4,129 matches
-
egida Centrului Cultural Francez din Iași, alte manifestări, consacrate unor personalități românești din exil. Propunându-și, în Constructori ai romanului, să studieze manifestările și importanța „rolului construcției în existența estetică a operei”, C. analizează resorturile tensiunilor dramatice și tragice (Ion, Răscoala), implicațiile interogației interioare (Pădurea spânzuraților, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război), „anatomia caracterelor” și „sintaxa imaginarului” (ciclul Hallipilor), poetica „dosarului de existențe” (Patul lui Procust). „Construcția”, concept central, e văzută ca un câmp al solicitărilor (și tensiunilor) estetice
CREŢU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286488_a_287817]
-
lui C. abordează în mod vizibil două planuri ale narării. Cel dintâi e unul istoric, al faptelor și întâmplărilor trăite în contextul unei politici demențiale de suprimare a individului. Informațiile pe care autorul le prezintă cu privire la pregătirea și organizarea unei răscoale generale a poporului român, în data de 5 noiembrie 1956, capabilă să se alăture insurecției maghiare, chiar dacă eșuată în urma intervenției armate a sovietelor și a neimplicării militare a Occidentului, reprezintă una din paginile cele mai tragice din perioada robiei comuniste
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
consistent în ultimul volum, În valuri. Multul dor de soare și de primăvară, într-o formă totuși banalizată, dezvăluie aprehensiuni profunde. Sensibilitatea față de soarta oropsiților și de nedreptățile sociale, reală, nu izbutește să ocolească melodramaticul. Poemul Poveste grozavă, prilejuit de răscoala din 1907, adoptă ca soluție alegoria, însă personificările sunt comode. Se rețin totuși câteva scene, pentru realismul și vivacitatea lor. În proză, B. utilizează clișeele timpului, adăugându-le uneori un haz sumbru. Crispate, alunecând adesea în autocompătimire, sunt „poveștile telegrafistului
BECESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285674_a_287003]
-
Sunt prins din patru laturi deodată”): ea corespunde terestrității și căderii în timp, moartea fiind centrul „marelui ocol”. Încercarea, eșuată, de a forța datul, ca și mortificarea de sine, cu dorința integrării fără iluzii în vecia țărânii sunt forme de răscoală ale unei firi „fatal anarhice”, împotriva asprei rânduieli (Restituiri). Dacă, pentru „copii”, va ascunde sfârșitul absurd într-un, înșelător senin, joc de-a v-ați ascunselea, dacă și gândul propriei stingeri se alină, uneori, în „murmurul de epitafe” al trecutului
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui, Al Fiului și-al Sfântului Duh” - Ogor pustiu). Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907 - Peizaje, evocare a răscoalei și adevărata revenire a lui A., exprimă un sentiment statornic, adeziunea la revolta dintotdeauna a celor oprimați, și oferă ocazia exersării unei poeticități aspre. De o parte, încrâncenarea țăranilor și notarea brută a revărsării de mânie, de cruzime, de cealaltă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
dar oprită în urma unei intervenții a Legației Austro-Ungare, va avea loc la începutul lunii mai, cu distribuția de la Național, însă pe scena Teatrului Modern. Acțiunea din Se face ziuă, plasată „în ultima noapte a anului 1784”, surprinde un moment din răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Piesa este mai mult una de comentariu și de atmosferă, decât de acțiune. Sunt vizibile, în câteva monologuri, influențe din teatrul lui Delavrancea. Dacă, în pofida popularității de care s-a bucurat, Se face ziuă
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
sunt convertite în jubilație revoluționară. Chivără Roșie reprezintă alegoria-cheie a primei epoci de entuziasm, când duhul revoluției „Umbla fără hodină / Prin zloată, prin ploaie, prin tină, / prin munții sâlhui / În casa orișicui / Văzut-nevăzut...” Istoria transilvană își află întruparea în epopeea răscoalei lui Horea. Abstract vorbind, el poate fi și ipostaza ideală a poetului, ce se regăsește solidar cu istoria („La mine-n sânge / Istoria contemporană plânge”) și cu aspirațiile cele mai adânc înrădăcinate ale mulțimilor („Venisem flăcău de pe Crișuri / cu sufletu
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
ipostaza ideală a poetului, ce se regăsește solidar cu istoria („La mine-n sânge / Istoria contemporană plânge”) și cu aspirațiile cele mai adânc înrădăcinate ale mulțimilor („Venisem flăcău de pe Crișuri / cu sufletu-n trei învelișuri: / De jale, de dor, de răscoale / A celor din munți și din vale”). B. are o acută conștiință a spațiului și a timpului cărora le aparține. De aici derivă și temele sale fundamentale: participarea la evenimentul istoric ca formă supremă de împlinire a destinului individual, pe
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
1973; Focuri de toamnă, București, 1974; Rămâne pururi vatra, București, 1974; Patrula de noapte, București, 1975; Țara amintirilor, București, 1976; Aurul regelui Midas, București, 1977; Dialog, București, 1977; Vă las ca frunza, Timișoara, 1978; Glasul pietrelor, București, 1978; Ajun de răscoală, București, 1979; Elegii, București, 1979; Lupta cu îngerul, București, 1980; Apele se revarsă în mare, București, 1982; 75 poeme, București, 1982; Filon de aur, București, 1984; Iarna magnoliei, București, 1984; Rugul poeziei, București, 1985; Horea, București, 1986; În voia vântului
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
Șerban Cantacuzino, ediția de la București, realizată cu vădită economie de timp și de mijloace, sugerând și o anume precipitare, urma să popularizeze numele domnului Țării Românești, care își asumase rolul de protector spiritual al creștinătății balcanice și de conducător al răscoalei antiotomane. (Șerban Cantacuzino finanțase și o ediție în limba greacă a Bibliei, apărută din inițiativa lui N. Glykis, la Veneția, în 1687.) Moartea domnului survenind la 29 octombrie 1688, cu puțin înaintea punerii în circulație a cărții, de monumentala ediție
BIBLIA DE LA BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
nu lipsește din paginile revistei, literatura propriu-zisă ocupă totuși un loc secundar. Textele literare publicate aici sunt puține, aparținând unor nume foarte cunoscute. Astfel, printre colaboratori se numără Liviu Rebreanu, cu Basmul dreptății, o variantă a capitolului Pământurile din romanul Răscoala, Gib I. Mihăescu, cu scurta nuvelă Monumentul, având ca temă viața de provincie, Gala Galaction, cu povestirea Cumpăna părintelui Teodorit, Ion Agârbiceanu, tot cu o povestire, În Paresimi. La aceștia se adaugă I. A. Bassarabescu (schița Oaspetele necunoscut) și Marcu
BOABE DE GRAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285767_a_287096]
-
Iacob s-a confruntat cu o revoltă condusă de către nepotul său, ducele de Monmouth, care nu a acceptat înscăunarea pe tronul Angliei a unui rege catolic. În același timp cu revoltă condusă de Monmouth în sud, a izbucnit o altă răscoală în Scoția, condusă de contele de Argyll. Deoarece locuitorii Angliei nu mai doreau lupte interne și se temeau de eventualitatea unui nou război civil, l-au preferat pe Iacob al II-lea că rege și, la scurt timp de la izbucnirea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
prin interesele lor care vizau autonomia unor regiuni franceze și sporirea autorității decizionale a aristocrației, reprezentau o piedică serioasă în drumul pe care il urma cardinalul, acela de a crea monarhul absolut. Aceștia au declanșat o serie de revolte și răscoale împotriva aparatului de stat, care au fost repede înfrânte. Richelieu a inteles ca pentru realizarea planurilor sale avea nevoie mai ales de stabilitate internă. Tentativele de asasinat împotriva casei regale și conspirațiile care se înmulțiseră erau un semnal de alarmă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
-l duce drept în jos, În infern... Sclavul acesta mândru și nenduplecat Îmi apare ca un rege de popor împresurat, Prins și detronat ridică capul sus, fără coroană, Și c-o singură privire o mulțime ia la goană Potolește o răscoală făr-a zice un cuvânt, Iar privirile-ndrăznețe toți le pleacă la pământ. BOMILKAR A! Un rege prins? Favoarea ta [î]l pune-atît de sus? Atunci văd că pot propune prețul care i l-am pus. LAIS Spune. {EminescuOpVIII 468} BOMILKAR
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
curtea împărătească trebuiau să ducă neapărat la supraimpunerea și stoarcerea tuturor provinciilor, dar mai mult decât acestea îngreuia populația, șicanată în in mod nesuferit, administrația vitregă și asprimea fără cruțare ce împînzea toate ramurile vieții publice. Prilejul cel dintâi la răscoala românilor l-a dat următorul act guvernamental. împăratul Isac II Angelos, luând în căsătorie pe fiica, numai de zece ani, a regelui Ungariei Bela III, nu putuse câștiga consentimentul acestui din urmă decât numai c-o mare sumă de bani
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de vite și celelalte asupriri din partea guvernului umpluse de astă dată paharul de amărăciune, de-ntrecea marginele. împinși la estrem de-o dreaptă oțărâre, știindu-și propria lor superioritate numerică și fizică, românii, și cu ei bulgarii, căutară scăpare în răscoală cu arma-n mână. Doi români isteți, frații Petru și Asan, se puseră în anul 1185 în fruntea poporului lor și a celui bulgăresc, cari era deja în iritație împătimită și în înfierbințeală pornită spre fapte prin ajutorul unor fanatici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe cei doi solicitatori, care se văzură nu numai umiliți în mândria lor națională, ci chiar desprețuiți cu fudulie. Deci începură a face imputări aprinse, ba chiar amenințări serioase că-ndată după întoarcerea lor ei înșii vor conlucra ca să ridice răscoală. Mai cu samă Asan, om din fire îndrăzneț și pornit, clocoti la Curte așa de tare și dete frâu așa de-n dragă voie mâniei sale, încît prințul Ioan porunci să-i deie o palmă pentru purtare necuviincioasă și obraznică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i deie o palmă pentru purtare necuviincioasă și obraznică. Reprezentanții poporului, cu cauza pierdută, se-ntoarseră într-adevăr cu râs și cu ocară, dar guvernul împărătesc le-o plăti în curând scump aceasta. Poate că îndemnările celor doi frați la răscoală pe față nu vor fi prins la-nceput în poporul lor, de vreme ce acesta se da-napoi dinaintea mărimei și primejdiei unei asemenea întreprinderi. Eresul veni de asta dată în ajutorul curajului național. Petru și Asan zidiră în Em o biserică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prinși ori să-i nimicească într-alt chip. Isac Angelos învinge pe romîno-bulgari în campania întîia (1183) Mulțimea stârnită prin vorbele unor asemenea prooroci, din a căror gură credea c-aude glasul lui Dumnezeu,. alergă la arme și irupse în răscoală fățișă. Mergîndu-le bine de la-nceput, credeau și mai mult în hotărârea milostivului Dumnezeu și-n ajutorul lui. Petru și Asan, cari politicește dăduseră foc războiului, deveniră supremele căpetenii militare și se proclamară independenți. Petru purta de-acuma-nainte o mică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai vrednic deși tânăr general din vremea aceea, anume Alexius Wranas. De atunci mișcările și operațiunile oștirii se făcură cu circumspecțiune, dibăcie și cu bună ispravă, încît și încrederea și curajul oamenilor crescură vederat. Dar mai serios decât la înăbușirea răscoalei romîno-bulgare Wranas gândea la coroana din Constantinopole, după care ambiția lui întinsese de mult mînile într-ascuns. El înaintă cu oastea contra capitalei, o împresură cu mare energie împreună cu împăratul Isac Angelos, câștigă pe la-nceput câteva succese neesențiale, dar nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de 250 de cavaleri și 500 de pedeștri adaoși la oastea împărătească, comandă centrul și hotărî soarta zilei printr-o năvală îndrăzneață. Capul lui Wranas, înfipt în lance, îl mântui pe-mpăratul de rivalul lui cel mai periculos, a căruia răscoală întrerupsese și campania în contra bulgaro-romînilor, dîndu-le acestora liniștea desigur dorită pentru a se odihni și întări. Titlul bizantin de onoare Sebastocrator s-ar traduce poate prin înălțime imperială. {EminescuOpXIV 83} Campanie romeică fără În anul următor (1187) sămânța cea rea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puie singur la o parte marea sumă de răscumpătură. Asan, oblicind aceasta, îl luă pe nobilul prizonier în păstrarea lui. Cu atâta rușine se mântui și această campanie a romeilor. Omorârea lui Asan. Dar vehemența și neînduplecata cruzime a destoinicului Răscoala lui Ivanco. în războaie Asan se răzbună la urma urmelor asupra lui chiar. Un preot romeu, căzut în prinsoarea românilor și osândit deocamdată de-a fi deportat în munții Emului, se rugă de căpetenia românilor fierbinte și în limba românească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l înnădească prizonierul sebastocrator Isaac, care-i pusese-n perspectivă între altele de-a-i da de soție pe fiică-sa Teodora; dar instigatorul tainic n-avu parte să ajungă omorârea lui Asan, căci puțin înainte muri și el în închisoare. Răscoala lui Ivanco izbucni puternic în flăcăraie și se lăți repede. În cea dentăi uimire el izbuti să ocupe chiar tăria de căpetenie din ținuturile Emului, adecă cetatea Tîrnova, care, așezată pe un vârf de munte, lângă râu plutitor, cu ziduri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mână slabă. Reținut de iubirea de comoditate în capitală, Alexie numi pe văru-său, pe marele comis (protostrator) Manoil Kamytzes comandant suprem. Acest din urmă abia atinsese în fruntea oștirii sale pământul Moesiei despre Filipopole când îl sili să se-ntoarcă răscoala trupelor sale proprii. "Unde ne duci? " - îl întrebau - "Cu ce inamic să ne mai batem? N-am mai cutreierat de atâtea ori aceste căi de munte? Ș-am putut s-ajungem cândva alta decât doar să scăpăm cu viața din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în acea regiune, pe care-o administra după propria lui chibzuință. El își schimbă numele și, dintr-un fel de considerație măgulitoare pentru împăratul, se numi și el Alexie, dar pregătea în toată taina și cu toate perspectivele succesului o răscoală în contra Împărăției romeice. Între conaționalii săi recrută cu succes prin bani și daruri un partid destoinic de război, îi dete arme îndeajuns, zidi în împrejurimile Emului casteluri atât de tari și așa la loc potrivit așezate încît intrarea la ele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]