9,377 matches
-
de oră mai tarziu alimentele, apa și prizonierii se găseau la bord, astfel că putură să dea drumul vasului, iar vâslașii îl îndreptară imediat spre larg, prin strâmtoarea vestică, înainte să intre în câmpul vizual al celor care soseau dinspre răsărit. La patru mile depărtare de coastă, Miti Matái ordona oamenilor să lase vâslele și să aștepte. Tapú Tetuanúi ar fi dat oricât ca să le vadă fetele dușmanilor lor, atunci când aveau să descopere că asupra insulei lor se abătuse un blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ce facem? întreba când, în cele din urmă, isi recapătă glasul, după aceste incredibile explicații. Dacă știu că suntem aici și că n-avem vânt, n-o să le ia mult timp să ne-ajungă. N-au să ne-ajungă înainte de răsărit, afirmă Navigatorul-Căpitan, și până atunci nu vom mai fi aici. Dar unde vom fi? — Acolo unde se așteaptă mai putin, răspunse zâmbitor căpitanul Mararei. Nu trebuie decât să-i facem să urmeze un drum greșit. Ordona să fie adus cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl acceptase: „O sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile...“, căci, desi mâinile lui fuseseră dintotdeauna puternice și bătucite, nu era nevoie de lumina zilei ca să te convingi că bășicile care i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona să se oprească navă și să fie demontate catargele, ordonându-le tuturor să se întindă pe punte până când gărzile se vor asigura că nu se zărește dușmanul. Cu cât avem mai putina înălțime și cu cât stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul soarelui, se auzi un nou strigat: —Octar!!... Două zile mai târziu, cănd Miti Matái scoase scândurile din apă, inimile tuturor parura să se strângă, iar unele dintre femei chiar păliră vizibil. Zeci de viermișori de mărimea unei unghii se cuibăriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Poate că încă mai urmăresc vasul cu ulei, îi amintea Vetéa Pitó. Până acuma ori l-au ajuns, ori l-au pierdut... răspundea el mereu. Presimt că nu mai e mult! Din clipă când soarele își trimitea prima sclipire la răsărit și până când se despărțea de lume, cu acea ultima rază verde, treizeci de perechi de ochi fixau orizontul, deși pe timpul nopții se retrăgeau în adăpostul sigur de sub platformă punții, lăsând doar patru santinele, atente la cel mai mic semn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulă. Însă, desi totul părea să fie sub control și nu aveau motive să se teamă că ar putea fi descoperiți, noaptea fu cea mai lungă pe care și-o aminteau majoritatea dintre ei. Cand mai rămăseseră două ore până la răsărit, una dintre santinele îi deștepta, șoptindu-le: Au sosit! Miti Matái îi făcu un semn aproape imperceptibil lui Chimé din Farepíti, care se grăbi să o lege pe Anuanúa la mâini și la gură, ca să nu-i poată pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Marara n-avea nici o intenție să se îndepărteze definitiv de insula. În ultimele raze ale lunii, o văzu încercuind insula, la mică distanță de barieră de corali, oprindu-se în fața insuliței care se ridică în extremitatea nordică, așteptând, fără îndoială, răsăritul, pentru a-și putea face o idee mai clară despre ceea ce-i aștepta pe uscat. După câteva minute, întregul peisaj se cufunda în beznă, iar Octar își convoca locotenenții pentru un nou schimb de impresii. Se află din nou în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru un nou schimb de impresii. Se află din nou în fața aceleiași dileme: să rămână unde era, sperând că de data aceasta cei din Bora Bora vor debarca, sau să profite de cele două ore de întuneric care rămăseseră până la răsăritul soarelui pentru a scoate navele din ascunzișurile lor și a-și surprinde dușmanii, atacându-i din două părți. Ar fi foarte greu să ne ascundem atât de bine încât să nu ne vadă exploratorii dacă vor debarca ziua, argumenta cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Le ordona vâslașilor să îndepărteze vasul la vreo jumătate de milă de țărm și, după aceea, le ceru să încerce să doarmă puțin. În zori o să ne trebuiască toate forțele, spuse. Toate! Însă, în timpul scurt care le mai rămăsese până la răsăritul soarelui, nimeni nu reuși să doarmă nici măcar un minut la bordul Mararei. Tapú Tetuanúi și cu Vetéa Pitó se așezară lângă Chimé din Farepíti și îl felicitară pentru curajul pe care il dovedise rămânând singur pe insulița, deși știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punctul să dispară... În curând va răsări soarele. — Femeile la vâsle! Bărbații la arme! Ordinul Navigatorului-Căpitan îi puse pe toți în mișcare, căci, așa cum spusese Tapú Tetuanúi, zorii își anunțau prezenta. În clipa când la orizont apăru lumină difuza de dinaintea răsăritului, iar silueta insulei se ivi din întuneric, putură vedea cum două catamarane o abandonează, unul pe la est și celălalt pe la vest, apropiindu-se rapid, în încercarea de a-i prinde la mijloc. Nu bătea vântul și nici nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cu toții lăsaserăm bilete cu explicații în dimineața aia. În zori. Strecurându-ne în vârful picioarelor, cu valizele după noi pe scări întunecoase, apoi de-a lungul străzilor lungi, întunecate, având drept companie doar camioanele de salubrizare. Nici n-am văzut răsăritul soarelui. Pe scaunul de lângă Tovarășa Lătrău, Contele Calomniei scrie ceva într-o agendă de buzunar, cu ochii sărindu-i de la ea la propriul stilou. Și, aplecându-se să vadă, Tovarășa Lătrău spune: — Am ochi verzi, nu căprui, și culoarea naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Și fără nici o valoare nutritivă... Aia a fost ziua în care am ratat ultimul nostru răsărit de soare. La intersecția următoare ne-așteaptă Sora Justițiară, care ne-arată ceasul ei mare și negru, spunând: Ne-am înțeles la patru treișcinci. Bate cu degetul în cadomnișoaran, spunând: Acum e patru treișnouă... Sora Justițiară și-a adus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înăuntru”. Restul dezastrului n-a fost din vina noastră. N-aveam nici un motiv, absolut nici unul, să aducem o drujbă. Sau un baros sau o încărcătură de dinamită. Sau o armă. Nu, pe o insulă pustie o să fim în siguranță. Înainte de răsărit, în această nouă zi suavă pe care n-o vom mai vedea trecând. Așa ni se dăduse de înțeles. Poate că prea în siguranță. Din cauza asta n-am adus nimic din ce ne-ar fi putut salva. Am mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de luat vederi cu părul ei, spilcuitul îi spune cum emisiunile astea produse local sunt împărțite în șase segmente cu pauze de publicitate între ele. Segmentul A, B, C, și așa mai departe. Showurile astea precum Hai sus, Fargo! sau Răsăritul în Sedona sunt pe cale de dispariție. Producția costă mult în comparație cu achiziționarea unui talk-show național care să umple locul din grilă. Un turneu de promovare ca ăsta e noul vodevil. Mergi din oraș în oraș, din hotel în hotel, câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
strigăte se aude zgomotul unui pumn lovind în lemn. Se aude o ușă de lemn care bubuie și se clatină în balamale. Apoi din nou un strigăt. Sora Justițiară urlă: — Hei, Whittier! Sora Justițiară strigă: Ai întârziat cu nenorocitul de răsărit...! Apoi se aude pumnul care bubuie. Holul în care dau camerele noastre din culise e întunecat. Mai încolo, scena și amfiteatrul sunt scufundate în întuneric. Beznă, cu excepția lămpii pentru stafii. Ne trezim cu toții, punem ceva pe noi, nu știm dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
semnul întrebării. Până acum fuseserăm de acord să avem încredere în domnul Whittier. Fără el e incert dacă e a.m. sau p.m. De afară nu pătrunde nici o lumină. Nici un semnal telefonic. Nici un sunet. Încă bătând în ușă, Sora Justițiară strigă: — Răsăritul civil a fost acum opt minute. Nu, un teatru e construit astfel încât să excludă realitatea interioară și să le permită actorilor să și-o creeze pe a lor. Pereții sunt dubli, din beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu încăpățânare orice colaborare. Fetele îi prezentau câte un coleg ori cunoștință, în speranța că ciudata blondă care le aterizase în cameră se va da cu lumea. Ea continua să-l viseze pe Ernest, noapte de noapte, trezindu-se la răsăritul soarelui sfâșiată și cu sufletul gol. Suporta alinarea perfidă a visului cu stoicism, întrebându-se ce făcuse să merite atâta tristețe. Îi era greu, cu inima plină de trupul bronzat și ochii devastatori ai lui Radak, să accepte chipuri șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre Luana și-o întrebă: Nu te supăra, ce înseamnă "grotă"? Ieșiră și cei din Pușkin, Codrescu, Târgușor, toată studențimea Iașului. Toți cei care au avut ceva de spus și au avut curajul s-o facă. A doua zi, o dată cu răsăritul soarelui, au început represaliile. Luana a auzit, numai, despre ele. Câțiva dintre demonstranți au fost exmatriculați. Au venit părinții, îngroziți, revoltați, cu vorbe grele de dojană la adresa odraslelor și sarsanale burdușite pentru capetele "încoronate" ale facultăților. Studenții au fost reduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zâmbit ca să-și ascundă stin ghereala. Nu-i făcea plăcere să fie luată pe nepregătite. — De fapt era mai mult decât atât, a adăugat. Am Încercat să scriu o istorie secretă a insulelor indoneziene din sud-est, tot ce e la răsărit de Bali. Mie, insulele acelea mi se Înfățișează ca o lume pierdută, unde totul a rămas ca la Începutul Începuturilor, departe de orice privire străină, o lume nevăzută. Ce idee tâmpită! — De ce tâmpită? — Oh, a zâmbit el, dintr-odată iarăși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atunci când am avut inspecția de grad, de pildă, m-am spălat pe mâini bine, nici nu concepeam s-o ating dacă nu aveam porii curați, m-am dus la bucătărie, cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
române! 2. Gânduri... 3. Inventatorul 4. Arhivele pământului 5. ,,Eroi au fost, eroi sunt încă...” 6. Draga mea prietenă din țara cu război, 7. Banca povestește 8. Regăsire 9. Gânduri închinate mamei 10. ,, Ziua bună se cunoaște de dimineață” 11. Răsăritul în Deltă 12. Marea Clasa a VII-a 1. Carnet de reporter 2. Dialog interplanetar 3. Familia viitorului 4. Povestea unui inventator 5. Au înflorit salcâmii 6. O călătorie în Cosmos 7. Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să redea tocmai aceste ,,sentimente” transpuse din universul uman în cel al păsărilor. Oferim ca model o compoziție pe baza textului Puiul, de I.Al.Brătescu-Voinești care avut ca sarcină suplimentară transpunerea în prepelița - mamă: Între cer și pământ Dinspre răsărit adia ușor parfum de primăvară. Printre solii anotimpului începu agitația: ,, Trebuie să ne pregătim de plecare, să părăsim țărmurile dantelate ale Africii și să-i salutăm pe primii ghiocei ai ținuturilor natale. Mâine, în zori, vom pleca, străbătând iarăși ținut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
observarea atentă a subiectului; 3. discuții în legătură cu subiectul; 4. alcătuirea planului de idei; 5. dezvoltarea fiecărei idei în parte; 6. expunerea în scris; 7. autocontrolul; 8. discutarea și evaluarea compozițiilor. Ca model de compoziție descriptivă, oferim câteva aspecte ale unui răsărit de soare și ale unui asfințit, realizate de elevi din clasele a V-a și, respectiv, a VI-a. Răsărit de soare Este încă întuneric. La răsărit, se ivește lucirea de vis a lunii. Natura este adormită. Tăcere ca-n
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și evaluarea compozițiilor. Ca model de compoziție descriptivă, oferim câteva aspecte ale unui răsărit de soare și ale unui asfințit, realizate de elevi din clasele a V-a și, respectiv, a VI-a. Răsărit de soare Este încă întuneric. La răsărit, se ivește lucirea de vis a lunii. Natura este adormită. Tăcere ca-n mormânt. Nu se poate desluși nimic. Vântul nu s-a trezit încă și soarele nu se răsfață pe oglinda apei lor, risipind sclipiri de aur și argint
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]