988 matches
-
fi fost artistul cu graffiti-ul. — Adică zici caș avea ceva dascuns? — Nee, ridică din umeri Ray și ia o gură de bere, nu zic nimic. Asta mă face să zâmbesc. Haide mă, doar pentrun singur păhărel de rahat, se răstește Dougie Gillman. Ray Își termină berea și aruncă halba Înspre camionul cu nisip al primăriei. Se sparge de caroserie. — Bulangii! țipă el. Intrăm În club. Paznicul ne aruncă o privire pătrunzătoare, dar intrăm de Îndată ce Îi vindem pontul că suntem polițai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
eu la CD-uri, dar dupaia mi-am zis: unde o să le depozitez. Se aplică aceleași reguli, Îi spun eu. — Păi, de fapt am descoperit că nu ocupă mult mai mult loc decât casetele. — Nu asta. Locul de depozitare, mă răstesc eu la micul puțoi. Apoi bulangiu zâmbește ca un retardat ce e și trage de sertarul de sub CD care-i plin de discuri Împuțite. — Magazia de cd-uri intră În corpul ăsta de dedesubt. Încap vreo cincizeci de discuri, zâmbește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ce l-o fi făcut pe Ray Lennox așa dintr-odată să vrea să fie prietenos și băiat de gașcă? — Da douășpatru orizontal? Lodge?“ Întreabă Gus pe un ton cam tăios, Întorcându-se cu spatele la Lennox. — Depune, spune Ray. — Hă? se răstește Gus provocator. — A depune o reclamație. A Înainta o reclamație, zice Lennox pe un ton cam arogant. — Pun pariu că primul lucru la care v-ați gândit a fost masonică sau portocalie râde el. — Iar io pumpariu că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
imediat după ce fiica mea Îmi urează Crăciun fericit. Apoi o văd cum Își dă iarăși drumul. E ca un al doilea orgasm, dar de data asta curva se isterizează de furie nu de sex. — El e! Pe robotul tău! se răstește ea. — Bunty, e Cliff, Îi spun eu. Doar face mișto. — Dar e el! E exact ca el! Oricine poate face așa! Manchistih! spun eu greșit. — E el! E el! Sun la poliție! Chestiile pe care voia să le facă! Puțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mânuța bebelușului. Tatăl tău te-a tras În lături cu o smucitură violentă. Brațul ți-a ieșit din articulație când a tras de el. Nu te duce lângă el! Niciodată să nu mai pui vreun deget pe el! s-a răstit la tine. Tu n-ai plâns. Doar ți-ai plecat Ccapul. Mămica ta a venit și te-a luat de acolo. Privirea ei, d, dar lanprivirea ei cea plină de milă, pe care acum Începeai s-o păl pe dințdetești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat când mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărât. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat ce ești! mă răstesc eu. Găozar care mi-ai zis numa rahaturi... m-ai dus cu preșu chiar de la Început! Tot căcatu ăla cu Frank Sidebottom! Îmi dădeai muie pe față, puțoi de rahat ce ești! Bladesey acum i-o Întruchipare a nefericirii. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
lui Ray și bat la ușă În stilul poliției până când silueta lui Îmbrăcată Într-un halat apare În prag. — Ray, zâmbesc eu, rezolvă-mă cu niște cocaină. Rapid frățâne. — Bruce... nu pot... zice el. — Rezolvămă Ray! Ca de sărbători! mă răstesc eu, rânjindu-mi dinții la el. E seara devreme. Aud o voce dinăuntru. — Cine e Ray? S-a Întâmplat ceva? — Nu, nimic! țipă el Înspre apartament. Vocea aia. Sună ca a lui Drummond. Presupun că o grămadă de curve au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încercat. Chiar am Încercat ca curu... numi făceam decât jobu... polițai eee. Doar din cauza grevei. Se răsucește spre mine, cu dinții scrâșnindu-i de parcă și ea ar fi stat trează toată noaptea pe cocaină... — Acceptă asta. Rezolvă-ți problema, se răstește ea. Ai o soție, o fiică... nu-i așa? — Toate astea s-au dus... clatin eu din cap, a spus minciuni... minciuni tâmpite... — Cine? Amândouă... minciuni tâmpite, râdem noi, toate au mers prost. Se aplică aceleași reguli. Obișnuiam să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ridică gulerul. Este un refuz, o Închidere vinovată și o frustrare voluntară care dă altă perspectivă și altă rezonanță vîntului. VÎntul este aici kigo pentru că apare În plenitudinea efectului să tomnatec, atinge apogeul simbolic al vremii vitrege de toamnă. Se răstește, vorba lui Topîrceanu, cu vocea lui tiranică. VÎnt de toamnă - fîntîna-arteziană alungă trecătorii Dan Doman Iată mai jos un poem parcă făcut să ilustreze ceea ce s-a spus despre lumea În expansiune izvorîtă dintr-un element al haiku-ului: După
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede. Necunoscuta: Ce-are a face? Mi-o arăți pe hârtie. Profesorul: Nu, nu. Stai aici lângă mine. Uite (arătând cu degetul), sunt șapte stele... Le vezi? Necunoscuta (ezitând): Nu. Profesorul (febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nărocu‟!.. ochii mari și negri, neobișnuit de mari și negri, umblându-i în cap ca mărgelele. Și, nu se lăsă, băgându-i-se în suflet, rânjindu-i cu toți dinții albi, neobișnuit de albi. - Dă-te în lături, cioară! ..se răsti el din nou. Să-mi gâcești tu, mie!.. da, ci știi tu, ci-i în sufletul meu? Dar, oacheșa aflându-i punctul slab, nu se lăsă. - Știu, flăcăule... știu tăt-tăt! zise ea învăluindu-l cu o privire hipnotică, steclindu-i ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să mă plâng de nimic, zise Nieve cu sinceritate. —Ăsta e scopul meu, iubito, răspunse Lorelei. Știam ce îți doreai din e-mailurile tale. De ce n-ar fi totul perfect? Nieve, care se așteptase să sufle foc pe nări toată ziua, răstindu-se la Lorelei că pregătirile nu erau pe măsura așteptărilor, roși puțin. Vezi tu, obiectivul meu este ca mireasa să apară, arătând splendid, fără să trebuiască să-și facă griji pentru nimic, îi explică Lorelei. Ceea ce vreau să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o arătare nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate fățișă, Vodă. Măria Ta, am venit să pun o vorbă bună pentru Ilie, copilul meu de suflet. Clucere, am mai amânat zapisul pentru Ilie! Nu mi se pare potrivit pentru slujbă boierească! se răsti domnitorul, încât paharnicul răsturnă pocalul de argint cu care se cinstea Vodă. Măria Ta, dar l-ai mai amânat și-n alte dăți! rostiră mai mulți boieri. Lasă-l Măria Ta, spuse cu încredințare clucerul, că l-oi învăța eu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit moș Andrei pe stog și n-am putut coborî mai repede, îl încredință de supunere Ilie. Fiule, spuse cu seriozitate clucerul, de mâine trebuie să te înfățișezi Domniei! A dat norocul peste tine
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
boț de mămăligă și un castronaș de lapte, se aciuase lângă culcușul cald al copiilor. Mămucă, mârâi Ivan , cel mai mare dintre băieți, dă-ne și nouă de mâncare! Nici bine nu v-ați trezit și vă roade turbarea! se răsti, mânioasă, Natalița, care se căznea să desprindă gheața ce ținea ușa de la tindă. Mămucă, încercară s-o înduplece și Saveta, dar azi e Ajunul Nașterii Mântuitorului. Trebuie să fii mai bună ca în celelalte zile! Bine te-o mai învațat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înduplece și Saveta, dar azi e Ajunul Nașterii Mântuitorului. Trebuie să fii mai bună ca în celelalte zile! Bine te-o mai învațat, părintele Ioan. Nu pot să scot o vorbă că mă mustră sfinții din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și deretică prin casă, că acușica apare părintele cu ajunul! Aoleu, împielițaților, săriți de pe cuptor să mă ajutați. Scoateți țoalele, scuturați le, puneți pătura cea bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Cine-i acolo, întrebă, cu glas înciudat, un băietan supărat, pesemne, că fusese trezit din somnul dulce al dimineții. Eu vin tocmai din Sticlăria și aș avea oarecare treabă cu domnul inginer, spuse Gheorghe. La ora asta, măi omule? se răsti băietanul. D-apoi, domnul trebuie să plece la slujbă. Că mîine, poimâine va deveni șeful colhozului! Spune-i numai că o venit un om din Sticlăria! se rugă Gheorghe. Care om din Sticlăria? se auzi o voce aspră. Eu sunt
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nu văd din cauza schelei decât o parte din ceea ce va fi cartea deschisă în mâna stângă, Nu-mi place cum are să fie, glasul lui nemulțumit și ecoul îi poartă cuvintele prin toată biserica goală, Nu-mi place deloc! Spune ceva! răstindu-se, și eu, Ce să spun?! înfricoșat îmi ridic iarăși ochii de la pensulele subțiri, Nu cu tine vorbeam, Daniel! Ci cu cel care nu se lasă prins în culorile mele, cu El! Îl aud apoi coborând furios scările, se-apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mie?! Nu-i copilul meu! Mă uit spre Natașa, așteptând de la ea să-i vorbească întâi, dar ea tace așezându-se pe patul acoperit la întâmplare cu o cuvertură colorată, Sabina te cheamă! încerc eu din nou, Nu înțelegi, se răstește la mine, că eu nu am nimic de împărțit cu ea, puțin îi pasă de mine! De ce nu și-a chemat frățiorii?! Te-a chemat pe tine! M-am săturat să fiu bun, înțelegi? Mi-e lehamite! Și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le-a călcat Corina, la naiba! să te îmbrace o femeie ca pe un copil! o aud căutând prin dulap, inspectând puțina mea garderobă în căutarea, cămașa albă cu dungi albastre e bună? merge cu blugii! Da, da-ul meu răstit către aerul imperceptibil care n-a reușit încă în mintea mea s-o cuprindă, încă nu mi-am primit pantalonii și tot în halatul de baie, întoarsă acum spre mine, și-n ochi parcă am tone de nisip, întinde blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de ce se încăpățânează să picteze fără ochelari dacă doctorul, Dă-i dracului de doctori! îmi striga cu furie neputincioasă, tu ai face mai bine să te grăbești cu vopseaua decât să-mi dai mie sfaturi! pentru prima oară el se răstea la mine, apoi își cerea iertare! Iartă-mă, Daniel, tu nu ai nici o vină, roagă-te să terminăm biserica asta, poate pe tine te aude Dumnezeu, mai bine nu, nu te ruga, sufletul mi se înfioară de moarte la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întinde spre bidonul de plastic acoperit cu o haină, copilul primește o cană pe care o ține cu amândouă mânuțele și bărbatul îi toarnă apă, cana se răstoarnă plină pe pieptul copilului, tatăl are o pornire imediată de a se răsti la el, dar amintindu-și probabil de locul unde se află își reprimă cu greutate, mama trage copilul spre ea să-i schimbe tricoul ud, nedumerirea din ochii lui, scăpase prea ieftin, fetița cu o uriașă felie de pâine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să se supere, dar Jack i-a luat-o înainte: —Scuze, spuse el, dintr-odată umil. Râdeam și eu. Asta e cel mai îngrijorător, îi șopti Trix lui Ashling la ureche. —Ai terminat de scris materialul despre Jasper Ffrench? se răsti Lisa la Trix. — Da. Lisa se apropie pentru a se uita peste umărul lui Trix. —Afrodiziac nu se scrie cu „s“. Și e un singur „c“ în scoică și se spune sparanghel, nu șparanghel. Familiarizează-te cu corectura. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ce știi“, „Zi-mi ce ți-au spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din seara aia, un pic mai devreme. Mi-am amintit cum se răstise la Lorna Martilkova: „Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară?“ Și apoi lovitura de grație: Fritzie și Johnny Vogel șușotind în drum spre Valley: „Ți-am demonstrat că nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]