4,689 matches
-
merg grăbiți pe stradă, abia așteaptă să ajungă acasă, să mănânce și să le povestească soțiilor evenimentele zilei. Acum, Falkland Road aparține unor grupuri de băieți care, ținându-se de mână se strecoară pe ușile deschise cu ochii strălucind din cauza rachiului ieftin; glumele lor devin tot mai deocheate pe măsură ce se apropie sau se depărtează de grupurile de fete și de grupurile cu căutătură furioasă, de goondas, care s-au adunat să-și facă veacul în colțuri, așteptând vreo bătaie sau vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
joacă purății cu gălețile sparte pe care le scot din gunoaie. Cine ne pedepsește să trăim aici? Copiii călăresc pe găleți și visează că trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după care le fac copii, să aibă cine călări alte găleți sparte. Ai dreptate mata să-ți aperi felul în care trăiești. Are și feciorul meu dreptate. Stînd față în față
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu gospodăria lui. Ia ascultați aici. Și activistul scotea un carnet din care citea. - La Roma-Botoșani, Costică Asăvoaie a făcut cu soția 262 zile-muncă la GAC. 893 kilograme de grîu a dus acasă, 1654 porumb, 35 zahăr, 279 kilograme paie. - Rachiu i-a dat? se interesă unul. Activistul se făcu că n-aude. - Am fost la Roma. Am văzut oameni mulțămiți, grași, roșii în obraji. - Apoi mie nu-mi ajung paiele, fu de părere femeia. Mie îmi trebuie ș-un ou
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cel mai Îndrăgit și cel mai urât om din sat, iar de la băuturile lui nu murise nimeni. E adevărat că berea lui avea gust de pișat de măgăriță fecioară - cum zicea poetul Foiște - și, dacă nu turnai În ea ceva rachiu, n-aveai să te Îmbeți nicidecum, să scoți vorbe Înțelepte, dar mai ales frumoase, și să devii Îndrăzneț cu femeile. Unul dintre neajunsuri era că, atunci când Îți goleai și tu, ca omul, bășica, scoteai pe tulumbă clăbuci și spumă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știau din manualele de școală. Colonelul le spusese că eroismul În timpul bătăliei nu există. Acolo fiecare luptă pentru viața sa și nimeni nu are În gând că se bate pentru patrie și pentru generațiile următoare. Uneori vitejia soldaților sta În rachiul din bidonașul atârnat de centură. Colonelul le spusese și ei Îl crezuseră, căci nu era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de luptă, se dădea peste cap să le facă rost soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bidonașul atârnat de centură. Colonelul le spusese și ei Îl crezuseră, căci nu era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de luptă, se dădea peste cap să le facă rost soldaților de rachiu În bidonașe”. Colonelul Își urmase vorba, ghicind prin Întuneric gurile căscate ale ciracilor: „Și tot bun comandant era ăla care știa, la picătură, cât să le dea soldaților să bea. Dacă Înghițeau cât trebuie, li se ascuțeau mintea și privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
smuls din perciuni, palmele peste cap și picioarele primite nu Îl dureau așa cum se așteptase. Pe Baronu Îl Încuiase mamă-sa Într-o odaie fără geam. Când se Întorsese de la Cazan, nițeluș afumat - așa cum Îi șade bine oricui Își face rachiul -, tatăl nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse cureaua lată de la nădragi. Intrase În odaie și-și altoise temeinic odrasla. În acea noapte Baronu dormise În pod, pe un maldăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la Curtea internațională pentru anii de pușcărie făcuți În regimul trecut; tescovina cu care Îi plăcea să se amețească acelui Dordonică ar fi fost distilată, de fapt, din găinaț de păsări și mai ales de curci, pe care negustoreasa de rachiu le creștea În larga bătătură ce-ar fi trebuit să fie - normal, nu? - plină de găinați, dar nu era, căci fuseseră de Îndată culeși și puși la fermentat În butoaie de plastic, amestecați cu drojdie și porumb Încolțit, apoi distilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
traistă când plecam acasă, ca nu cumva să furăm bucate din cele ce se cuveneau statului. Știa toată lumea că se trăgea dintr-un neam de bețivi și leneși, care-și vânduseră bruma de pământ ca să aibă cu ce-și cumpăra rachiu. Când au venit comuniștii la putere, ai lu’ Untură-n Căciulă erau aproape calici, mai aveau, așa, ca la un pogon de vie pe care nu-l vânduseră pentru că mai luau de pe el câteva vedre de vin și damigene de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe la boturile lor și că laptele pe care Îl dădeau Îi făcea de asemenea fericiți pe cei care Îl Înghițeau. Mulți, Însă, erau de părere că nea Mitu Păcătosul fusese plătit cu o găleată de bere și o sticlă de rachiu cinstit ca să răspândească astfel de zvonuri și să sporească numărul de mușterii la laptele pe care Tatapopii Îl Înmulțea cu apă și cu lapte praf pe care, prin lege, statul Îl Împărțea pe degeaba femeilor cu copii de țâță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui Ectoraș Îi plăcea să se așeze la masa aflată pe locul unde, nu cu multă vreme În urmă, se găsise scaunul coanei Marița, telefonista care Încurca Întruna fișele, trăgea la măsea rachiu dintr-o cană pe care era desenată o vacă și Îndura Înjurăturile lui Ectoraș, fără să se lămurească niciodată că ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi cutia neagră de ebonită și manivela ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
miri unde, dăruitoare grăbite de farmece, dar și de boli lumești, pe care bărbatul cu busola pierdută și cu nordul răspândit În toate celelalte puncte cardinale găsise de cuviință să le trateze, până la uitare de sine, cu orice fel de rachiu Îi era la Îndemână. Într-unul dintre puținele momente când nu era de tot beat, Își dăduse seama că-l părăsiseră puterile bărbătești. Cumva speriat, se internase de două ori la dezalcoolizare, dar nu izbutise să se lase de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sa pe care el o luase cu acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu să-i vorbească liniștit, cu o voce nici tare, dar nici șoptită, să-i povestească despre ale casei, despre cum mergeau vânzările, fabricatul rachiului În fundul grajdului ori al dulciurilor În odăița dosită de ochii lumii. Îi punea Întrebări la care răspundea tot el și din când În când Îi ștergea gura cu o batistă Înmuiată În apă. După câteva ore se hotărî să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vioi, purcelul din neamul leneș și iubitor pe care Florea Cucu și-l târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că mulți dintre dascăli veneau la școală mai mult ca să se odihnească, Îi puneau pe copii să copieze pe caiete lecțiile din manuale, numărau zilele rămase până la leafă, apoi plecau către treburile cu adevărat serioase: creșterea de orătănii, distilarea de rachiu, negoțul cu alimente pe sub mână prin orașele mai apropiate. După revoluție, neliniștea și setea de dreptate i se ascuțiseră. Strigase În piețe publice, scrisese În presa liberă o seamă de articole, tipărise o carte despre ororile Închisorilor bolșevice, dăduse statul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pune să lucredze”. Când am terminat de povestit, bătrânul a plecat puțin fruntea, râzând ghiduș. --Păi cum să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule. Sfințiile lor cu căldările clocotind, iar noi cu ale noastre povestind. Să mergem mai departe. --Cam în aceeași parte cu velnița - am reluat eu vorba, accentuând cuvântul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
oprește prind cercetător la tot ce i se înfățișează. Apoi îmi face semn să-l urmez...Ne aflăm într-o încăpere afumată, destul de mare, în care câțiva târgoveți și cărăuși de pe la chervăsărie stau la taifas cu câte un deț de rachiu în față...Ne privesc plini de curiozitate: „Ce caută în cârciumă un popă și un tânăr?” - par să spună ochii lor...Un flăcăiandru cu plete de la tejghea ne iese înainte, se plecă adânc în fața bătrânului și-i sărută mâna întinsă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
suflă vântul, trebuie să ari, să semeni, să prășești, să seceri și să aduci recolta la hambare...Pe când o dugheană...îi altceva! Vinzi marfa, iei banul și gata! Și dacă-i cumva și un locușor potrivit pentru vânzarea vinișorului și rachiului, treaba merge strună. Dar să nu-i judecăm noi, fiule. Lasă-i, că are cine să-i judece... Cel de Sus. Știu asta, dar până atunci?... Până atunci ar cam trebui să călcăm mai repejor, pentru că pe aici ne-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
trecut prin fața dughenei cu țesături de tot felul, dar n-am intrat. Călugărul s-a făcut că nu vede nimic. Ochii lui cătau doar la crâșma de alături...Intrăm fără prea multă codeală...O încăpere afumată peste poate, duhnind a rachiu...Tejghetarul ne iese în întâmpinare și întreabă cu mare plecăciune: Care-i pofta sfinției tale, părinte? Ne-o pălit oleacă de sete și ne-am gândit la o ulcică cu mied. Facă-se voia sfinției tale. Îndată pe prichiciul ferestrei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tot ca în fiecare zi din săptămână, preotul paroh, reverendul St John Froude, era beat. Cele două lucruri - lipsa enoriașilor și lipsa de măsură a preotului - mergeau mână în mână. Era un obicei vechi, o tradiție de pe vremea contrabandei, când rachiul pentru preot fusese aproape singurul motiv pentru care cătunul acela izolat avea încă un paroh al bisericii. Și, ca atâtea alte tradiții englezești, murea greu. Autoritățile bisericești aveau grijă ca în Waterswick să fie repartizați preoți mai ciudați, ale căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alcoolici. Părintele St John Froude continua și el tradiția. își îndeplinea îndatoririle cu aceeași fervoare fundamentalistă anglo-catolică ce-l făcuse atât de puțin popular în Esher și își apleca privirea alcoolică asupra activităților celor câțiva enoriați care de-acum, fiindcă rachiul nu mai era atât de cerut, se mulțumeau cu încărcăturile ocazionale de imigranți ilegali din India. în ziua aceea, după ce-și termină micul dejun - care consta în rachiu cu cremă de ou și Irish coffee - și medită la comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
privirea alcoolică asupra activităților celor câțiva enoriați care de-acum, fiindcă rachiul nu mai era atât de cerut, se mulțumeau cu încărcăturile ocazionale de imigranți ilegali din India. în ziua aceea, după ce-și termină micul dejun - care consta în rachiu cu cremă de ou și Irish coffee - și medită la comportamentul imoral al colegilor săi de breaslă mai scandalagii, în strictă legătură cu ziarul de duminica trecută, văzu deodată cu surprindere ceva care se bălăngănea pe deasupra stufărișului din Eel Stretch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
femeia pe băut în fiecare seară, ca să n-o mai bată ceferistul, și a reușit să trăiască cu el. După ce i-a plecat băiatul în Germania, ajunsese să bea la concurență cu barbatu-său, beau amândoi câte-o sticlă de rachiu pe zi, pe urmă se culcau liniștiți unul lângă altul când se termina doza, nu conta că era noapte, seară, zi. După moartea mamei, n-am mai dat câțiva ani prin Brașov sau veneam numai la cimitir, între două trenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îi poruncise vizitiului să-i aducă muieri. După vreun sfert de oră se întorsese cu două dintre acele femei care slujeau de „sfânta găurică” pentru soldații ruși. Dar la capătul străzii scăpase de ele. Miroseau îngrozitor. Fum, urină, ceapă prăjită, rachiu ieftin... Mizerie! Când ajunsese la han, îl trimisese pe Ivan după o sticlă de votcă. Băuse jumătate, dintr-o suflare. Și-o turnase drept în gât, soldățește. Căzuse ca trăsnit pe pat și adormise mort. Cealaltă jumătate o băuse a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]