8,590 matches
-
ață, nimicuri - toată încărcătura amestecată a unui pachebot de croazieră. Gaspadin începe să peroreze încă din prag. — Știi, Julien, că sfârșitul lumii e de fapt un vis de bogăție? Oamenii care visează sfârșitul lumii sunt niște profitori potențiali. Se văd rătăcind prin ruine, gata să înșface toate minunățiile rămase fără stăpân, fără un proprietar legitim, o hazna de care ei să profite cum le vine. Robinson Crusoe e doar o formă simplificată a acestei fantasme, o versiune îndulcită: e singur pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
popor, de pragmatism, de eficiență economică: dorim să ne facem viața mai suportabilă! În acest caz ineficiența ține de un specific metafizic. ٭ Societatea actuală creează, pentru fiecare individ, mai multe atracții facile decât în trecut, atracții în care individul poate rătăci până (dacă) se descoperă pe sine. Există mai multe piste false, multe din ele trebuind a fi epuizate de fiecare persoană, trăite, pentru a le descoperi inconsistența. A crescut numărul de rătăcitori. Pentru multe domenii o mare parte a publicului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Există mai multe piste false, multe din ele trebuind a fi epuizate de fiecare persoană, trăite, pentru a le descoperi inconsistența. A crescut numărul de rătăcitori. Pentru multe domenii o mare parte a publicului o formează rătăcitorii. Unii ajung să rătăcească toată viața. Neregăsindu-se niciodată, la urmă nu se mai îndură să moară. Apelează la medicină pentru încă un răgaz, pentru încă o căutare. Căutarea (la modul prost al ei) a devenit însuși scopul; o căutare lipsită de dorința de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aidoma felului de-a fi al conștiinței: discontinuu. În drumul spre noi înșine trecem prin diversele ipostaze spre care ne îmbie societatea. Regăsirea de sine este mediată de diversele rătăciri prin ceea ce ne propun alții. De unde știi când te-ai rătăcit? Aici e toată frumusețea vieții: nu știi! Poți doar să crezi. A gândi într-o anumită limbă însemnă a deschide cât mai multe din posibilitățile de a exprima ființa pe care acea limbă le are ascunse în sânul său, în
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sunt cărțile de creație. În mod formal aș spune că în vârful ierarhiei se află cărțile de geniu. Unde să punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cruce mare și strângându și mai tare cojocul, porni spre pădure. Înainta foarte greu din cauza troienelor și Îi tremura și inima În ea. Știa că nu se putea Întoarce acasa și stia că baba Dochia anume o alungase, ca să se rătăcească și să Înghețe ori s-o mănânce vreun lup. Merse cât merse, nici ea nu știa cât, dar simțea că nu mai poate urca muntele (căci pădurea era pe un munte). Căzu istovită și abia putu să se rezeme de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și pornea cu oile pe munte, cu câinii după el. Cunoștea toate fundăturile, toate potecile, știa toate dumbrăvile și pâraiele. Pentru că el credea că toate pe lumea asta au un rost.Uite,stelele sunt sus pe cer ca să nu se rătăcească noaptea, ciobanii.Soarele iese de după nori, ca să se coacă grâul.Ciobanul Îi e dat să păzească oile.Oile sunt pe lume ca să aibă cobanii ce păzi.Bradul ne dă umbră pe arșiță și adăpost pe furtună.Câinii Îl ajută pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
zemoase și dulci) și nici nu se gândea să lase câteva și pentru tovarășii lui.Nici n-avea de gând să le răspundă. Copiii erau Îngrijorați. Unul mai mic Începu să plângă. Dacă a pățit ceva Ionucu? S-o fi rătăcit? S-o fi Întâlnit cu mistreții? Dacă s-a Întâlnit cu mistreții? L-o fi mușcat vreun șarpe? Sau un paianjen uriaș și veninos? Or fi lupi În pădurea asta?! Dacă a căzut Într-o râpă? Dacă l-a Înghițit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
GHIOCELULUI A fost odată ca nicodată un băiețel. Și pe băiețelul acela Îl chema Ghiocel. Și era așa de năzdrăvan și de neastâmpărat, Încât mereu dădea de bucluc. Întruna din zile, se Îndepărtă atât de mult de casă Încât se rătăci. Și nu mai reuși să găseasca drumul Înapoi. Cum hoinărea el Încoace și Încolo, Îl găsi un zmeu. Și zmeul acela se gândi că după ce o să mai crească, o să-l pună În frigare. Însă fetele zmeului (avea zece fete) Îl
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ochii În oglindă, nu avea niciodată de țesut ori glulit pânză. Dacă cerea ceva cu Împrumut de la vreo vecina, vreun lucru ori făină, nici nu se gândea să le mai Înapoieze. Și nici nu se rușina să prindă vreo puicuță rătăcită prin grădina ei și s-o zvârle În oală. Ce mai, era cea mai prefăcută, mai lingușitoare, mai mincinoasa femeie din câte s-au văzut vreodată. Și după cum am spus, profita cel mai mult de pe urma bărbaților. Îl păcăli pe pădurar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ființe ca și între ele. În Banchetul lui Platon există un mit oarecum asemănător. Se spune că odinioară oamenii erau hermafrodiți, fericiți în integralitatea lor. Dar Dumnezeu a despărțit întregul în cele două jumătăți ale sale, și fiecare din ele rătăcește de atunci prin lume, căutîndu-și jumătatea pierdută, fără s-o găsească. Mai modern, ținînd pasul cu tehnica zilelor noastre, Milan Kundera vorbește într-unul din romanele sale despre "ordinatorul" cosmic în care Creatorul și-a programat unul din proiectele sale
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
lui s-au născut niște povești care în Germania au costat de 10 ori mai mult decât cele de aici! El a fost Eduardo Vasquez (...), a fost Prietenul nostru....mult mai mult decât un simplu regizor! Mergi cu bine prietene! Rătăcește printre stelele a căror lumină ai adus-o în operele tale! Adios!", a scris Huidu pe blog.
Mesaj de adio postat de Șerban Huidu: Mergi cu bine prietene! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72184_a_73509]
-
o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de poezie veritabilă, chiar și ghetoul se metamorfozează, se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial și o parabolă cvasiperfectă ca Telenovela leoaicei Niobe, nu
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează, atât de subțiri,/ de pot cu firul de păr să-i despic:/ pădure jilavă cu mirosul tare,/ ohé, ohé, strig prin ea rătăcind/ cu ecoul pe urme". Pus într-o pagină de poezie veritabilă, chiar și ghetoul se metamorfozează, se colorează; uneori, dispare. După cum, simetric, suferința și moartea, figurate într-un poem aproape ceremonial și o parabolă cvasiperfectă ca Telenovela leoaicei Niobe, nu
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
generos o fotografie celebră a lui Ion Cucu, aceea cu Bogza pe bicicletă, o imagine îndelung analizată, care a făcut turul breslei, și nu doar al ei, de nenumărate ori. Nici fotograful, nici acestă fotografie nu sînt întîmplătoare sau anonime, rătăcite pe cine știe ce site sau aiurea. Aparținătorul este în viață și se bucură de ea, este abordabil și adorabil. De unde pînă unde, la urma urmelor, acest abuz? Această încălcare a drepturilor de autor? Cotidianul are și prestigiu, și tiraj, nu-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
populează subconștientul. Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității. Rătăcim, ne însingurăm, ne îndepărtăm unii de ceilalți, de noi înșine. Nu știu de ce, dar îmi este greu să scriu despre Iosif Sava. Face parte profund din ființa mea. Din ce am rostit sau din regretul celor nerostite. Din drumul pe
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
vrăjitoarea din Hansel și Gretel. Filmul seamănă cu acele povești care ne-au încîntat copilăria gen Scufița roșie sau Barbă-Albastră rescrise de o Angela Carter, în toată splendoarea unei monstruoase dezvoltări freudiene asemeni unei flori carnivore. În toată povestea este rătăcit și un puști exceptat de pe lista de consumabile a cuplului criminal și care-și manifestă afecțiunea pentru doamna Lovett, însă el nu beneficiază de intervenția Providenței ca în cazul lui Pip din Marile speranțe, izbăvit de ocnașul cu care se
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
ambarcațiune spartă de furtună într-un mic port, refugiindu-mă în amintirile mele, cele de care fugisem, cele de care voisem să mă desprind, pentru a-mi confecționa o identitate nouă, ele, amintirile, au devenit patria mea, tărâmul prin care rătăcesc fără încetare, să-mi reamintesc a devenit singura mea ocupație, singura mea formă de a participa la viață, singura mea pasiune" (p. 35). De ce a simțit fostul torționar nevoia să-i trimită uneia dintre victimele sale de acum aproape două
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
Leopold Bloom, refăcând într-o singură zi epopeea lui Ulisse. Swan, al lui Marcel Proust, lunecă între saloane aristocratice și mai pidosnice locuri, eroul noului roman, soldat, circulă besmetic printr-o urbe devastată. Mistuit de foame, eroul lui Knut Hamsun rătăcește printr-un oraș ce i se refuză. Și exemplele ar putea continua, incluzându-l pe eroul lui Virgil Gheorghiu din Ora 25, pe cel al foarte recentului best-seller Les Bienveillantes. Călătorind, singuraticul ins descoperă insule mirifice sau deșerturi cu orizont
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
închise în orologii antropofage, la spațiile securizante ale vagoanelor trase pe linie moartă, de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
contact direct, într-o formă sau alta, că ne știm bine. Cîteva din poeziile lui Emil Botta, copiate pe coli A4 cu scrisul meu de puștoaică rebelă, m-au însoțit peste tot, în schimbările din viața mea. Am pierdut și rătăcit destule. Ele, însă, m-au însoțit nesmintit. S-au strecurat printre alte obiecte, printre paginile cărților, s-au pus la adăpost de uitare. Au stat agățate pe rafturile bibliotecii ca ochii să le întîlnească mereu. De multe ori, m-am
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
suportă-i. Pe viață cu lustre gri sub pictura plafonului cu Daedalus: acest film care n-a fost păzit, conservat, vulnerabil, gata să se rupă ca ploaia curgînd pe pana înmuiată-n cerneală, marginea sunetului ușor împinsă ca viața ta, rătăcind prin oglinda cafenelii, a corzilor, ca oasele bărbatului bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
final prematur dimineața, lumina. La morți "e terminata la pena ma non la carita", fiindcă "l'amore mia vi crea, et l'amore mia vi conserva". Nu-i așa? E un tăietor și chipul cade și mîna și viespia asta rătăcește prin ceas, și trupul ăsta se face pămînt. Noi refuzăm discuția. Hrana. Casă rece Somn rece moarte. Dimineață rece, bătrînă Pe balustrada scării
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
vacanțele un non sens. Elevele silitoare nu sînt uitate, dar prim planul este ocupat de tineri mai degrabă atipici, nelipsiți însă din mozaicul social. Pucci, cu capul prost croit dintru bun început, cum decretase propriul lui tată, continuă "să pască" rătăcind prin urbe și cînd rămîne pentru a treia oară consecutiv repetent, ceea ce e totuși un bine, firea-i apatică împiedicîndu-l să-și manifeste natura de răufăcător. Amicul lui visează să o violeze pe profesoara de engleză, face o fixație pentru
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
cărțile care îl alcătuiesc. Ordinea sau echidistanța cuvintelor devin palide în fața istoriilor & poveștilor variabile ale acelorași cuvinte. Și nu e oare, pe bună dreptate, așa, dacă citim versuri ca acestea? "pe-atunci te înrolai fără să știi,/ după ce-ai rătăcit o iarnă prin munți/ și țăranii săraci de pe-acolo/ ți-au dat adăpost și mâncare,/ și bătrânii amorțiți de pe-acolo/ te-au deprins cu scrâșnirea și moartea/ pe-atunci te duceai în război pentru o fată,/ pe care
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]