeteniile și legații/ Din pricina nelegiuirii lor, vor ajunge sclavii sfinților./ Apoi sfinții ajung în pământul sfânt,/ Unde, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1997, Iași), poet. Este fiul lui Ioan Anuța, profesor, și al Margaretei Anuța, ingineră. A făcut studii primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, încercând să le continue la Facultatea de Litere, secția de jurnalistică. O boală necruțătoare l-a răpus însă timpuriu. A debutat în 1986, la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, publicând apoi în „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Astra”, „Amfiteatru” ș.a. Postum, i-au apărut volumele Ars longa, vita brevis (1997), Invazia vidului (1999), Robit eternității (1999), Sfinxul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285401_a_286730]
-
la emisiunile culturale ale Societății Române de Radio, eseurile sale radiofonice fiind tipărite în 1935 și 1936 de „Revista Fundațiilor Regale”. A fost membru al grupării Criterion. O boală de o mare virulență (o septicemie în urma unei operații) l-a răpus în câteva zile. Împlinind proiectele fratelui său, Tudor Vianu i-a adunat textele în volumul Libertate și cultură (1937), împărțindu-le în două cicluri, cel dintâi consacrat „problemelor contemporane ale libertății și culturii” (Voința de libertate, Orient și Occident, Note
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
sărbători vesele. Cordiale salutări, Prof. G. Adamachi C.P. 778, București 1 4 C.P.ilustrată color: PONTUS EUXINUS, 4.VII.’73 Statuia lui Ovidiu, de Ettore Ferrari (poluare spirituală) La statuia lui OVIDIU „Sub această piatră zace Ovidiu cântărețul iubirilor gingașe, Răpus de-al său talent. O, tu, ce treci pe-aicea Dac-ai iubit vreodată Te roagă pentru dânsul Să-i fie somnul lin!” 5 (București), 28.V.’74 Stimate Domnule Dimitriu, (I)eri am primit scrisoarea Dv. și vă mulțumesc
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
unor pagini, extrase din presa timpului și din discursuri parlamentare (N. Iorga, Barbu Delavrancea, Take Ionescu ș.a.), edificatoare istoricește. Este un document impresionant, relevând condiția tragică a unui ardelean ce îndură foame, frig, boală, și în cele din urmă moare răpus de tifos. Mărturisind condițiile în care a copiat conținutul caietului (acasă și prin alte părți, inclusiv în cazarmă, în timpul serviciului militar), naratorul relatează experiențe proprii, comunică gânduri, stări sufletești, impresii de lectură, reflecții literare, face referiri la opere și autori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]