14,966 matches
-
echipa de contrarevoluționari (mulți urmași direcți ai PCR) în fruntea căreia a fost pus Ion Iliescu (sic!). E o realitate, care merită a fi pe larg dezbătută. Neoficial se știu multe lucruri. Ele trebuie, însă, oficializate. Această echipă este direct răspunzătoare de sutele de morți împușcați după evacuarea lui Ceaușescu cu elicopterul. Dacă nu au nimic de ascuns, de ce mulți politicieni, lansați pe filiera FSN, se opun cu atâta vehemență finalizării dosarului Revoluției? Pentru morții rezultați până la ora 12:06 (!) din
TABLETA DE WEEKEND (144): LUPTĂTOR CU ROL DETERMINANT de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383351_a_384680]
-
comunicăm? Care este sursa acestui comportament ostil al omului față de seamănul său?” Ostilitatea aceasta am întâlnit-o în toate sferele vieții sociale: la locul de muncă, la școală, în autobuz, în trafic, în parcuri, în supermarketuri etc. În opinia mea, răspunzător de adversitatea față de necunoscut, este instinctul de conservare, cu tot acel complex de reflexe necondiționate constituind un arhetip transmis genetic de la primul homo sapiens pomenit în materialitatea lumii, până la ultimul nou născut din actualitate. Acest instinct, ce transcede gândirea rațională
INSTINCTUL DE CONSERVARE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382910_a_384239]
-
Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte, Noi, două simple stele de noroc. Sîntem eroi într-o minune pură, De care-am fost făcuți răspunzători, Și-nțelegînd de noi cine se-ndură Printre săruturi plîngem uneori. Ne învelim ca de sfîrșit de lume Unul cu altul spre a ne salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și
CÎRJĂ DE LUMINĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383067_a_384396]
-
o preferă în locul alteia, rămâne un mister. Bănuiala mea este că explicația se află fie undeva în afară, fie dimpotrivă, undeva mai în adâncul textelor sacre. Ilustrez cu o vorbă răspândită la germani - cei care în clipa de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem că demersul meu de înlăturare a neștiinței n-a condus neapărat le suprimarea angoasei noastre de creștini
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
dar nu este cel care a organizat pogromul și nici ceea ce a devenit cunoscut drept „trenurile morții” - trenurile cu care au fost transportați în condiții inumane, de exterminare, mii de evrei din Iași către „Țara Românească”. De fapt cei direct răspunzători de organizarea și executarea pogromului au fost germanii, ajutați de un grup local de legionari (și/sau simpatizanți mai mult sau mai puțin ascunși ai Legiunii) precum și de criminali locali puși pe jaf - aceștia din urmă, desigur, români. Este foarte
Pogromul de la Iaşi din iunie 1941. Date şi documente (5) [Corola-blog/BlogPost/93448_a_94740]
-
se poate trăi nici fără Memorie (Erinnerung) scria unul din marii gânditori ai lumii moderne, Fr. Niezsche. Cunoașterea trecutului devenea, în considerațiile lui, condiție esențială pentru realizarea a ceea ce se înțelege prin Educație, iar aceasta, la rândul ei, era principala răspunzătoare de „sănătatea unui om, a unui popor și a unei culturi”. Exemplară, profundă și tulburătoare este argumentația lui din eseul intitulat Despre foloasele și dezavantajele istoriei pentru viață (Vom Nutzen und Nachteil der Historie für das Leben.). Memoria nu ar
Despre Educaţie, Memorie, Uitare…et quibusdam aliis.. [Corola-blog/BlogPost/93525_a_94817]
-
Cînd ne iubim parcă fugim departe, Spre ceru-mbrățișării ca de foc, Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte, Noi, două simple stele de noroc. Sîntem eroi într-o minune pură, De care-am fost făcuți răspunzători, Și-nțelegînd de noi cine se-ndură Printre săruturi plîngem uneori. Ne învelim ca de sfîrșit de lume Unul cu altul spre a ne salva, Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume, De parc-un vînt ciudat ne-ar separa. Și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Cînd ne iubim parcă fugim departe,Spre ceru-mbrățișării ca de foc,Nici nu mai știm de-i viață sau de-i moarte,Noi, două simple stele de noroc.Sîntem eroi într-o minune pură,De care-am fost făcuți răspunzători,Și-nțelegînd de noi cine se-ndurăPrintre săruturi plîngem uneori.Ne învelim ca de sfîrșit de lumeUnul cu altul spre a ne salva,Cu brațe-ntinse ne strigăm pe nume,De parc-un vînt ciudat ne-ar separa.Și te străbat
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Împins spre crimă. La unii oameni, slăbiciunea morală se poate transforma Într-o armă, dând viață unei neașteptate vigori trupești. Nu este necesar ca răzbunarea să fi fost consumată de toată breasla. Un singur om jignit poate fi și el răspunzător. Găsiți numele cui s-a recunoscut În teracota folosită de Ambrogio și veți avea vinovatul. Foarte dificil, interveni Antonio da Peretola. Nici unul din acei artiști nu a fost vreodată la Florența. În afară de dumneata, messer Iacopo. Dar măiestria dumitale te exclude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și se blestema tocmai căderea Damiettei. Cinci erau actorii acestei tragedii care erau chemați În cauză: francezii, lombarzii, teutonii și genovezii. Și apoi Ordinul Templului. Și mereu se ajungea la o dispută legată de care dintre aceștia era cel mai răspunzător pentru cădere. Poate că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte În mozaicul lui tocmai aceste cinci forțe, acordându-i fiecăreia un grad de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o cu nevrednica teracotă pe aceea care, după părerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cădere. Poate că meșterul Ambrogio a vrut să reprezinte În mozaicul lui tocmai aceste cinci forțe, acordându-i fiecăreia un grad de valoare În acord cu materialul ales... — Însemnând-o cu nevrednica teracotă pe aceea care, după părerea lui, era răspunzătoare pentru trădare, interveni Antonio. Poate că există cineva care nu voia să fie acuzat de lașitate Într-o biserică a creștinătății... unde se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avut apă. Ori mă înșel foarte tare, ori asta o să ni se întâmple, aici și acum. Dacă ne gândim puțin, câți am mai rămas suntem în stare să mai rezistăm încă - mormăi oarecum orgolios Mecanicul, care se simțea în continuare răspunzător de previzibilul dezastru ce-i amenința. În chestia asta, acum e momentul să arătăm că avem sânge în noi. — Eu știu foarte bine când trebuie să arăt că am sânge în mine - răspunse interlocutorul său, în timp ce arăta cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
știu de asemenea că moartea aceasta apasă ca o piatră pe conștiința mea, dar nu pot să dau timpul înapoi. Au fost mai multe morți... - îi aminti interlocutorul său. Și toate din aceeași cauză. — Dar de celelalte nu mă simt răspunzător - zise. Să lupți împotriva imohagilor în deșert a fost întotdeauna o sinucidere, și ați avut mult noroc că ați scăpat cu viață. — Noroc? se scandaliză însoțitorul său. Despre ce dracu’ vorbești? Am avut tot ghinionul din lume. — Greșești... - îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu un pitic. Încercase să-și aducă aminte unde îl mai văzuse pe acest ciudat personaj al ficțiunilor sale, care-l așteptase la poartă într-o zi plină de neliniști reale. Aflase că Nina aștepta un copil și se simțea răspunzător pentru ușurința cu care își crescuse unica odraslă. Și el și soția lui, actrița, fuseseră exemple de părinți nepotriviți prin viața dezordonată pe care o duceau, o viață plină de libertăți improvizate. Deodată îl auzi pe pitic, era ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sunt acestea pe care tocmai le-am gândit, nesăbuitul de mine? Cine sunt eu să pot face asemenea lucru? Cu adevărat merit moartea pentru nerușinarea de a-mi fi dorit așa ceva! Odată ajuns aici, nu pot decât să mă simt răspunzător pentru propria-mi decizie, să încetez să mai tot păcălesc căile neștiute ale împăraților nevăzuți ai universului cu nebunia mea desăvârșită. Dar Tu, Tu cel care te-ai întors dintre morți și în care cred, mă poți oare ajuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
acestea nu există, dar inferioritatea există, ne sugerează romanul, există cu gândurile ei cu privire la „felul cum ar trebui să răspundă sentimentele eului la evenimentele exterioare“. Răspunsul la această situație, dacă despre răspuns este vorba, ar fi că sufletul omului este răspunzător de ceea ce se întâmplă cu el, iar nu împrejurările vieții. Și, deși dimensiunea religioasă a omului nu pare a fi pusă în discuție în acest roman „ateu“, modulat de o disperare rece, din paginile lui crește imaginea Sfintei Sfintelor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lasă el este că nu trebuie să ne mai consolăm cu gândul că altceva sau altcineva este vinovat de irosirea talantului cu care am venit în lume. Existența și moartea eroului mărturisesc că, dincolo de toate întâmplările vieții, fiecare ins este răspunzător de tot ceea ce face și ce este el, așa cum națiunea și, apoi, lumea, sunt ele însele cauza și efectul neputinței și bolii de care suferă acest secol XX: vulgaritatea. Semnificativ, vânzarea de Suflet a lui Vadim Maslennikov pe cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
infinitul poveștii despre om, despre elanurile și căderile lui, dar mai ales, despre efortul acestuia de a se cunoaște, punându-și iarăși și iarăși întrebarea care străbate de la un capăt la celălalt marea literatură rusă: întrucât este omul liber și răspunzător de ceea ce face cu sine și cu alții? Iar răspunsul sugerat de paginile Romanului cocainei, care evită cu obstinație tonul moralizator, este că omul se arată a fi răspunzător de sine și că el trebuie să aibă tăria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
capăt la celălalt marea literatură rusă: întrucât este omul liber și răspunzător de ceea ce face cu sine și cu alții? Iar răspunsul sugerat de paginile Romanului cocainei, care evită cu obstinație tonul moralizator, este că omul se arată a fi răspunzător de sine și că el trebuie să aibă tăria de a-și asuma această răspundere pentru a-și împlini destinul de om. L. Cotorcea M. Agheev ROMANUL COCAINEI LICEUL Burkeviț a refuzat 1 Pe la început de octombrie, eu, Vadim Maslennikov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mi-l aduceam în minte, acest cuvânt nu rezista, se dezlipea și cădea, luneca de pe mine. Dar, dacă nu-i trădare, atunci ce să fie? Dacă ceea ce am făcut nu este o trădare, atunci înseamnă că spiritul meu nu-i răspunzător pentru ce fac simțurile, că simțurile mele, oricât de impure, nu pot murdări spiritul, că simțurile mele sunt deschise tuturor femeilor, în timp ce spiritul e accesibil doar Soniei, și că în mine simțurile sunt într-un fel de divorț cu spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu Sonia, dar tocmai conștiința că este imposibil ca Soniei să i se întâmple așa ceva favoriza gândul că, în ceea ce o privește, manifestarea pură a senzualității poate și chiar trebuie să-i maculeze spiritul, că spiritul ei feminin este complet răspunzător pentru ceea ce fac simțurile. De aici reieșea că în ființa ei, în Sonia adică, în ființa femeii, spiritul și trupul sunt una și că a le percepe separat, rupte unul de celălalt, fără corespondență reciprocă, înseamnă să rupi și viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
an la secția din Baia de Sus. Taică-său lucrase în mină și pierise cu ceva ani în urmă într-un accident în subteran. Szabo o luase la el și o crescuse ca pe fiica lui, iar acum se considera răspunzător pentru ea și se îngrijea s-o ferească de bărbații care roiau în jurul ei. Vasilică dădu a lehamite din mână și deschise unul dintre dosarele pe care le aruncase pe birou. Auzise de atâtea ori avertismentele lui Loți încât acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi explică Pop evitându-i privirea. Nu-i bine să umbli de unul singur pe coclauri. Ai venit la mine în casă și mă simt răspunzător pentru tine. Era clar, avea informația din altă sursă, nu de la Ileana. Altfel i-ar fi spus direct, nu l-ar fi luat prin învăluire. Ori într-adevăr locu itorii din Baia de Sus nu aveau altă treabă decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult, se va îngriji și se va distra mai mult, tocmai pentru a-și mobila singurătatea. O libertate individuală extinsă neîncetat - cel puțin în aparență -, garantată de produsele de autosupraveghere, care îl vor face pe fiecare om să se considere răspunzător numai de propria sferă profesională și privată, fără să se supună, aparent, decât propriilor capricii - de fapt, normelor ce fixează exigențele propriei supraviețuiri. Pe când nomadul din primele societăți umane, ca și cetățeanul democrațiilor de piață, se supunea, așa cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
care făcuseră din curățirea străzii lor o chestiune de onoare, fapt pe care nici un observator imparțial n-ar ezita să-l recunoască, atingea limitele complicității criminale. De cum îi sosi vestea proastă, și ordonă prin telefon primarului ca aceia care sunt răspunzători pentru nesocotirea ordinelor primite să fie imediat readuși la supunere, ceea ce, tradus în cuvinte clare, însemna întoarcerea la grevă, fiind pasibili, în cazul în care insubordonarea ar continua, de procese disciplinare sumare, cu toate consecințele punitive prevăzute în legi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]