1,568 matches
-
asaltul din direcția aceea nu era prevăzut. Soldații se năpustiră spre sârma ghimpată. Și, ca întotdeauna în luptă, totul se sparse în fragmente tot mai rapide și mai neprevăzute. O bârnă ruptă din mirador. Mitraliorul cu fruntea despicată de o rafală. Cade și se ivește din nou - are un chip intact, e un alt neamț. Gloanțele lovesc spuma, brăzdează malul. Un soldat se oprește, se așază, parcă spre a se odihni. Pavel îi dă ocol alergând, îi aruncă o înjurătură, apoi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îndărătul acelei biserici cu acoperișul străpuns de obuze, se mai ascundeau trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum, care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși apărând profilul acela țeapăn îndărătul coloanei, iar tirul reîncepea. Tinerii soldați, perplecși, dădeau din umeri, ocheau cu luare-aminte sau, dimpotrivă, se porneau să tragă metodic asupra întregii fațade, schimonosindu-se de mânie... În
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înălțau ca niște mici piramide apretate. Liniștea și aerul închis aminteau de un muzeu pustiu, într-o după-amiază de iulie. O spadă mare, fixată pe perete, deasupra barului, sporea senzația că te afli într-o vitrină de muzeu. În răstimpuri, rafalele se făceau auzite în partea de jos a clădirii, apoi răsunau la etaj, urcau... Într-o noapte, curentul a revenit pentru câteva clipe, din abajururile de sticlă întunecată s-a răspândit o lumină dulce, de culoarea ceaiului, ventilatoarele s-au
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
auzisem urcând scara în goană, trăgând asupra celor care-l urmăreau. Ușa restaurantului nu era baricadată - știam că asta i-ar fi înfuriat pe agresori și ne-ar fi lipsit de o șansă redusă de supraviețuire. Se auzise țăcănitul câtorva rafale, multiplicat de ecoul etajelor, a urmat explozia. Ne era imposibil să ne dăm seama dacă grenada fusese aruncată de un fugar sau de urmăritorii săi. În orice caz, nu urcaseră mai sus, iar soldatul murise pe palierul restaurantului. Nu-mi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și a unui tată aplecați deasupra copilului lor, într-o noapte din Caucaz. Cu puțin înainte de răsăritul soarelui, un obuz a străpuns zidul hotelului, un șir de pahare au alunecat, unul câte unul, și s-au sfărâmat de tejgheaua barului. Rafalele pătrundeau deja în holul de la parter, urcau spre etaj. Am spart un geam de la bucătărie, apoi un altul pe palier, sperând să dau de o scară de incendiu. Dar n-am dat decât peste cuibul ăla vechi și uscat, care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceasta care-mi este atât de apropiată se va prăbuși, va muri, peste un ceas, peste două...“ Se luptau deja pe scară, în spatele ușii restaurantului. Printre strigăte, se făcea auzită înverșunarea isterică a celor care sunt siguri că au câștigat. Rafalele erau mai scurte, dintre cele care dau lovitura de grație. Nu mai luptau, se hăituiau, se dibuiau, se dădeau gata unii pe alții. Fumul mirosea acum a aburi, ca atunci când se aruncă apă peste flăcări. Dincolo de geam, se lăsa noaptea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
drumurilor, se priviră în tăcere. Cu doar câteva minute mai înainte, femeile tinere care mergeau spre răsărit credeau că ajunseseră la limita extremă a nefericirii: mai multe zile de mers pe jos, fără hrană, în frigul pătrunzător al nopților, o rafală de gloanțe în cursul dimineții, venită dinspre un camion german. Acum, nu se mai auzea nici un geamăt în grupul lor. Femeia însărcinată tăcuse și ea, rezemându-se cu spatele de loitra unei remorci părăsite. Priveau mute și nu prea înțelegeau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mă furișam În baia lui Tessie. Adoram flacoanele cu Înfățișare de amulete și cremele cu mirosuri dulci, de Îți venea să le mănânci. Am Încercat și aparatul facial cu aburi. Îți puneai fața În conul de plastic și te lovea rafala căldurii. Mă feream de cremele grase, de teamă să nu-mi apară coșuri. De când Capitolul Unsprezece plecase la colegiu - acum era deja În anul al doilea - aveam baia numai pentru mine. Acest lucru se vedea clar În dulăpiorul de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toate direcțiile, învăluind pământul, și în pliurile lor se vedea focul mocnit al gheții de iarnă. Ningea. Tot timpul ningea. Mereu cădeau din cer fulgi, câteodată mai rari, câteodată mai deși. Din când în când, mai bătea și câte o rafală de vânt care răscolea omătul abia depus. Cu toate astea, afară era relativ cald... E timpul să mergem! Se întoarse de la fereastră și o lăsă în urmă, îndreptându-se hotărât spre coridor. Pe hol, o luă la dreapta și ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de întunericul de afară și de fulgii groși care până acum au învelit pământul, străzile și orașul într-o minunată plapumă albă de jumătate de metru. Dar acest paradis superficial fuse sfâșiat la câteva minute de la adormitul soarelui de câteva rafale trase în interiorul școlii, o explozie de grenadă la etajul doi și un strigăt de ajutor: CORVIUM!!! Diavolul își arăta colții! Am fugit imediat către etajul respectiv, în aripa C, unde cei care stăteau de gardă își părăsiseră posturile și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în tren. Corvium îi mulțumise mecanicului că îi aduse până acolo și acesta se arătă puțin surprins să fie tratat cu respect. Îi dădu indicații să se întoarcă în Ieșiron și, pe acel peron bântuit de geruri năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era gara cu peronul scurt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viața asta de plăcută capitulare. Ea era foarte bună cu el. După-amiază fusese crud și nedrept. Era o femeie de treabă, minunată chiar. Și tocmai atunci Își reaminti că era pe moarte. Gândul Îl izbi dintr-o dată; nu ca o rafală de vânt sau ca un torent; ci mai degrabă ca un gol brusc și urât mirositor, iar partea și mai ciudată era că hiena se strecura ușor pe margine. — Ce ai, Harry? — Nimic. Nu vrei să treci pe partea ailaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu-i puteai vedea sânii ăia frumoși și coapsele vrednice și mâinile cu palmele mici, ușoare și mângâietoare, și cum se uita la zâmbetul ei faimos, simți moartea apropiindu-se din nou. De data asta nu mai fu ca o rafală. Fu mai degrabă o adiere, ca atunci când vântul face flacăra unei lumânări să tremure și să se Înalțe. — Mai târziu să le zici să-mi aducă plasa aici, s-o lege de copac și să facă focu’. Nu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși nu-s vreun instalator, nu știu cum, da’ tot bănuiau c-aș putea fura ceva. Am ieșit din oraș și când s-ajungeam pe creasta unei coline o rafală de vânt aproape că ne răsturnă mașina. — Bine măcar că nu ne-mpinge În mare, spuse Guy. — Păi, pe-aici pe undeva s-a Înecat Shelley. — Asta a fost ceva mai jos, pe lângă Viareggio, spuse Guy. Mai ții minte de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șir indian pe teren deschis, pe o cărare ce unduia pe la jumătatea pantei, de-a lungul coastei acoperite cu iarbă a muntelui; se deplasau pe jos, ținând de căpăstru caii tot mai nervoși; ultimul venea Kayuk, cu catârul. Foarte curând, rafale violente de ploaie biciuiră valea, iar cărările deveniră imediat alunecoase. Aveau nevoie urgentă să găsească un adăpost; iar când Audbert, aflat, ca de obicei, în avangardă, se întoarse ca să se consulte cu Balamber, care îl urma la circa zece pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întoarse ca să se consulte cu Balamber, care îl urma la circa zece pași distanță, putu recunoaște de pe chipul acestuia, deși însemnat - și parcă pietrificat - de numeroase cicatrici, că îl frământa o mare neliniște. — Marcoman blestemat! îi strigă hunul prin rafalele de vânt, ținându-și strâns de zăbală calul îndărătnic. Unde ne duci? — E o grotă la o jumătate de milă mai în față! îi răspunse Audbert, strigând, la rândul lui. Balamber, ajungând lângă el, scutură capul cu putere și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru un moment. își puse sabia la loc în teacă, o apucă imediat de mâini și o târî către cal; în vreme ce Waltan încerca în zadar să se ridice, o azvârli în genunchi, aproape între picioarele animalului. Ploaia se întețise. Sub rafalele tot mai violente, aduse de vântul ce scutura sălbatic coroanele copacilor, Balamber tăie o bucată lungă din sfoara ce o purta la șa; o obligă pe tânăra fată să țină mâinile la spate și i le legă din câteva mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzu pe războinicul cu brâu trecând iute de-a lungul albiei râului și conducând atacul. „Acum!“ îi strigă lui Mataurus, care imediat lăsă brațul în jos. La gestul acela, arcașii se ridicară în picioare și, fără să țintească, trimiseră o rafală de săgeți înspre masa compactă a hunilor ce urlau și treceau pe dinaintea lor în galop întins, ca să-i întâlnească pe burgunzii ce le veneau împotrivă. întrucât în situația aceea foarte puțini dintre cai erau cât de cât apărați, iar războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nucleu compact, dar sub grindina săgeților hune, care le doborau caii rând pe rând, se treziră curând împinși către pădure. Aproape ajunseseră acolo, când, dintre copaci, însoțită de un cor de șuierături aproape muzical, porni în direcția lor o altă rafală mortală de săgeți; imediat după aceea, oamenii lui Mandzuk, care, încă de la începutul atacului, conform planului stabilit, porniseră să refacă drumul înapoi, țâșniră în galop din pădurice și atacară frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ulițe și taverne... făcuse, deci, tot ce îi stătea în putință, iar acum era obosit. în plus, se pregătea de plouă: greu de crezut că urma un atac la ziduri în acele condiții. Când ațipi, afară ploaia biciuia caldarâmul cu rafale violente. 17 Sebastianus fu trezit de zgâlțâitul lui Vitalius: — Prefectule! Prefectule! — Ce ? Ce se întâmplă? întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce mai ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doamna de onoare. Toată lumea procedează azi la fel. De fapt, ideea inițială mi-a venit de la mama și tatăl lui Muriel. Ei aveau întotdeauna așa ceva prin casă. A tras adânc din țigară și, continuând să vorbească, exala fumul în mici rafale silabice. — Doamne, sunt niște oameni extraordinari! De asta mă dă gata tot ce s-a-ntâmplat. Vreau să spun, de ce nu li se întâmplă așa ceva împuțiților din lumea asta și li se întâmplă în schimb oamenilor drăguți? Asta nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu altceva decât cu Seymour însuși. Ca să nu spun că până și acustica lor e la fel de singulară ca și Seymour. Adică fiecare poem e la fel de nesonor, de domol, pe cât credea el că trebuie să fie un poem, dar există niște rafale intermitente de eufonie (îmi lipsește un cuvânt mai puțin atroce), care au asupra mea efectul pe care l-ar avea cineva - nu complet treaz - care mi-ar deschide ușa și ar sufla în cameră dintr-un cornet, trei, patru, cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pregătiți de treierat. Un miros greu de pene arse se răspândi În curte. Găinile cârâiră, ascunzându-se În tufișurile de coacăze ce mărgineau grădina. Celelalte păsări scoaseră și ele tot felul de sunete, căutându-și adăpost În șură. Mișcate de rafale puternice de vânt, clopotele bisericii Uspenia se tânguiră jalnic. Dangătele lor se sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să fie mai relaxantă În rest, corespunde adevărului, inclusiv teribila mea otrăvire cu peștele radioactiv. I CĂTEVA MINUTE DE RELAXARE Echinoxul de primăvară Își vestise debutul Într-un mod cu totul neașteptat; În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uită de Atena și de biletele cumpărate la circ. Se trezi la realitate numai atunci când, termină discuția cu șefii săi de echipă, văzând-o pe fată agitându-se. „Cer scuze... Niciodată nu poți avea liniște...” Anotimpul de iarnă debută cu rafale de vânt suflând din toate direcțiile, În vreme ce câțiva fulgi de zăpadă Îi avertiză mai mult ca sigur, capitala nu va fi scutită de o grea iarnă. Tony Pavone după plecarea celor doi muncitori Îmbrăcă Însfârșit pardesiul, mai privi Încă o dată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]