1,302 matches
-
și cele sintetice și ca o respingere anticipată a conceptului sintezei a priori, pe care se sprijină filosofia kantiană a cunoașterii. Disputa raționalism-empirism, în cele din urmă, se referă la faptul dacă există cunoaștere a priori sau prin rațiune pură. Raționalismul susține că prin cugetare pură dobândim o cunoaștere absolută, care nu-i posibilă prin simțuri. Răspunsul empirismului era unul negativ: cunoștințele le dobândim numai prin percepții, de unde rezultă că nu putem obține o cunoștință absolută. Atitudinea lui Kant e determinată
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Kant e determinată prin aceea, că el ia din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa și îmbină aceste două jumătăți dând naștere la o teorie nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
din fiecare din cele două teorii, opuse, jumătatea adevărată după părerea sa și îmbină aceste două jumătăți dând naștere la o teorie nouă: față de empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
empirismul lui Hume el restabilește vechea dogmă a raționalismului: există cunoaștere a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul fusese idealist la Berkeley și Hume. Este clarificatoare comparația pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoașterii și schimbarea produsă de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a priori despre lucruri; față de raționalismul sistemului lui Leibniz și Wolff, adaugă: dar cunoașterea despre lucruri numai cum apar, nu cum sunt în sine. Îmbinarea fenomenalismului sau idealismului cu raționalismul este trăsătura caracteristică a teoriei cunoașterii lui Kant; până acum raționalismul fusese totdeauna realist, în vreme ce empirismul fusese idealist la Berkeley și Hume. Este clarificatoare comparația pe care o face Kant, între propria-i teorie a cunoașterii și schimbarea produsă de ideile lui N. Copernic asupra concepției astronomice despre lume. Până atunci
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Imaginarul continuă să reziste, însă contextul și cadrul său de manifestare se schimbă fundamental în ultimele două secole. Dincolo de perioada iluministă, caracterul dublu (laic și religios) al acestui depozit ordonat de imagini și de coduri de mentalitate se pierde. De la raționalism și pozitivism, ambele iconoclaste (despărțite de copleșitoarea stilistică vizuală, în primul rând cu motivație religioasă, a artei baroce), civilizația europeană deprinde și afirmă un alt tip de gândire: științifică și, disimulant (încă), ne-religioasă. Imaginarul se diferențiază astăzi în funcție de palierele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Cordoba îl traduce pe Stagirit și îl comentează, atitudinile față de regimul imaginii aveau deja o istorie în care proaspăta filosofie neo-aristotelică se ancorează, provocând astfel decisiva cotitură socio-politică și spirituală a occidentului înspre renaștere. Cea mai importantă adeziune clericală la raționalismul filosofului grec, a lui Tommaso d'Aquino − care caută să formuleze o summa theologicae cumulând gândirea pre-creștină și "adevărul" credinței −, va provoca adaptarea scolasticii, pentru următoarele două secole, la dinamica socio-economică de la sfârșitul evului mediu, până când renașterea italiană va genera
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
într-o perspectivă unidimensională, guvernată de o cauzalitate univocă și indiscutabilă. Legea determinismului universal domină până și reprezentările despre intervențiile divinității în existența ființelor, privite ca parte a sistemului mecanicist, redundant și inexpresiv. La aceasta tradiție iconoclastă punctată decisiv de raționalism se adaugă în secolul XVIII empirismul factual, prin David Hume și Isaac Newton, care afirmă o altă "opoziție" față de imaginar, faptul, antonim al confuziei, delirului, iraționalului și fantasmelor onirice. Derivat din percepție sau produs al observației și al experimentului, faptul
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fi niciodată cunoscut, tărâmul marilor și insolvabilelor probleme metafizice (moartea, "lumea de dincolo", divinitatea − lumea lui noūs), ale căror soluții posibile nu pot fi decât contradictorii, pentru ca sunt un factor antinomic al rațiunii. Din factualitatea empiriștilor și rigoarea iconoclastă a raționalismului clasic reies în secolul XIX pozitivismul lui Auguste Comte și filosofia istoriei. Scientismul (adevărul unic este doar cel probant prin metoda științifică) și istorismul (cauzele evenimentului istoric sunt doar manifestările materiale) constituie alte două modalități de ignorare a imaginarului, a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
născute în acele pustiuri. Va fi de-ajuns sâ le enumerăm. Și ele sunt, azi, cunoscute de toată lumea. Au existat întotdeauna oameni care să apere drepturile iraționalului. Tradiția a ceea ce am putea numi gândirea umilită a fost întotdeauna vie. Critica raționalismului s-a făcut de atâtea ori, încât s-ar părea că nu mai e cazul să fie făcută din nou. Totuși epoca noastră asistă la renașterea acelor sisteme paradoxale care se străduiesc să șubrezească rațiunea ca și cum ea ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
scăpare singura atitudine, el încearcă să regăsească firul Ariadnei, care duce către tainele divine. Șestov, la rândul său, de-a lungul unei opere de o admirabilă monotonie, preocupat întruna de aceleași adevăruri, demonstrează fără încetare că sistemul cel mai riguros, raționalismul cel mai universal se izbesc întotdeauna până la urmă de iraționalul gândirii umane. Nu-i scapă nici una din evidențele ironice, nici una din contradicțiile derizorii care depreciază rațiunea. Nu-l interesează decât excepția, fie că ea aparține istoriei inimii sau a spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Tot ceea ce precede nu are sens decât tocmai în funcție de acest paradox. Nimic nu poate fi mai instructiv în această privință decât o cercetare a felului în care și-au tras concluziile oamenii care au recunoscut, plecând de la o critică a raționalismului, climatul absurd. Or, pentru a nu mă referi decât la filosofiile existențialiste, văd că toate, fără nici o excepție, îmi propun evaziunea. Printr-un raționament ciudat, plecați de la absurd pe ruinele rațiunii, într-un univers închis și limitat la uman, ei
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
iraționalul ce renaște întruna. Or, când Șestov se mânie împotriva unei afirmații hegeliene de tipul: "Mișcările sistemului solar se efectuează conform unor legi imuabile și aceste legi sunt rațiunea sa", când își pune în joc întreaga pasiune pentru a disloca raționalismul lui Spinoza, el ajunge la concluzia zădărniciei oricărei rațiuni; de aici, printr-o întoarcere firească și ilegitimă, la aceea a preeminentei iraționalului. Dar trecerea nu este evidentă. Căci aici pot interveni noțiunile de limită și de plan. Legile naturii pot
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
spre unificare au dus la progresul civilizației umane, dar pe de altă parte au distrus și alienat comunitatea umană. Tocmai acele valori care au ajutat societatea să progreseze au căzut victime. Deși datorau aproape totul tradiției iudeo creștine grefate pe raționalismul grec, marii savanți ai epocii moderne au dat cu piciorul în propria lor identitate. Pas cu pas am descifrat universul. Este și aceasta o finalitate logică. Orice teorie științifică trebuie să explice cât mai mult din realitatea înconjurătoare. Nu putem
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
pe aderenți să-și pună întrebări asupra naturii totalitare a regimului sovietic. Dezlănțuirea aparent aberantă a teoriei* naziste conferă coerenței marxist-leniniste o formidabilă putere de seducție. David Caute a arătat ce anume datora aura comunismului din Franța de după războiul revanșei raționalismului francez asupra conceptelor de mit, instinct, rasă și sânge: „Aceasta însemna o întoarcere la viziunea proprie secolului al XVIII-lea despre o societate rațională, educată și științifică, bazată pe maximalizarea resurselor și pe perfecționarea sistematică a naturii umane”. Acest lucru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
argumentată a comunismului. Unul din fondatorii din Rezistența franceză a publicației Cahiers du Tîmoignage chrîtien, părintele Gastron Fessard, susține în Franță, ai grijă să nu-ți pierzi libertatea! (1946) că „de îndată ce înțelegi înrudirea profundă a nazismului cu comunismul, pe baza raționalismului care le face să divinizeze Natura materială și inumană, nu te mai poți îndoi de faptul că o asemenea barbarie este fructul misticii lor opuse”. Albert Camus condamnă comunismul stalinist încă din 1946, în Nici victime nici călăi; dar în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-și fi câștigat un loc în literatura despre teoria relațiilor internaționale (RI) în directă opoziție cu realismul. Constructiviștii care susțin că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care afirmă că paradigma lor este incompatibilă cu constructivismul pun accentul, în genere, pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă. Acest eseu examinează epistemologia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
înșelătoare, iar tendința manualelor este rareori reflectată în literatura de specialitate. În aceasta din urmă, constructivismul este considerat de obicei o ontologie, o epistemologie sau o metodologie. În această calitate, este definit ca fiind diferit și de materialism, și de raționalism. Lucrări recente de evaluare a domeniului (Katzenstein, Keohane și Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în teoria contemporană a relațiilor internaționale. Constructiviștii care pretind că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în teoria contemporană a relațiilor internaționale. Constructiviștii care pretind că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care pretind că teoria lor este incompatibilă cu constructivismul se concentrează în cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
set de ipoteze despre modul cum funcționează politica. Constructivismul este o colecție de presupuneri despre felul cum ar trebui studiată politica. Ca atare, este compatibil (la fel ca alte grupuri de premise privind modul de studiere a politicii, cum e raționalismul) cu o varietate de paradigme, inclusiv cu realismul. Constructiviștilor idealiști (idealism referindu-se mai curând la idealuri decât la idei) această argumentare le sugerează că un constructivism realist ar trebui privit ca o oportunitate. Distingând între întrebările referitoare la rolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
alte cuvinte, le propune să nu-și ascundă scopurile sub masca științei obiective. Realiștilor le spune nu numai că teoria constructivistă ar putea fi o metodologie utilă de cercetare, ci și că, răspunzând premiselor epistemologice și ontologice, pot corecta ipotezele raționalismului individualist și ale materialismului care au produs confuzie în definițiile realismului din ultimele decenii. Bibliografie Adler, Emanuel, Barnett, Michael (eds.), Security Communities, 1998, Cambridge University Press, Cambridge. Archer, Margaret, 1998, Critical Realism: Essential Readings, Routledge, Londra. Ashley, Richard K., 1984
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și societatea în genere, este guvernată de legi obiective, cu rădăcini în natura umană”22, respinge vehement ideea că aceste legi obiective ar putea fi ghicite prin metodele abstracte și deductive ale investigației raționaliste. Pe de altă parte, crezând că raționalismul este definit de ideea că o înțelegere științifică implică automat controlul și schimbarea, Morgenthau critica „știința” politică deoarece considera că hrănea iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei politice a derivat deci din percepția greșită
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
iluzia capacității de modificare a realității. Denunțarea tuturor curentelor raționaliste ale științei politice a derivat deci din percepția greșită că „toate abordările științifice” răspândeau, cu necesitate, falsa promisiune de a elimina egoismul uman. Refuzul său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar fi capabil
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necesitate, falsa promisiune de a elimina egoismul uman. Refuzul său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar fi capabil să ofere formulări realiste logice și deductive, putând fi testat mai ușor și având o mare putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
său de a susține absurditatea unor raționalisme, în special a celor de tip liberal-legalist, pe care le-a descoperit în marea dezbatere, l-a făcut să nu vadă posibilitatea creării unui raționalism alternativ, derivat din premisa permanenței asociabilității. Un asemenea raționalism nu numai că ar fi capabil să ofere formulări realiste logice și deductive, putând fi testat mai ușor și având o mare putere de explicare, ci ar accepta incapacitatea de a oferi soluții științifice care ar aboli decisiv răul din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]