1,446 matches
-
în această parte a lumii. Acest discurs despre limită năzuiește de asemenea să fie o construcție și, în acest sens, el este o carte de filozofie aproape în înțelesul tradițional al cuvântului. De aceea capitolele despre frică, nehotărâre, destin, lene, ratare, prostie, putere sau iubire nu sânt pagini grupate arbitrar în spațiul unor eseuri disparate, ci momentele născute oarecum necesar în urma unei intenții de rigoare. Ele se înscriu deci în logica unei idei care le dictează ritmul și conținutul. Mi-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest "eu" gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu e cu putință. Adevărata nehotărâre este aceea în care blocajul intervine ca urmare a speranței că pot evita răul și a temerii că pot rata binele. Nehotărârea este întotdeauna o nehotărâre existențială, în care ceea ce se joacă este perspectiva ratării soluției optime. Nehotărârea presupune existența unor nuanțe care pot fi în principiu distinse în vederea unei alegeri. Într-o lume dotată cu grade de bine și de rău, problema este să nu cazi peste rău din neputința de a cunoaște și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe cel pe care-l apără sub forma regretului proiectiv (micul lui eu, pe care se teme să-l livreze riscului și unui eventual eșec), el regretă cu toată ființa lui că nu poate acționa. El regretă de astă dată ratarea șansei de a-și dobândi un destin. Prins între regretul proiectiv, acela care ar însoți actul, și cel actual, al neacționării, nehotărâtul cunoaște sfâșierea tăcută a unui chin nesfârșit. El este singur, dar altfel decât cel hotărât, care e singur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
administrării felurite a lotului finitudinii dă o șansă de originalitate fiecărei vieți în parte. Destinul reprezintă exersarea maximei libertăți în cadrul finitudinii ca nelibertate supremă. * Disfuncțiile libertății în raport cu realizarea destinului pot fi determinate ca maladii de destin. Maladiile de destin (lenea, ratarea, eșecul etc.) sânt generate nu de absența libertății, ci fie de refuzul de a o utiliza în direcția creării unui destin, fie de neputința de a-l obține. Ele sânt deci fie așezări voite sub limita interioară, fie comportamente inadecvate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
depinde de capitalul de destin sau de maladii de destin acumulat în istoria ei prin raport cu viața celor care vin și trec. * Din perspectiva finitudinii sânt deopotrivă de justificate destinul și maladiile de destin, împlinirea actului și refuzul sau ratarea lui, neodihna și indolența. Câtă vreme nu există un sens prescris al vieții finite, din iminența sfârșitului se pot trage concluzii contradictorii și egal întemeiate. Dacă finitudinea vieții este resimțită ca deșertăciune a timpului, ea poate fi folosită ca argument
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita se obiectivează în efectele lor, și astfel se văd. Comunitățile bazate pe maladii de destin posedă bogăția invizibilă a non-actului, eșecului și ratării. Dar de vreme ce acestea nu lasă urme, ele nu se pot înscrie în memoria lumii și nu pot genera tradiția înțeleasă ca material pentru o istorie. * Din punctul de vedere al istoriei, destinul este superior maladiilor de destin și el rămâne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia "destin împlinit", care este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se află distanța care desparte exterioritatea evenimentului (ex-venio) de interioritatea răspunderii, deci de existența libertății ca domeniu închis și autonom. * Dat fiind că realizarea oricărui destin se bazează pe conflictul dintre natură și libertate (a cărui expresie cantitativă este spațiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu este rodul întîmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exercițiul libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că o dată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge din duelul nefericit cu limita care te desparte pe tine de tine însuți. Ceea ce înseamnă că ratarea nu se poate naște decât într-un univers care este populat de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum orice faptă - și mai ales aceea care urmează să dea socoteală de "sensul vieții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
împlinirea acestui destin presupune un raport de adecvare cu posibilul propriu. A nu rămâne sub posibilitățile tale - a depăși, așadar, limita care desparte ceea ce faci de ceea ce ai putea face mai bun - înseamnă a merge în întîmpinarea propriului tău destin. Ratarea apare deci prin întîrzierea indefinită sub o limită care nu-ți revine de drept; ea este o boală cronică a nedepășirii, o maladie de destin. Creditul pe care-l oferă ratatul este promisiunea. Posibilitatea ca el să îi amăgească pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lenei orice "dincolo" este absent, leneșul nu ratează niciodată. Fiind separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își înfrînge limita tocmai prin refuzul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
publică. Și poate că tocmai proclamarea solemnă a unei depășiri ce ar urma să se producă ajunge să împiedice realizarea ei. Ratatul rămâne sub limita lui, pentru că ceilalți așteaptă ca el s-o depășească. "Ceilalți", cu așteptarea lor, devin cauza ratării și teroarea ratatului. Prins între dezamăgirea celorlalți și insatisfacția proprie, lotul lui devine mila, indiferența sau uitarea. Și totuși ratatul se poate salva. Când ajunge să spună: nu voi face nimic din ce am promis și din ce se așteaptă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
celorlalți și insatisfacția proprie, lotul lui devine mila, indiferența sau uitarea. Și totuși ratatul se poate salva. Când ajunge să spună: nu voi face nimic din ce am promis și din ce se așteaptă de la mine să fac, el transformă ratarea într-un act de pudoare tardiv și își dobândește față de ceilalți libertatea, ca libertate sfidătoare, care contrariază. În acest refuz al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Am devenit "cel mai liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care "mi-am jucat" viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi putut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și în justificări, sentința și pedeapsa se pot amâna, recursul la înțelegerea judecătorului este oricând posibil, teama, la rândul ei, e teamă amânată. Evaluarea a ceea ce aș fi putut cu adevărat realiza - evaluarea posibilităților proprii - e greu de făcut și ratarea este de aceea mereu negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sânt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întîrzie să apară, pentru că dacă există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și am făcut mă formează -, nu sânt trăite în consecințele lor imediate, ci în perspectiva unui sfârșit cu care deocamdată nu sânt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sânt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fie cu căderea în "altceva", fie cu degenerarea în monstruos. Depășirea limitelor Universului echivala cu intrarea în imperiul vidului (to kenon) sau al indefinitului (to apeiron), deci în "dincolo"-ul prost al lipsei de repere. Iar "depășirea" limitei-reper echivala cu ratarea țelului vizat, cu căderea în "dincolo"-ul prost al rătăcirii. Ciclul întoarcerilor acasă ale eroilor greci după războiul troian, din care episodul odiseic este cel mai faimos, reprezintă în mare măsură povestea unor peregrinări nesfârșite datorate pierderilor repetate ale limitei-reper
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orgoliul și umilința ELEMENTELE FONDULUI INTIM-STRĂIN DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE LIBERTATEA CA PRELUARE ÎN PROIECT A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) Frica și libertatea Nehotărârea și absența de destin Despre destin. secvența "de depășit-de atins" Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Prostia ca încremenire în proiect A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. numirea. ocrotirea și distrugerea Raportul cu lucrul făcut de mine. Fabricațe și creație A
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ținem seama numai de natura interioară a individului confruntat cu o sarcină culturală - pe care el și-o asumă și și-o impune printr-o justă scrutare a traiectoriilor culturii din care face parte -, atunci apar două tipuri distincte de ratare: una, care este totuși glorioasă și nu cea mai frecventă la noi, ține de însăși exacerbarea conștiinței destinului propriu. Ea apare sub forma urât constructivă a voinței de operă sau, în filozofie, a voinței de sistem. La nemți, cazul tipic
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vede un car împotmolit, se apucă să dea ajutor, pierde termenul întoarcerii și rămâne pe pământ. Legenda siciliană a trecut lucrurile din spirit în suflet; a intrat în joc bunătatea proastă. Binefăcătorul sfârșește cu scoaterea carului din noroi și cu ratarea Ființei. Era însă vorba de bilanțul săptămînii: Sorel a făcut deci prefața la Logica autorității a lui Bochenski și a tradus din Parmenide. Gabi a scris Lămuririle preliminare la Phaidros, iar eu am terminat Interpretarea la Phaidon. Am pornit, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adevărată și esențială a omului. Și la acest tip de istorie oricine poate să participe, dacă nu cumva, prin însăși esența sa de om, este chiar obligat să o facă. Voința de cultură este cea care decide asupra împlinirii sau ratării unui destin uman, și nu angajarea, niciodată liberă (și întotdeauna vinovată), într-o faptă sau alta. Iar pentru neîmplinirea acestui destin, nimeni nu cunoaște scuze; de vreme ce "s-au citit cărți și la lumina felinarului" înseamnă că nici un argument sociologic nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teorii sau subdiscipline ale relațiilor internaționale. Unele domenii sînt cel mult menționate (de exemplu, studiul organizațiilor internaționale sau cercetările asupra păcii), altele sînt tratate foarte pe scurt (analiza politicii externe). Concentrarea asupra unei arii mai restrînse vrea să evite o ratare care pare emblematică pentru disciplina relațiilor internaționale, în ultimul deceniu. În acest interval, curiozitatea crescîndă a specialiștilor și a publicului s-a lovit de o disciplină mai incapabilă ca niciodată să ofere o imagine coerentă asupra ei însăși și a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]