2,788 matches
-
vorbi despre dăruire. Eu mă dăruiesc familiei mele iar ei au devenit familia mea. Atunci când faci ce-ți place, toate celelalte lucruri devin colaterale. Acum, privind în urmă, pot să spun că alături de EI am învățat să fiu puternică, să răzbat, să spun NU atunci când a trebuit. Da, suntem mici dar tindem spre un program național, făcut dintr-o modestă stație locală iar asta spune multe. Suntem o familie care în scurt timp își serbează majoratul” Adriana Petrus, Manager Operatiuni Teritoriu
Antena 1 Transilvania: ÎN TULBURĂTOAREA EXPEDIŢIE A CONTEMPORANEITĂŢII [Corola-blog/BlogPost/92440_a_93732]
-
unul dintre cei mulți ai mahalalei, cocoțat pe gardul de lemn al bisericii Sfânta Treime, ronțăind un cotor uscat de măr în așteptarea pomenii. Cu siguranță că orice cititor cu înțelegere profundă vede că din imaginea simplă a unui copil răzbate lupta pentru viață, bine ascunsă printre cuvinte și metaforă. Vor descoperi, de asemenea, subtilitatea literaturii practicate de nea Mișu, uneori o literatură concentrată în două rânduri de o densitate neobișnuită (vezi „El”), mai puternică decât orice filozofie a oricărei vremi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
ștaif In minte și în condei. „Scriitor înnăscut, autor al unor pagini care îl recomandă pe prozatorul autentic, Mihai Vișoiu a intrat în conștiința publică și în ipostaza de zile mari a reporterului de cotidian. Trăind cu o patimă ce răzbate cuceritor în scrisul său, în mijlocul Bărăganului și al câmpiei Dunării, pe care nu ostenește să le cutreiere și să le redescopere necontenit în imagini menite să ne urmărească și să ne învinovățească pe bună dreptate, pentru cât rămânem, mulți dintre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
și-a modificat programul. Să vă fie rușine! Voi încă nu înțelegeți rolul special pe care îl aveți față de români! Probabil vă veți scuză public că nu ați avut oameni plătiți care să vină, cel putin acesta este mesajul care răzbate. Asta nu este scuză. Pot înțelege că TVR se află într-o situație financiară grea. Pot înțelege că nu poate acoperi evenimente importante, cu frecvență medie. Dar nu pot înțelege de ce TVR nu se poate mobiliza într-o situație de
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
ei forme, ofereau reprezentanților bisericii două posibilități: fie menținerea și susținerea ideilor lor, purtând manifestul roșu în buzunar, fie convertirea lor peste noapte în comuniști cu crucea de gât... Gheorghe Tatu însă și-a purtat crucea în spiritul acelorași idei, răzbătând prin jungla comunistă și rămânând fidel convingerilor sale. Un complet de judecată de la Tribunalul Brașov îl judecă și-l condamnă la zece ani de închisoare. Ceea ce a îndurat în anii de detenție Gheorghe Tatu, numai el și Dumnezeu au știut
Temniţă pentru spovedanie! Preotul Gheorghe Tatu din Sebeşul de Sus [Corola-blog/BlogPost/93491_a_94783]
-
tămăduiește, nu-i de la mine, îi de la Dumnezeu!... Vin, săracii, ca albinele; când îi văd, m-apucă plânsu'..., aleargă, săracii, ca să câștige iertarea păcatelor, pentru credința lor curată cu care aleargă la Domnul...“ Câtă dragoste, smerenie și durere fără margini răzbat din aceste cuvinte!... Părintele Ilie Cleopa a împlinit cuvintele Mântuitorului „Mer¬geți în toată lumea și pro¬po-văduiți Evanghelia la toată zidirea!“ El a fost, poate, cel mai înfocat apărător al cre¬dinței Bisericii noastre în a doua jumătate a veacului
TOŢI ACEŞTI MARI PĂRINŢI AI ORTODOXIEI NOASTRE SUNT, PENTRU MINE CEL PUŢIN, (CA) NIŞTE SFINŢI AI BISERICII, POPORULUI ŞI NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie [Corola-blog/BlogPost/383125_a_384454]
-
brumă pe pleoape Adună-ți copii să-ți fie aproape Aprinde și focul... în vatră e viu Știu că se poate și nu-i prea târziu! Bătrâna mea Țară ești încă frumoasă, Mulți spun că-aici înseamnă Acasă, Colindele noastre răzbat chiar prin lume Pe buze străine rostit e-al tău nume! Bătrâna mea Țară cu piept de aramă, Pe umerii goi îți punem năframă Să treci și prin viscol în iernile sure, Frumosul din noi nu pot să ni-l
BĂTRÂNA MEA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383196_a_384525]
-
spre munții semeți și nu vrea decât “dreptate în vreme de război”. Vrea ca sufletele dezgolite să se îmbrace în straie de pace, ca cei necăjiți să își găseasca alinarea în pântecul țării, iar glasul gliei sale mult iubite să răzbată în timp și spațiu, atingând inimile tuturor celor însetați de onoare. “E plină Țara de copii sărmani” și asta îl doare cu adevărat pe poet, suferința unor suflete inocente pentru care merită să luptăm până la capăt pentru a readuce curățenia
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale.Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că s-a terminat Carnavalul! Câinii și-acum dau să rupă lanțul; iepurii încă stau înghesuiți în colțul cuștilor. Neauzite, mai bat, încă, tobe, răzbat prin creier surle. Nici un om, după trei zile și trei nopți de Carnaval, nu mai e tocmai zdravăn; după nouă, mulți cad la pat; unii mor. Nici liniștea care s-a lăsat nu-mi place, se va întâmpla ceva. Astrologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a lungul unei străduțe care dădea Într-o parte a piațetei și recunoscu de departe poarta cu ușorul pe care fuseseră Încrustate Însemnele Artei. Străbătu ultima bucată de drum parcă prin vis. În ciuda orei, prăvălia era deja deschisă. Pe ușă răzbătea În afară o lumină pâlpâitoare, ca și când Înăuntru cineva s-ar fi deplasat purtând o lampă. Locul avea Înfățișarea aparte a unei biblioteci. De-a lungul tuturor pereților erau rânduite niște rafturi Înalte, ocupate cu șiruri ordonate de vase și recipiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru că abia revenise la suprafața unei mări populate cu monștri. Dar flacăra din tâmple dispăruse. Un extraordinar sentiment de bunăstare Îi răzbătea prin toate fibrele și orice atom de durere se risipise. Odată cu bunăstarea trupului, vioiciunea și virtuțile minții Își recăpătaseră vigoarea. Faptele petrecute peste noapte Îi erau cum nu se poate mai limpezi În memorie, ca și când abia ar fi ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un pas În spatele acestuia. Un spion al lui Bonifaciu. Unul din cei care ar fi trebuit izgoniți din Florența, dar nu există dovezi pentru crimele lui. Nu Încă. — Fratele Noffo a cerut să vadă cadavrul. Glasul medicului șef din spatele lui răzbătea atenuat de mască. — Spre a aduce mângâierile creștinei milostenii. Dominicanul rupsese tăcerea. Stătea drept În fața lui Dante, cu capul afundat În glugă și cu mâinile Încrucișate În golul mânecilor. — Și eu te cunosc, messer Alighieri, și mă plec dinaintea funcției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări simțiră cum foamea dă înapoi pentru a face loc setei de dreptate. — Ce ți s-a întâmplat, omule, de ce plângi așa? - întrebă cu blândețe Metodiu în limba lui Catilina. — O, tempora! O, hostes! - suspină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fuselajul ruginit mai poate să zboare, că poezia se poate supune docil comenzilor reci ale creierului. O, frumoaselor, desfrînatelor, nici cea mai mică tresărire În lumina de aur, nici o fisură În oglinda oarbă, prin care chiotul sîngelui vostru să mai răzbată pînă la mine. Și toate iluziile astea care-mi dau tîrcoale cu fețele lor scofîlcite, grețoase, cum le-aș suci gîtul În aceste dimineți de august În care scurm Într-un mal de nisip... totul se surpă, se Împrăștie În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot magazine. De la război încoace, orașele noastre au cele mai dezvoltate centre. Și cu asta m-a apucat de braț și m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
el. Pur și simplu din curiozitate. Va fi bombardat din nou, nu-i așa? Mi-a promis că mă duce. Pe jos, pur și simplu la plimbare, căci peste câteva zile va fi deja imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
descompunere. Și pădurea de dedesubt, cu copacii plini de alge. Și un Soare, numai pentru ei. Mic, întunecat, umed. Și de asemenea Luna. Păstorul doarme, cu iarbă de mare pe șubă. Doarme, nu păzește, compozitorul începe să cânte, din corzi răzbat bule de aer, mașinăria e mută. Iar de teamă, mieii o iau la goană printre copacii putreziți. Dau fuga la mal. Pe malul lacului apar o mie de miei morți. Da, așa e bine. I-a alungat afară un mediocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
asta, basta. Te informez doar. Nu mai vreau să vorbesc despre toate astea. Tăceam amândoi. Nemișcați. Barca ne legăna. Toamna, soarele e de nerecunoscut. Acum s-a împotmolit din nou după primul nor. Se căznește, iar noi ne uitam când răzbate din nou. Acum am început bine? m-a întrebat. — Acum da - i-am răspuns. Sincer. Adică ai mințit mai puțin. Te cred pe cuvânt. Iar dacă vrei să continui, rămâi la nivelul ăsta. — Mulțumesc. Poate reușesc. Ei bine, Baár Andor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rezultatul. Nimic care să-l inspire, nimic referitor la vreo crimă sau la alte lucruri de genul ăsta, de care Mircea avea mare nevoie. Se pare că băiatul era nu numai talentat, dar și foarte luminos, nimic negativ sau întunecat nerăzbătând din cele scrise de el. Mircea era disperat. Soarta nu putea fi atât de crudă, iar el trebuia să acționeze repede, căci puștiul tocmai se înscrisese într-un concurs literar pe care criticii apreciau că are toate șansele să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
voi dezvălui astăzi depășește orice imaginație, afirma el, tocmai terminând o discuție aprinsă cu o altă persoană. Numai că deodată se întoarse spre aparatul de filmat: - Azi am descoperit, practic, nemurirea, spuse el, iluminat de o forță colosală care îi răzbătea din privire. Bogdan înlemni, deși abia se mai putea mișca. Apoi, Ray Kurzweil se întoarse spre un tabel electronic care se afla în spatele său și pe care era afișată o structură moleculară tridimensională. - Iată, zise el, indicând forma respectivă. Manipulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Golful Bengal. Lumea era cumplit de frumoasă, toți știau asta, iar norii cei războinici se scărpinau în continuare în creștet cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi, după care, un alt strigăt, plin de o bucurie răutăcioasă - „aliint-oo“; fulgerul negru al săniilor care veneau din față și așteptarea chinuitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a stins repede. - Ai văzut? mă întrebă Sonia. - Da. Sigur. Am văzut. Încet, tăcuți, am trecut mai departe și am cotit pe o ulicioară. În liniștea umedă, se auzea un pian, dar, cum se întâmplă adesea, până la noi în stradă răzbăteau numai sunetele cele mai puternice, care se loveau de pietre atât de strident, încât părea că acolo, în camera unde se cânta, un ciocan lovea o sonerie. Doar când am ajuns sub ferestre, am putut auzi și sunetele care lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]