2,464 matches
-
Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011. Mi-e dor... Mi-e dor de atingerea ta... De surâsul tău dulce, senin... Mi-e drag de-mpreuna a sta... De-acel sentiment cald, pur, sublim... Mi-e dor să iți simt răsuflarea... Aproape de tâmplele mele... S-adormim în îmbrățișarea... Ce ne-aduce aproape de stele... Te vreau fericită... Și Tatălui ìi mulțumesc... Că mi te-a adus, ființa iubita... Și din tot sufletul eu te iubesc... de Cristian Gabriel Groman la 6 octombrie
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
la 6 octombrie 2010 ... Citește mai mult Mi-e dor...Mi-e dor de atingerea ta...De surâsul tău dulce, senin...Mi-e drag de-mpreuna a sta...De-acel sentiment cald, pur, sublim...Mi-e dor să iți simt răsuflarea...Aproape de tâmplele mele...S-adormim în îmbrățișarea...Ce ne-aduce aproape de stele...Te vreau fericită...Și Tatălui ìi mulțumesc...Că mi te-a adus, ființa iubita...Și din tot sufletul eu te iubesc...de Cristian Gabriel Groman la 6 octombrie
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
în brațe o găleată cu narcise albe și își umplu plămânii cu primăvara din ele...În toată această beție, uită de colet și când se pregăti să își inventarieze lucrurile ce le avea cu ea, simți că i se taie răsuflarea; coletul lipsea.Disperarea puse stăpânire pe mintea ei și așa obosită și începu să urle ca o fiară înjunghiată: -Vă rog frumos, dați-mi pachetul! Nu are nimic în el care să vă folosească, sunt niște pungi pentu tata, e
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme cu fulgere ascuțite, brăzdând întunericul durerii, de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Suflete înfrățite întru dor și
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
s-a dovedit a fi mult mai puternic. Minunea făcută de Dumnezeu s-a dovedit a fi simbolul puterii Sale. Armata faraonului a fost înnecată în mare la un semn al lui Dumnezeu, făcut cu „Mâna Dreaptă a Domnului” la răsuflarea Lui. Era Spiritul lui Dumnezeu. Fiii lui Israel erau urmăriți de armata faraonului, iar în fața lor era marea. Erau într-o situație extrem de grea, într-o poziție fără scăpare. Atunci au început protestele și strigătele lor către Moșe (Moise), acuzându
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
va fi sfărâmat dușmanul ce latră. Cu puterea Ta mai mare ca a lor ai distrus pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta; Mânia Ta ai azvârlit-o asupra lor, ca pe un pai i-a ars ea. La răsuflarea Ta apele s-au înălțat, Ca un zid, talazuri s-au ridicat, În mijlocul mării, valurile au încremenit, s-au închegat, au înghețat. Vrăjmașul a spus: <<Îi voi urmări, Din urmă îi voi ajunge, prada o voi împărți, Cu ei voi
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În ochii tăi a început ninsoarea Și bolta rece a topit sărutul, La tâmpla mea dezlegi necunoscutul, Ne cântă o baladă depărtarea. Atât de greu îmi pare începutul Și-atât de caldă ți-este răsuflarea, Te-ai învelit cu stelele și marea Când nopțile-și cereau în văi tributul. Doar luna printre ramuri ne privește Iar temerile noastre au pierit, În seara asta cerul strălucește, Pe brațe de lumini ai adormit. Dar visul tău nicicând
ÎN OCHII TĂI A ÎNCEPUT NINSOAREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369072_a_370401]
-
pantof în altul a viselor de a fi părinte -------------- aud păsările cum își cheamă puii năzdrăvani în stol după ce cuibul s-a prăbușit printre ramurile copacilor eu iau o mână de iarbă tomnatecă o privesc și îi strig în vânt răsuflarea abur șoptește și cum piatra în ape se rotunjește locul gol îl voi umple cu sinele răsucite palme răsucită inimă tropotul lumii mă atinge mă varsă în chiupul tăcerii ------------------- încerc să-mi spun să mă întorc din veșmântul tristeții și
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]
-
la drumul mare... Simțea oboseala cuprinzându-l și mintea se încețoșase iar. Oare ce putea fi slăbiciunea pe care o simțea parcă mai acută ? Se așeză comod lăsându-se pradă odihnei. Închise ochii. Mii de steluțe apăreau de câte ori clipea, iar răsuflarea devenise mai greoaie . Cum a ajuns acolo în poienița pe care o știa din copilărie, situată pe drumul ce cobora din Valea Albă spre Bușteni? Gândurile se învălmășau în aducerea aminte... Mergea pe potecă și senzația că avea dreptate în
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
Citind un text al scriitoarei, lectorul intră în ritmul insurgent care mobilizează, antrenează, dând viață în jur, organizând în mod specific universul din jurul poemului, povestirii etc. Via Dolorosa”, recentul volum apărut la Editura “Nico” din Târgu-Mureș, pare venit dintr-o răsuflare, într-atât e de unitar stilistic și ca manieră de transpunere a stării de grație în forma scrisă. Diversitatea temelor abordate convoacă o plajă largă de trăiri ca într-un atlas al stărilor personale naturale sau a celor pe care
VIA DOLOROSA ,RECENZIE DE VICTOR STIR de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370848_a_372177]
-
Dumnezeu, de te mint! Fata s-a îmbujorat toată. Gropițele din obrăjori parcă-i făceau cu ochiul băiatului. Acesta i-a apucat mâinile și a început să i le sărute. A strâns-o în brațe, mai să o lase fără răsuflare. - Lasă-mă, Costică, mă omori înainte de a-ți fi nevastă!? Nu mai am aer. - Iartă-mă, Măriucă, așa îmi ești de dragă de parcă nici nu ți-aș mai da drumul. Și imediat a și luat-o în brațe. Fata îl
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
cu amândouă mâinile o priză de mă trântește de pământ de numai o minune mă face să scap cu viață, picioarele erau în aer iar spatele ca un glonț s-a îndreptat spre pardosea de am rămas năuc și fără răsuflare. Nu era nimeni la acea oră când eu trebuia să rămân peste program să-mi termin norma sau ce aveam de făcut să-i pot ajunge pe ceilalți din celelalte echipe. Am scăpat dar spaima a rămas. Nu știu dar
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
ce-nfrigurat așteaptă să nu mai rătăcesc prin locuri unde-am fost și să-i prefac grăbit visul de-a fi în faptă. Strâng spicele și cânt un cântec nou mereu și simt că undeva, în mine sau pe-alături, cu răsuflarea Sa de foc, chiar Dumnezeu, zâmbind, topește blând și vechi și noi omături. Anatol Covali Referință Bibliografică: M-am risipit mereu / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
M-AM RISIPIT MEREU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369957_a_371286]
-
spre ființa care în adânc răsare pân’ la zâmbet, pân’ la contopire. Când iubești, îi sorbi ființa prin atingere, privire, nesătulă apropiere, prin îmbrățișarea așteptată ca o sărbătoare, necesară mângâiere. Când iubești, săruți lumina, fiecare colț de gând, de piele, răsuflare, te avânți în labirint de treceri, înfrunți umbre, semne de întrebare, Când iubești, aștepți cât e nevoie, dăruiești doar bucuria în respirații, libertatea de-a alege, de-a păși-nspre vise, de-a urma proprii vibrații. (12.ian 2015) Referință Bibliografică
CÂND IUBEŞTI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370335_a_371664]
-
din fața porții, simțind că nu-l mai țin picioarele. În mintea lui se învârteau acum tot felul de povești prin care să explice muierii ce se întâmplase cu porcul. La un moment dat, privind în lungul drumului, i se tăie răsuflarea. În capul satului îl putea vedea pe Emiluț al lui, călare pe o bicicletă strălucitoare, urmărit de o ceată de copii mărunței, apropiindu-se în viteză, stârnind în urma lui valuri de colb. Tata Sandu dădu să se ridice de pe bancă
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
cu lansarea de carte ce s-a ținut în aceași zi cu vernisajul de la Salonul-Concurs!... Așa că n-am ezitat ca să nu profit de ocazie pentru ca să-i ofer doamnei Rozalia Motrici tabloul. L-am simțit ca un gest firesc, precum o răsuflare de împlinire a unui vis. Oare a fost doar visul meu? Oare prin această pânză Mircea Motrici a căpătat contur participând la lansarea postumă a propriei cărți, a antologiei de autor „Pecetea stelară”? Sunt întrebări retorice la care nu aștept
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
E ȚARA MEA! Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului În țara-n care codrii plâng ades Și Dunărea îmbrățișează marea, Se lasă munții către deal, la șes Unde chindia-ți taie răsuflarea. În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia, Vibrează-n suflet viersul cel duios Și e prezentă încă, omenia. E țara mea, cu bune și cu rele E țara nimănui și-a tuturor, Și a
E ȚARA MEA! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370510_a_371839]
-
In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate ... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață, în insula Skiros,pe care o vede ca un spațiu edenic unde semnele bucuriei se văd, ca un dar al
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Aceia nu-s, dar dincolo de aceia Se caută un simbol de avere, Nu pot aduce pace și nici vrere Desfrunziți de zile, despuiații. Sunt norii triști, ferestrele tot zbiară Cu răsuflarea caldă trâmbița, Viața se Închide, se tăia Într-un acord de tainică chitară. Furtuna pătrunde în palat Somnul ăsta mare mă cuprinde Doi oameni, două porți și o naștere Moartea este pentru împreună. Referință Bibliografică: Pentru împreună / Petru Jipa : Confluențe
PENTRU ÎMPREUNĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369461_a_370790]
-
a Doamnei Tatiana Dragomir la editura Cartier, Chișinău 2015 „Coșmar în Balcani” este cartea pe care am ezitat s-o deschid, pentru că titlul îmi sugera din start trauma personajului principal. E cartea pe care apoi am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că, în ciuda tragismului ei, e plină de episoade de ingeniozitate impetuoasă, care mi-au amintit cu duioșie și fără patetism de felul natural de a fi al oamenilor din Ardealul în care m-am născut și am trăit. În final
COŞMAR ÎN BALCANI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370725_a_372054]
-
nici cum trăiesc oamenii. Cât despre veșminte, poartă straie ca ale zeului Sumukan...”. Ghilgameș îi trimite una dintre cele mai frumoase curtezane din suita sa: Fiica plăcerii își dezvălui sânii, Se despuie, farmecele să-i stăpânească; fără sfială îi sorbi răsuflarea, își lepădă veșmintele și trupul lui o acoperi îi arătă astfel fiarei cu chip de om ce-nseamnă femeia, și dorința lui o învălui în mângâieri. Șase zile și șapte nopți o stăpâni Enkidu pe fiica plăcerii. Când în sfârșit
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DORINȚĂ... Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1680 din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Când umbrele din ceruri crează dulci mistere Și noaptea-ntinde vălul pe-ntreaga răsuflare, Mă infășor în taine, speranțe și-n tăcere Să zbor cătând în stele iubire și-alinare. Pe-oceanele de lacrimi mă plimb cu nesfârșitul În barca făr’de cîrmă, cu pânzele din vise, Rugându-mă la Domnul să-mi lase
DORINȚĂ... de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368146_a_369475]
-
taină adâncă-adâncă!... Undeva - departe-aproape Auzeam tânguirea sfâșietoare, dureroasă, a ceva neîmplinit, nedefinit... Ce era ?! Pentru tine: Nimic! Pentru mine - Strigătul și Răspunsul se despărțeau pentru totdeauna, fără să se fi întâlnit! Un culcuș pentru cuvinte În noaptea timpurilor pierdute din răsuflarea zorilor răscolesc prin umbrele frunzelor să caut culcuș pentru cuvintele mele ce se privesc precum orbii și-și păstrează secretul. copyright/ Viorela Codreanu Tiron Referință Bibliografică: Talismanu/ Undeva... / Un culcuș pentru cuvinte / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
UN CULCUŞ PENTRU CUVINTE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368226_a_369555]
-
avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei împușcături și se pitulă între loitrele căruței, biciuind și mai tare caii înspăimântați. Căruța zbura peste hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se lămurească la oraș, unde soarele era deja de-o suliță pe cer. Se auzeau bubuituri și mai apropiate decât cele din ajun. Crezu că sunt tunuri
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
o conduc la un gen pe care l-am putea califica drept de epistolar elegiac : “Lacrima pământului înrobește. Lacrima dimineților libertate dăruie... Nimic din ce este azi nu mai este. Odată pomenit a trecut. Azi este deja un ieri. Numai răsuflarea secundelor rămâne în tâmplă, restul fuge odată cu strănutul. Candela lotusului stă de veghe lacrimii pământului, până la deschiderea celei de a o mia petale albe.” Termenul epistolă provine din latinul epistola însemnând o scrisoare, corespondență dar, într-un sens mai larg
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]