1,050 matches
-
brațul meu, de parcă aceasta ar fi constituit centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam de ușa acelei camere... l-am văzut patul alb Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul, deși aveam nasul Înfundat. Scobitura se Întindea dinspre centru.... ușor, Înspre perete... un recipient pentru somnul meu... membrana purpurie dintre degetele răsfirate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și cîteva ceșcuțe de cafea. Nu era cu totul imposibil ca semnificația ascunsă, a ispitirii ce mă Încerca să fie dată tocmai de sarcina de a o cuceri. Privind În fereastra-oglindă, mi-am aranjat cu mîna un smoc de păr răvășit de la tîmple. Mi-am Întins bărbia și mi-am Îndreptat nodul de la cravată - nu era ea prea scumpă, dar avea un imprimeu modern. Nu mă puteam lăuda că aș fi un educator nemaipomenit, dar mă aflam Într-o poziție cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu disperare de Ofelia, Emilian își înghiți ultimele cuvinte și tăcu rușinat. Tocmai intrase în salon o femeie care corespundea întocmai descrierii făcute de el. Pe gulerul bluzei sale de culoarea paiului din holdele coapte, se revărsau bucle bogate, negre, răvășite, se pare, în marea grabă cu care se deplasase. Privirea i-a rătăcit fugar pe fețele celor trei persoane din salon și s-a oprit exact la patul pe care se afla trupul racordat la mai multe aparate medicale, care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cât știu eu... - Da, mami! Stai liniștită, te rog! Întinde-te pe pat, o îndemnă ea apropiindu-se și, apucând-o protector de un braț, o ajută să se ridice. Se întoarse destul de repede din camera alăturată, vizibil alertată și răvășită. Ar fi dorit să nu se întâmple acel incident. Părea ușor rușinată. L-a întrebat pe Eugen dacă dorește un alt pahar cu apă ori suc neacidulat. El a refuzat, s-a scuzat și și-a exprimat intenția de a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
-i lui Paul Bujor, acum ajuns profesor universitar, ceea ce vedea: “E atâta jaf în averea publică și atâta destrăbălare, că parcă ar fi sfârșitul lumii. Și de fapt e un sfârșit. Sfârșitul lumii lor”. După care mai optimist dar și răvășit se explica: „În toată vremea asta amară, de când pribegesc, am văzut și am notat o mulțime de lucruri urâte și nespus de urâte pe care, la vremea lor, am să le strig în gura mare, să le audă și morții
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
înaintând leneș, admiram cu o nostalgie infinită femeile, puștoaicele... mă rodea un soi de disperare dulce... Veneau zilele de toamnă, cu ploi nesfârșite, cu vânt, cu frig și amintiri din adolescență... Îmi părea rău că fusesem atât de pur, de răvășit, de speriat de întâmplările „amoroase“. Acum... Era evident că doar lectura mă putea salva din marasmul de după 2006... Lectura și scrisul în carnete, încercatul mereu, mereu, mereu a unui început de „roman libertin“. Ibricul de jumătate de kilogram, plin cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort, până când simțea zvâcnetul, își încorda palmele pe brațul fotoliului, zgâlțâia din picioare, apoi durerea exploda ca o petardă în creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
paginilor cu scris mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să greșească. Nik, ia uite cine a venit! exclamă extaziată Nina de cum o văzu și bătu teatral din palme. Curios din fire sau pentru că așa cerea regula jocului, Alexe ocoli biroul, traversă camera și își scoase capul încoronat de chica răvășită, blonzie, dincolo de ușă. Ridică un deget maroniu în sus, zâmbi chiar. A, gângania drăgălașă, ghici el și-i făcu un semn larg cu mâna. Hai poftește, poftește! Primirea de zile mari îi insuflă un și mai mare curaj. Nina îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită într-un raft mai greu accesibil al bibliotecii, închise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu orice preț colțișoarele tainice, după cum fugeau amândouă și se ascundeau de ochii oamenilor, Carmina bănui că se sărutau ca în filme, că descoperise portița către starea de excitație și că se bucurau s-o regăsească din când în când, răvășite, de-o jumătate de sentiment de teamă, de-o jumătate de sentiment de rușine, toate amestecate bine la un loc. Mai era o seară târzie de primăvară, înainta împreună cu Elena pe cărăruia din vie năpădită din loc în loc de iarbă, cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea foarte bine să nu-i găsească la ora aceea, nu se gândise nici o clipă că ei ar putea fi la ore. Dar câteva secunde mai târziu Nina i-a deschis ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oboseala calmă, liniștită începe să-i toarcă prin celule, lent, lent...Iată-l cum își încheie cureaua, pipăind cu degetele locul unde va fixa catarama, apoi își va lua haina, va căuta în buzunar pieptenul și își va așeza părul răvășit, se va pipăi cu degetele până va simți că fiecare șuviță și-a ocupat poziția ei normală, așa, pedant, la milimetru. Abia atunci, privind prin cameră ca să vadă dacă n-a uitat ceva, va avea aerul unui om copleșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și o parte de acceptare a femeii, tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită, aproape desfigurat de furie. Carminei nu-i mai rămăsese decât să-și strângă în grabă bagajele. O făcu tremurând din toate încheieturile ca și cum urma să vină seismul și ea trebuia neapărat, în cel mai scurt timp, să dispară. Trânti în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele lor în timp ce se îmbrânceau de ici, colo, cămașa de noapte ruptă, așternutul atârnând jumătate pe podea, perdeaua smulsă la mijloc din clame, husa fotoliului mototolită pe jos, lucrurile ei răvășite, trântite pe parchet, lănțișorul de aur rupt, așteptând într-o cută a cearceafului. În timp ce-și făcea în pripă bagajul, cineva sunase la ușă lung, insistent. Nu știa cine este. Împietri acolo, aplecată deasupra geamantanului și inima-i zvâcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bricheta din mână. Am și eu problemele mele. Poate am să-ți povestesc cândva, pe îndelete. Am aprobat-o din cap. Naoko s-a făcut mai bine? am întrebat. — Păi știu eu, credem că da. La început a fost foarte răvășită și eram foarte îngrijorați din pricina ei, dar s-a liniștit mult și a ajuns să se poată exprima mai ușor... Eu zic că e pe calea cea bună, dar ar fi fost cazul să înceapă tratamentul mult mai devreme. Simptomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
parteneri. Așa că, spre seară, am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află la nord de faimosul spital municipal sunt Înguste și murdare, cartierul de locuințe, Întunecos și răvășit. La câteva străzi depărtare există o gară care face legătura cu porturile și stațiunile de vară din nord, ar și cu destinații alese de-a lungul malului apei - locuri exotice cu nume ca Trelleborg, Malmö sau Stockholm. Dacă e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
podea se vedeau movilițe de cenușă. Niște tălpi negre tropăiseră În jur, Încercând să caute o legătură Între lucruri, dar pierzându-se apoi printre mărunțișuri. Fiind prea greu de dărâmat, biroul fusese pur și simplu Întors, sertarele trase, conținutul lor răvășit pe jos. În mod ciudat, haina lui Anton atârna la locul lui, pe cuiul de care fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a trece peste el și apoi Îl zări izbindu-se de consola computerului, cu fața lipită de ecranul pe care străluceau literele: NU VĂ TEMEȚI. — Jerry! țipă Ted. Oprește-te, Jerry! Jerry! Brusc, lângă ei se ivi Harry, cu fața răvășită, cu ochelarii strâmb așezați. — Nu-ți mai răci gura de pomană, o să ne omoare pe toți! — Nu Înțelege! țipă Ted, căzând Înapoi pe canapea și fluturându-și brațele În dezordine. Izbiturile energice ale metalului pe metal continuau neobosit, aruncându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
oase scriitori pe care îi știam din manualele școlare, ale căror texte le studiasem încă din școala primară. Doar la gîndul că aș fi putut bea o cafea într-un astfel de loc uitîndu-mă la ei, sufletul meu se simțea răvășit, înfiorat de plăcere. în același timp simțeam că acel loc era și al meu, că mai devreme sau mai tîrziu Casa monteoru trebuia să mă accepte și pe mine în sînul ei, în pîntecele ei secret, în labirintul ei de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dintr-o suflare. I-am propus să ne căsătorim și ea a spus da. eu i-am oferit un inel, ea a plîns. Cred că am băut puțin prea mult după aceea, dimineața cînd m-am trezit toată casa era răvășită, toate rochiile matildei erau sfîșiate, paharele sparte, fotografiile rupte. aveam un gust amar în gură, nu mai puteam respira, fața de masă era ciuruită de arsuri. nu știu ce s-a întîmplat între noi. Dar știu că, dintr-o dată, ceva s-a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
căutam În cușeta aceea și, fără să-mi aștepte răspunsul, mi-a cerut să mergem În a mea. De când mă știu, m-am orientat precum rândunicile. Oricât ar fi de greu de crezut, cușeta mea era alături. Am găsit-o răvășită. Grondona mi-a sugerat să nu fac pe miratul. Am aflat apoi ceea ce domnia voastră veți fi citit În jurnale. Goliadkin fusese azvârlit din tren. Un controlor l-a auzit strigând și a tras semnalul de alarmă. La San Martín a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
erau câteva numere vechi din Citizen și luă unul ca să-l țină deasupra capului. Putea măcar să împiedice să i se scurgă rimelul. Chiar în acel moment, o femeie se ivi de pe aleea alăturată. Îi trebui un moment să recunoască silueta răvășită și udă leoarcă. — Camilla! Ce Dumnezeu faci pe ploaia asta? Coafura de obicei impecabilă a Camillei era îmbibată de apă, ca un câine plouat, iar costumul ei de in bej era pătat și mototolit. — Te-am așteptat aici. Fran simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ajungă vestea... Bătrâna se sculă târându-și în urma papucilor colțurile șalului. Se apropie de fata care tot cu fața în jos sta, toropită. O atinse cu degetele, o ținti cu priviri ascuțite: —Haie, zise ea încet, Haie... Haia întoarse obrazul răvășit. —Haie, mare pacat!... grăi baba, privind-o cu ochi rotunzi. Ce-ai făcut tu? Cum ai putut să greșești așa... Ce-ai făcut tu, Haie? Fata întoarse capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
i se umbla prin lucruri în absența lui. Se aflase probabil că ținea un jurnal pe care nu-l predase la arhivă. Cei care-l căutau, negăsindu-l, fiindcă jurnalul se afla acum la mine, se enervaseră și lăsaseră cărțile răvășite, aruncate pe jos. Într-o după-amiază a venit la mine extrem de tulburat. ― M-a chemat Moașa. Era acolo și Arhivarul care nota tot. ― Și? ― M-au întrebat dacă știam... ― Dacă știai ce? m-am enervat, căci mă călca pe nervi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]