7,950 matches
-
timpul are o unitate proprie chiar fundamentală, secunda. Dar să nu confundăm timpul infinit cu durata unui fenomen chiar dacă acesta necesită durate foarte mari cum ar fi drumul parcurs de lumină spre a ne aduce la ochi „steaua care a răsărit”. Mai există ea oare astăzi? Este marea problemă! Controversa pe care o deschid privește punctele de vedere fundamental deosebite asupra unei noțiuni, și nu una oarecare ci chiar asupra timpului care generează „marea putere a clipei” o întreagă filozofie dacă
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
azi, frunză în vânt lăsată în uitare. În bruma tâmplei, azi nu mai este ieri, trecută-i viața și nu se mai întoarce, vrei mic răgaz, clipă, trupului să ceri, să-ți vezi copiii, ca inima-ți să-mpace. A răsărit în candelă lumină, iar Pruncul mila-și revarsă dintr-o ramă, acasă-n prag, copii plecați sub vină, cer, cu durere, iertare de la mamă. Referință Bibliografică: Iertare tardivă / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1716, Anul V, 12
IERTARE TARDIVĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378222_a_379551]
-
albastre, ci se metamorfozară acum verzui. Chiar dacă nu se vedeau încă semne pe cer și pe mare, Hans știa că vremea se va schimba în curând. Parcă anume vrând să-i confirme lui Hans teoria despre vremea schimbătoare, dinspre larg răsări un val înalt, verzui, înspumat, ce se rostogolea drept spre el. N-ai fi zis, după cum arăta cerul, că se va întâmpla asta. Dar valul ajunse aproape, iar mărimea lui neobișnuită făcu cerul să arate, dintr-odată, întunecat. Cu o
LUMEA NOUĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378244_a_379573]
-
zburd ca un copil și, dacă aș avea aripi, aș zbura la tine și m-aș așeza ca o pasăre pe pervazul ferestrei tale și ți-aș spune tot ce nu pot să-ți spun acum. De azi dimineață soarele răsare altfel peste noi, razele lui parcă sunt zâmbetul tău și fața lui, fața ta cea luminoasă! Vino, Agnetă, vino mai repede în Paradisul nostru...” Aici am întrerupt iar scrisoarea și am plecat acasă, parcă era un blestem să n-o
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
poate fi pusă în relație cu tema lui a fi de tip occidental. Starea d’întîi iese dintr-o intuiție mult mai adâncă decât manifestarea gândirii onto-noologice moștenite de la Greci./.../ Fiind vorba de o poetică a stării, izvorul de inspirație răsare direct din Starea d’întîi, și nu din Schopenhauer sau din Lenau, căci mijloacele de expresie sunt în primul rînd stări: de dor și de urât./.../ Această gândire poetică este structural ecstatică. Ea realizează starea pe loc a Lumii, fie
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
leitmotiv al râului (trimitere indirectă la heracliticul panta rhei) va mai apărea și în alte poeme, cum sunt Cronică sau Același râu din care cităm: „Același râu/ Îl duc mereu/ cu maluri albie curgând/ în el apune Domnul Zeu/ ca să răsară gând cu gând/.../ Dar fără fund și fără mal/ e fără guri și nici izvor/ adeseori e doar un val/ mereu din el începător/ Vai ce adâncă-i noaptea lui/ și fără margini e de clară/ temeiul ne-temei oricui
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
Dar fără fund și fără mal/ e fără guri și nici izvor/ adeseori e doar un val/ mereu din el începător/ Vai ce adâncă-i noaptea lui/ și fără margini e de clară/ temeiul ne-temei oricui/ cu mine-apune să răsară”. Iată, spicuite și ele, aproape la întâmplare, versurile dintr-un alt poem intitulat Peisagiu poetul-în-cușcă: „Vorbele nu mai au ce spune poeții/ în lucruri fără ecou mor vorbele/ aduse de suflu atman în cușcă/.../ mor fără ecou poeții în lucruri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
de vânt îi suflă gândul iar tot ce-nseamnă mort îi sapă groapa la rădăcina pomulului din tine să plângi cu lacrimi de strigare adapă-te din seva cea din sine tare să sapi apoi adânc cu mâinile iubirii va răsări târziu o ramură de laur înveșmântată-n haina nemuririi când Fiul Sfânt îți va dărui fi.irii coperământ de aripi Îngerul de Aur să zbori peste copaci și codrii verzi de stele și să renaști în ceasul de pe urmă înduioșat
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului CLEPSIDRA Priviți clepsidra! Este Viața... S-a terminat nisipul sus Dar mâini cerești o vor întoarce, Va răsări un alt apus. Priviți clepsidra! Este Timpul... Curgând prin noi amăgitor, Nu-l vom putea opri vreodată... E-al clipei, veșnic, călător. Priviți clepsidra! Este Visul... În miez de noapte, vrăjitor, N-om ști nicicând de unde vine, Descătușând al minții
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377129_a_378458]
-
zi, uite-o minune! Cred că nici nu pot a spune. Frumusețe ireală, Floare parcă boreală. Cu petale delicate, Blânde, ușor parfumate, S-o sărut acum îmi vine, E cu țepi, nu poate nimeni. O privesc ca pe un dar, Răsărit cu mare har, Apărut atât de rar, Din ariciul meu de jar. Cactus poate fi sau om, Legați în același tom. Speriați ca un arici, După alte mii de frici. PS Fragili, ne apărăm cu teamă, Orice cuvânt luăm în
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
ne-am pierdut, mănați că hoții... Te-am așteptat, rugându-mi firea, Să te aștearnă blând pe o icoană, Si primprejur, să-ți simt vestirea, Ca în sfârșit e și în suflet toamnă... PRIMA ROMANȚA În calea mea mi-ai răsărit, Cu flori de nuc înmugurite, În viața mea mi-ai revenit, Ca o lucoare mult fierbinte. Și te iubeam, si ne iubeam, Cum nu s-au mai iubit pe lume, Și te doream, si ne doream Noi, suflete nebune. Azi
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
alergăm de zor dăm ocol la treburi dar nu punem mâna până trece săptămâna cine este el, cine sunt acești, munca e frumoasă doar când o privești viscolește vântul fiecare turmă dar nimic ca lumea nu rămâne în urmă soarele răsare și apune, deci mă bucur că vii, mai ales când pleci râurile noastre o pornesc pe ștrec fiecare oaie este un berbec d'aia nu ne merg lucrurile bine că nu ne conduce ăla, știu eu cine care este surd
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
sau e ușor,toată viața alergăm de zordăm ocol la treburi dar nu punem mânapână trece săptămânacine este el, cine sunt acești,munca e frumoasă doar când o privești viscolește vântul fiecare turmădar nimic ca lumea nu rămâne în urmăsoarele răsare și apune, decimă bucur că vii, mai ales când plecirâurile noastre o pornesc pe ștrecfiecare oaie este un berbecd'aia nu ne merg lucrurile binecă nu ne conduce ăla, știu eu cinecare este surd, care este mutvindem participii scoase la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
parcă. Se născuse, ajutat de Flower-Power, dintr-o jumătate de pară a cărei fărâmă de codiță rostuia împreună cu o bobiță de afină boticul strălucitor și găsitor de miresme. Trupul, bombat spre rotunjor, oferea privitorilor mulțime neașteptată de țepi-vârfuri de scobitori răsărind împodobite cu stafide. Ce mai, hlamida arămie îi conferea un aer de sărbătorit, cum i se și cuvenea Americanului. Doar el îi adunase acolo spre bucuroasă întâlnire, nu?! -Aha, arici pentru American, dar de ce tocmai un arici?! interveni și de
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
prăbușit nu ne-am recunoscut. * Și-am rătăcit în lume cu suflet jumătate Tot căutând lumina să ne putem uni Tu l-ai urmat pe soare eu am rămas în noapte Și-atâta timp pierdurăm fără a ne-ntâlni. * Am răsărit departe-n grădina neștiută Când tu desfășurai pe cer aripi de vise Tu căutai iubirea, eu am rămas pierdută Luptându-mă cu lacrimi și gânduri interzise. * Dar ți-ai întors privirea și m-ai zărit plângând La margine de viață
DRAGOSTEA ESTE UN DAR! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377231_a_378560]
-
ce faci? E vânatul meu! - E pădurea mea, îl înfruntă fata. Abia atunci Prințul Galben băgă de seamă că, în jurul său, copacii erau albaștri, florile erau albastre, iarba era albastră, întocmai cum erau ochii, părul și straiele fetei care îi răsărise în cale. Înțelese că ajunsese pe tărâm vrăjmaș, dar nu se înspăimântă. Doar nu era în fața unei armate întregi. Descălecă de pe calul său galben și se apropie de fata neasemuit de frumoasă. - Cine ești tu? - Cine ești tu? Ce cauți
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
de departe de pe plaja pustie a țărmului gol un val îți trimite drept amintire o floare și un cadou floarea așeaz-o în ferestra inimii tale soarele dimineților ce îți vor bate în geam petalele să-i coloreze în luminile curcubeului răsărit în calea viitorului tău cadoul alege-l din memoria începutului trăirilor noastre pune-l în ramă și agață-l discret deasupra grinzii cu amintiri el îți va spune în locul meu câtă nevoie am avut unul de altul și ce mult
CADOUL UNEI FETIŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377241_a_378570]
-
pentru sezonul rece, mai ales că acum, cumpărând en-gros, plătea mai puțin. Vroia să facă și o mică pregătire cu cei care vor lucra în franciză la punctele lui de lucru, pe care urma să le deschidă în comunele mai răsărite din Bărăgan, ce se întindeau pe o arie destul de mare, de la Buzău la Țăndărei. Maria terminase liceul și își luase cu brio bacalaureatul. Se întorsese acasă la Ciulnița, de unde urma să se ducă pentru câteva săptămâni la București, la surorile
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > 1 MARTIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului 1 MARTIE E prima zi de primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377271_a_378600]
-
Acasa > Poezie > Credinta > TRĂINICIE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului răsare din pământuri cu dăltuiri de trepte o nouă temelie pentru măreț locaș un loc spre care lumea va fi să se îndrepte în zi de sărbătoare când pace e-n oraș e începută-n urmă cu chiar știută vreme pe
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
grăbit, fată, de zor Să vii în lumea cea cu dor. Frumoaso, te știai dorită Și ai venit pe lume hotărâtă. La mijloc de săptămână Ai apărut, iubito, ca o zână. În zi de joi, în zi cu soare Ai răsărit tu, mândră floare. În miezul zilei veniși țipând Făcându-ți loc, intrând în rând, Cea mai voinică dintre fete Dolofană, bucălată și cu plete. Cu două zile până-n Sfântul Valentin Ai generat adevărat festin. Atâta de mai așteptai Aceeași zi
MULT DORITA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377286_a_378615]
-
Peste trecutul zbuciumat și slut Și în bătăi de orologiu cerne Trăiri și vorbe, idealuri terne Ce n-au avut final, doar început. Nu pot să-mi amintesc intrarea-n lume, Nici primul pas, primul cuvânt, s-au dus... Am răsărit, m-am înălțat spre culme, Firav la început și fără nume, Astăzi sunt clipe care au apus. Oare mai am încă o zi și mâine? Mai este timp să-ndrept ce am greșit? Arde mocnit regretul strâns în mine Și-
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
se desfășoară În cursul fiecărei vieți și-n van Se lamentează omul, ce povară A adunat! Păcatul îl doboară Și crește-n conținut, an după an. "Mai ai o șansa!" strigă astăzi cerul Și la hotarul dintre vechi și nou, Răsare-o Stea în noapte, efemerul, Îngenunchiat, reflectă tot misterul: "De tine s-andurat azi Dumnezeu!" De nu ar exista speranța vie Și-un Betleem și-apoi o Golgota, Aș fi încă o brazdă-n plus, pe glie Și într-o ramă
O NOUĂ ZI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377287_a_378616]
-
Spre șansa noastra de-a ne fi poveste...” (Dansam în ploaie...) Aura Popa închină unul din poemele sale chiar celui care dă viață poeziei. Îl definește într-o manieră caldă, privindu-l ca pe “cel ce mângâie seninul” când soarele răsare. Mai presus de toate îi caracterizează misiunea ca fiind de o importanță covârșitoare, aceea de ne oferi “pâinea și cu vinul cuvintelor”. Iar cuvintele poetului sunt sfințite cu trudă: „Poet e cel ce mângâie seninul/ În ochii fiecărui răsărit,/ Cel
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
lumina. Îi este așa de frică de întuneric...Poți să știi ce monștri ies din camerele întunecate? Nu, nu! Nu mă duc acasă! Și pe urmă, trece Ajunul și nu am apucat să colind. Măcar o dată! Să cânt „Steaua sus răsare!” Așa se ciumăra privind în gol, pe când trecătorii alergau grăbiți pe lângă ea fără s-o bage-n seamă. Iar ea se uita insistent la ei parcă le-ar fi cerut : -Nu vreți să vă colind? Și să vă semăn, că
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]