1,461 matches
-
de părinți Și visul de luceferi". * * * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El sboară, gând purtat de dor, Pîn-piere totul, totul; Căci unde-ajunge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
da pământul în bucăți Să-l faci împărăție. Îți dau catarg lângă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te așteaptă". În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Și, ca și-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. {EminescuOpI 179} Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
parcă oarecum mânios. „Le-ai omorât degeaba!” dădu să spună, dar își înghiți cuvintele. „De ce ai tras? Păsările acelea trebuiau să se întoarcă înapoi într-un ținut îndepărtat, la fel ca noi...” Eu și cu japonezii semănam cu un popor rătăcitor pribegind în căutarea unui colț liniștit de rai. Sau cu niște călători căutând lumina vreunei case într-o noapte neagră și ploioasă. După ce am plecat din Madrid în fiecare seară mi-au răsunat în minte cuvintele Domnului: „Fiul Omului n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ajungeam la Roma, nu eram încredințat că Sfântul Scaun avea într-adevăr să ne primească sau că rugămințile noastre aveau să fie ascultate. Și eu, și japonezii mergeam înainte sperând într-o minune. Eram cu toții deznădăjduiți. Semănam cu un popor rătăcitor umblând prin deșert zi după zi în căutarea unui izvor care nu se mai arată. Cu toate că n-o spuneau, în adâncul sufletului se simțeau trădați de Stăpânul și de Sfatul Bătrânilor în care își puseseră toată încrederea. La fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai dat voie să ne oprim în Madrid, ci ne-au poruncit să mergem direct la Sevilia. Nici în acest oraș nu ne-a întâmpinat nimeni altcineva în afară de familia mea. Rămași fără privilegii, japonezii nu mai erau decât niște sărmani rătăcitori. Ordinul meu și familia mea ne-au dat trei mii trei sute de ducați pentru a ne acoperi cheltuielile de întoarcere, căci nouă nu ne ajungeau banii. În schimb, mi-au cerut să mă retrag într-o mănăstire din Nueva España
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am smuls din brațul Tău și am fugit Atunci ai plâns Isuse pentru mine, Tu milostiv si bun, cât m-ai iubit... De câte ori, cât oare-ai plâns Isuse? Și vina mea din nou Te-a întristat, Când eu trece-am rătăcitoare-n lume Nepăsătoare, fiindcă Te-am uitat. Iar Tu în dragostea-Ți fără de margini Privea-I spre mine, blând și iertător Numai că omul rău, ascuns în mine, Nu-nțelegea ce foc mistuitor.. . Te arde, de întreaga omenire, Căci dorul
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față..." Al doilea text, Arhivarul (titlu-metonimie), tratează despre Palingenezie. în adâncul ființei umane se ascund sumedenie de eu-uri rătăcitoare în timp și-n spații. Această populație de invarianți psihologici se regăsește în metafora constitutivă a "cutiei cu bătrâni", recompunerea arhetipală a omului din protoplasma sacralității. Ipostazele în care aceasta se actualizează în profanul mundan sunt repertoriate cu acribie arhivistică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
banală decât mi-ar plăcea să cred, dar am patru tineri frați și surori în viață, cultivați, volubili fără reținere, de origine parțial evreiască, parțial irlandeză și, probabil, parțial minotaurică - doi băieți, dintre care unul, Waker, un fost călugăr cartusian rătăcitor, acum închis în mănăstire, și celălalt, Zooey, un actor cu o vocație nu mai puțin viguroasă, în vârstă, respectiv, de treizeci și șase și douăzeci și nouă de ani; și două fete, Franny, o tânără actriță debutantă și Boo Boo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de dragul lui. Mai mult, Îi admirase cuvintele meșteșugit construite adresate muncitorilor precum și a altor persoane care venise la el cu diferite treburi, Încât ea sărmana, se simțise mică - mică de tot. Pe loc, imaginația ei o transformase Într’o frunză rătăcitoare, agățată de aripile unei violente furtuni, fără orizont și punct de sprijin, departe de orice speranță...!! În biroul tehnic al fabricei de mobilă, lume multă. Tony Pavone făcu prezentările cu cei doi tehnicieni pentru care de fapt venise, iar În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără putere, soarele nostru va intra În atracția magnetică a unui gigantic Astru din galaxia noastră ori din Andromeda În timp ce planetele rămase În suspensie vor rătăci prin spațiul interstelar milioane de ani ca În final să se ciocnească cu alte rătăcitoare planete ori meteoriți dând naștere materiei interstelare...! Având la bază acest adevăr astronomic, generația noastră și următoarea urmează să depisteze un alt sistem solar cu sateliți naturali asigurând supraviețuirea și În același timp, supremația gândirii omului hotărât să exploreze și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Îngrămădit cu neghiobi, tremurând, Împuțit. Cu smocurile de deasupra ochelarilor mătăsoase, sure, Încâlcite, ridicându-se pe când el Înfrunta fenomenul. Nu avea rost să fii observatorul sensibil, turistul (exista oare vreun ținut destul de stabil pentru a face un tur prin el?), rătăcitorul filosofic pe Broadway, inspectând fenomenul. Fenomenul Într-un fel Își dezvoltase un simț al propriului interes și al propriei observabilități. Era conștient că este scena perversității, Își știa propria disperare. Și frică. Teroarea-i. Aici puteai vedea sufletul Americii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a declarat pe acesta diavolul în haine de flanel. Se părea că fiul lui Ellis își petrecuse adolescența și restul anilor, până la treizeci și ceva, străduindu-se să fie tot ceea ce Ellis nu era, inclusiv vegetarian, liberal și un continuu rătăcitor. Fusese înscris la șase facultăți, își schimbase tot timpul specializările și avusese tot felul de slujbe până când a descoperit că nu știa decât ce nu voia să fie: un bărbat de lângă care să fugă o femeie. Din start, Drew i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
asupra cabanei, asupra râului minunat, asupra fratelui care fuma pe iarbă. Ahmad s-a întărit împotriva emoțiilor. În urmă cu mulți ani, Naji încercase să-l apere, făcându-i semne de la fereastră atunci când tatăl lor aștepta să-și bată fiul rătăcitor. Ahmad a încercat să se revanșeze, a încercat să-l aducă înapoi acasă, dar Allah dictase un alt sfârșit: acesta. Totul conspirase pentru a se ajunge la această calipă, când Ahmad a băgat mâna în buzunar și-a scos chibriturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ceapă roșie fazanul abia mai clipește prezentu-i deja amintire priveghi în ceasul al șaselea poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
solidificate, Băltoacele aurite de soare ne orbeau, Vorbeam și ne certam în gând, Tăceam ca două afeturi de tun. Why not? Cunosc un profesor care a vorbit De când s-a născut și trăiește și astăzi, aceasta este viața? Don Quijote, Faust, Rătăcitorul sunt nimeni Pe lângă el. Fă abstracție de tine și ai să-l vezi Pe dracul gol. Ironia e suprafața sferei, În interior e numai durere Sau un copil minune Ce nu s-a născut. Orice imitație a sferei este tot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum timpul înțelept strigă dintr-o natură moartă cu fereastră de piatră finis coronat opus Poem orfic într-o piramidă cu pași de zei preotese antice gonesc anotimpurile și iedera albastră se agață tiranic de ziduri și de inima cavalerului rătăcitor printre coloane de clipe prieteni de unde au venit fluturii aceștia cu urme de animale preistorice pe aripi vă zic mâine o să plouă peste tristeți frânturi de cântece vechi se aud din urnele funerare ascunse în tumulul de la marginea sufletului bătrânul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rugă prea grea pentru cei care n-au învățat-o de mici iar crucificarea nu are decât o singură direcție spre albul din tine Singura noapte cândva îl iubeam pe Platon acum Aristotel îmi este mai drag ascunsă în stelele rătăcitoare din mine n-am putut înțelege niciodată germenul acestei universale dorințe de a decapita suflete eșafod și ghilotină două căi de ales să te pustnicești în indiferență ori să disidezi în demență a treia n-avem decât s-o parcurgem
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Niță zâmbind. Fata nu răspunse; rămase gânditoare. După-amiaza de toamnă era foarte blândă și o liniște nesfârșită întrista întinderile. Toate zgomotele conteniseră. În pârloagele apropiate luceau fire lungi de funigei; un vânt abia simțit purta și prin văzduh firele acestea rătăcitoare de matasă argintie. Flăcăul și fata stăteau singuri pe prispa bordeiului. Nu-și mai vorbeau, dar se simțeau chemați unul spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avar... Mă zguduie de mult un plâns intern; Și-acest fel ( de-a fi ) va fi etern Și de nimic, pe lume, nu tresar. ... Dar vai, acei învinși, pe veci pierduți... Ori în taverne, ori în mansarde; Și acei nebuni, rătăcitori, tăcuți, Gesticulând pe bulevarde... * Amurg Trec burgheze colorate În cupeuri de cristal- E o veșnică plimbare, Vălmășag milionar... Și pe publice terase Plâng viori sentimental... E parfum, bomboane Și desfrâu de lupanar... ... Dar notează-n cartea vremii Filosoful proletar: Greve
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E mai trist departe-n prăpăstii - Să faceți foc pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... Dimineață O cafea neagră... și-o ploaie de gheață, Când spirtul mai arde culori în odaie - O privire pe-o carte, pe straie, Și pasul mă-ndrumă în dimineață. Cum frigul, tremurând ca o veste, Tot plânge de-al meu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
S. Eliot Collected Poems, 1909-1962, și din poemul Crow’s Playmate, apărut în volumul Crow al lui Ted Hughes. Du-te, du-te, du-te, spuse pasărea. Omenirea Nu suportă prea multă realitate. îT. S. Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
burtă de atâta voie bună. îEu stăteam întunecat la față și tăceam. Erau momente când Deggle mă înspăimânta.) — E foarte adevărat, a izbucnit el printre hohotele incontrolabile. E destul de bătrână. E destul de urâtă. Trăiește pentru călătoriile pe mare. Agață tinerei rătăcitori ca tine, deși tu nu ești chiar atât de tânăr pe cât pari. Și acum te-a prins în gheare și-o să te stoarcă, o să te strângă și o să te gâtuie până n-o să mai rămână nici un pic de suflu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dreapta. La urma urmei trebuie să ne asigurăm, nu? Vino și bea cu O’Toole și prezintă-ni-l pe prietenul tău posomorât. O’Toole face cinste! le strigă el tuturor celor din încăpere. Adunați-vă și urați-i sufletului rătăcitor bun venit acasă! Virgil spuse: — înainte să beau cu tine, O’Toole, trebuie să-ți vorbesc. E ridicol! strigă O’Toole. PDoar, o să vorbim în timp ce bem. — între patru ochi, zise Virgil. Flann O’Toole își luă un aer de seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]