1,619 matches
-
Mahmureala e o stare generală a personajelor, de la Terry Lennox la Roger Wade, surprinși, asemenea lui Marlowe, între lumi, între nevroze și inanalizabile sentimente de culpă. Doar polițiștii, aceste mecanisme care nu-și iau niciodată bun-rămas, pentru că speră să te reîntâlnească din nou, par să nu corespundă portretului colectiv în care intră, de-a valma, eroi și victime, asasini și păcătoși, ratați și lacomi, bețivi și abstinenți. Contradicția majoră a lui Marlowe provine din conflictul ireconciliabil între înaltul model moral profesat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Toți aceștia țineau legătura cu Octav Botez, care era ajutor de brigadier 1. Maximilian Sobolveschi a fost transferat de la Brașov la Canal pe 21 februarie 1951 și a fost repartizat împreună cu Prisăcaru la Peninsula, în brigada 21, unde i-a reîntâlnit pe Leonard Gebac, Constantin Sofronie, Ion Bogdănescu, Coriolan Gherman, Gheorghe Roșca și Gheorghe Oprea. În schimb, Prisăcaru a fost repartizat la brigada 26, unde i-a găsit pe Steier și Fuchs 2. Sobolveschi și-a văzut o perioadă de activitatea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
elevi să se ferească de Stoian și Cobzaru 4. De la Târgșor a fost mutat la Gherla, unde a făcut cunoștință cu acțiunea violentă, prima dată fiind iscodit într-o celulă, apoi introdus pentru torturi în camera 99, unde s-a reîntâlnit cu Maxim, Stoica, Lupoaie, dar și cu Stoian și Cobzaru. Susține că, în afară de bătăi, au fost puși să se scuipe unul pe altul în gură, iar unii să ingereze fecale ori să sărute un falus și un sex femeiesc făcute
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu timișorenii Angelescu, Soare și Sebeșan, dar i-au găsit în cameră și pe cei care aveau să le devină agresori: Bogos, Mărtinuș, Cornel Pop, Pătrășcanu, Gherman, Străchinaru, Ion Petrică, Burculeț, Livinschi și alții. Agresiunea a pornit de la Popa „Țanu
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
renunțat la acțiune după o nouă ratare și s-a mulțumit să predea un raport lunar ofițerului politic despre starea deținuților. A fost transferat la Canal împreună cu Prisăcaru, pe 13-14 februarie 1951. Repartizat inițial la brigada 21, unde s-a reîntâlnit cu Gebac, Sofronie, Bogdănescu, Gherman, Roșca și Oprea, s-a ferit de activitatea de informare până pe 5 iunie 1951, când a fost numit pontator la brigada 23 B, la sugestia lui Bogdănescu. Din această funcție a fost obligat să participe
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
căutat să se răzbune pe legionari, iar Bogdanovici s-a constituit într-un impediment în acest sens, din cauza concurenței pe care i-o făcea 1. Teodor Mitric, care a fost vecin cu Țurcanu pe când acesta era copil și l-a reîntâlnit în detenție la Suceava, remarca transformarea profundă pe care o suferise: L-am urmărit cum se făcea tot mai mare și mai voinic și era dotat cu multă inteligență și voință. Mă bucuram de el și speram că-l voi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Arheologia terorii (transmis inițial la „Europa Liberă” la Începutul anului 1983) intitulat „Nicu Ceaușescu și ascensiunea socialismului dinastic În România”, vorbesc la sfârșit - premonitoriu, se pare! - despre „eternul tovarăș Cozmâncă”. Nu mi-aș fi putut Închipui atunci că Îl vom reîntâlni În discuția noastră din 2004! Depășea orice imaginație! Nu vreau, Doamne ferește, să spun că domnul Cozmâncă nu are dreptul la convertire. Mircea Mihăieș: N-a prea dat semne de convertire, cel puțin până acum. Vladimir Tismăneanu: O frumoasă frază de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ziarist pe care îl mai întâlnisem la una dintre acele reuniuni. „Voi asigura transmisia vizitei președintelui dumneavoastră împreună cu o ziaristă rusoaică. O cunoașteți, poate, se numește...“ În timp ce mergeam pe străzile cufundate în noapte, îmi spuneam că probabilitatea de a te reîntâlni sub o identitate rusă era aproape nulă. Mai ales alături de președintele „nostru“. Era totuși singurul mijloc ce-mi rămânea de a le da la o parte, una câte una, pe celelalte, pentru a ajunge la tine. Porecla de „țară-fantomă“ m-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
maghiară și sârbă. Până și preotul Stoica de Hațeg folosește frecvent germana, mai mult, între manuscrisele sale figurează și texte redactate în limba oficială a timpului. Și nu trebuie să ne uimească deloc un atare proces, căci el poate fi reîntâlnit și în straturile de jos ale societății. Nu greșim cu nimic afirmând că prin conviețuire, chiar și țărănimea română a satelor situate în câmpia timișană își însușește graiul șvabilor, dovadă că multe familii continuă să vorbească până în ziua de azi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Corespondența purtată de cei doi intelectuali este importantă pentru că degajă o imagine coerentă a culiselor istoriei, vorbește de ambițiile unor vârfuri de a pune în mișcare mecanismul greoi, aparent imposibil de urnit, al mentalului colectiv. Pilda nu e izolată. O reîntâlnim în mediile aulice românești, rusești, grecești. Dorința de cunoaștere, de depășire a ignoranței, este un factor de apropiere și, cel puțin tot atât, de universalizare. Széchenyi îi propune lui Stratimirović o dezbatere pe tema limbii și literelor folosite în cărțile
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
felul acesta, moartea are semnificația unui act de separare și nu a unui act de despărțire. Mai mult chiar decât atât, dorul compensează, În mod simbolic, despărțirea, prin speranța că va veni timpul când și Eu, trecând dincolo, mă voi reîntâlni cu persoana celui plecat și, În felul acesta, vom reface comuniunea noastră sufletească, temporar Întreruptă. Despărțirea, ca separare a două persoane, nu este numai fizică, exterioară, ci și sufletească, interioară. Din punct de vedere fizic, noi nu suntem prezenți unul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
II. În același an, în colaborare cu Aug. T. Laurian, el scoate „Magazin istoric pentru Dacia”. Își continuă călătoriile de studii prin țară, dar, în 1846, și pentru a evita noi represiuni din partea stăpânirii, pleacă în Apus. La Paris, se reîntâlnește cu M. Kogălniceanu (cu care proiectează alcătuirea unui dicționar biografic al personalităților din istoria românilor), C. A. Rosetti, I. Ghica, Ion și Dimitrie Brătianu. Ia parte la ședințele Societății studenților români din Paris, precizându-și orientarea și programul politic. Atmosfera
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
din aghiotanți, impresionat de vocea cristalină și sinceră a tinerei, i-a îndeplinit dorința. - Fiți binevenit pe pământul nostru, care vă așteaptă. - Vă ofer acest buchet de flori ca pe o chezășie a bunelor mele intenții. Aș dori să vă reîntâlnesc la Varșovia, domnișoară. Ajuns la Varșovia, Napoleon a dat ordin să fie identificată fata care îi urase bun venit în Polonia. Lucrul nu a fost tocmai greu de înfăptuit. Tânăra țărancă nu era alta decât contesa Maria Walewska, soția contelui
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
brațe, la joc. Cred că mă plăcea și ea, dar vârsta, pregătirea, modestia și timiditatea, datorate faptului că nu prea ieșise din sat, o împiedica să se apropie de mine. Peste vreo cinci ani, pe când eram student în București, am reîntâlnit-o în magazinul Victoria. Anuța era la fel de frumoasa. A tresărit când m-a văzut și a rămas cu privirea ațintită asupra mea. Era însoțită de altă fată tânără, care a observat scena și văzând că nu știe ce să facă
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
o halcă de carne. Bolnav cum era, omul clipi din ochi stânjenit de lumina dimineții. Apoi îi zări în sfârșit pe samurai și pe Nishi și strigă la ei. — Bine... ați venit înapoi! Își întinse brațele ca și cum s-ar fi reîntâlnit cu niște rude de sânge pe care nu le mai văzuse de o viață. — Am crezut că n-o să vă mai văd niciodată... zise el, dar se opri brusc. Își puse mâna pe piept și se chinui să respire. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bucuroasă. Ea te-a văzut când plângeai și-a vrut să-ți facă un dar, ca să te îmbuneze. Și să te facă să zâmbești iarăși! Lacrimi poznașe Ori de câte ori se duc la țară, Sorin și Sorina se bucură tare mult. Se reîntâlnesc acolo cu dragii lor prieteni: Cuțulache și Motănel, cu Puiu - cocoșelul și cu multe alte vietăți aflătoare în ograda bunicilor. Și câinele și pisicul, gânsacul și vaca, oile și toate viețuitoarele din gospodărie își au povestea lor. De aceea, copiii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e o zonă depopulată. Multe cunoștințe au rămas acolo. Și domnul Itō se duce din când în când acolo să care pe umeri palachinul când are loc sărbătoarea templului Teppōzu. Atunci se întorc toți cei care au plecat și se reîntâlnesc. Lagătura cu locul natal continuă și acum. Muncește la o editură din Monzen-nakacyō. E o firmă mică, cu șapte angajați. Are funcția de Director al Departamentului de Vânzări. Merge de la stația Matsubara-danchi până la Takenotsuka, trece la linia cealaltă și coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
remorcă s-a înclinat voioasă deasupra râului Salmon, până când Zach a apăsat pe accelerație și-a tras-o înapoi, pe drum. Într-un final, au ieșit din canionul împădurit în deșertul de o stranietate marțiană de lângă Challis. Ușurați, s-au reîntâlnit cu râul de-a lungul autostrăzii 93 și, înainte de miezul nopții, au ajuns în Salmon. Au pus benzină la stația Exxon de pe Main Street, apoi au tras în parcarea pustie a bisericii catolice St. Charles. Putem să stăm peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
exact asta a și făcut. Nu s-a amestecat în nici o poveste; ăsta e lucrul pe care-l prețuiesc cel mai tare oamenii din canion. Am fost la înmormântarea tatălui tău. Așteptase de mulți ani să moară. Voia să te reîntâlnească. Jina nu știa dacă voia ca Zach să se prăbușească de durere sau să plece. Probabil că fiecare clipă pe care ei doi o petreceau stând acolo era ca o gheară înfiptă în carnea lui Pearl. Spune-mi de Pearl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de lectură pentru vacanță devenise una de nuvele obligatorii (de citit volens nolens) și de nuvele facultative (lecturi de plăcere). Cărțile copilăriei se depopulau de Svetlane și Alioși. Cu greu mai puteai găsi în librării câte un Aleksandr Gaidar ca să reîntâlnești copilul sovietic naiv, simpatic și eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-comsomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să îi urască pe ruși, nici măcar să-i cunoască direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o paloare neîntâlnită. - Mă gândeam: „Ecaterina Perussi”... un vânt ucigător bătea peste secol și ea îmi puse mâinile pe umeri, prefigurând o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, îmi spuse, vârstele noastre de-atunci, lumea de suflet în care ne-am reîntâlnit. Ne vom mai întâlni, curând, târziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să străbați iadul printre altare, dar tu nu te vei schimba, oameni ca tine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
române au dat posibilitatea vizitării unor monumente și lăcașuri de cultură care abundă în capitalele respective. Vizitarea locului unde Mica Sirenă este scăldată de razele soarelui și, uneori, de valurile mării a fost o reală desfătare. Cu această ocazie, am reîntâlnit și un fost coleg de școală, Chirică Pavel, care era în post diplomatic la Copenhaga. În Suedia și Norvegia, au putut fi admirate peisajele aflate sub nea, amintind de munții acoperiți de zăpadă din Carpați. La Londra, o mare surpriză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu făcea angajări. Într-o săptămână, și-a găsit de lucru la un hotel de cinci stele din Manhattan, pe un post aproape identic celui la care renunțase în Dublin. Printr-o întorsătură de evenimente din acelea bizare, l-a reîntâlnit pe tipul cu veverița, care nu și-a amintit de ea și i-a turnat aceeași poveste. Numai că de data asta nu mai erau la etajul cinci, ci la douăzeci și șapte. Chiar voiam să fac ceva diferit, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu capul de o bârnă. Doare, dar nu insuportabil. Are vreo logică ce spun? — În mod bizar, da. Evident, știam de prima dată când ne-am întâlnit că se întâmplase ceva, se crease o conexiune. Apoi, faptul că ne-am reîntâlnit întâmplător după șapte săptămâni părea să fie un „semn“ că eram făcuți să fim împreună, dar nu voiam să îmi trăiesc viața călăuzită de „semne“, ci după fapte: 1) Nu puteam să neg că mă tulburase profund; deși insistam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
împreună cu mama sa, nevasta, cele patru fiice și un servitor spre Almería, unde obținu de la castilieni permisiunea de a se îmbarca alături de alți emigranți spre Tlemcen. Numai că gândul lui era să se instaleze la Fès, unde aveam să-l reîntâlnim, părinții mei și cu mine, după căderea Granadei. Dacă în anul acela maică-mea plângea neostoită plecarea lui Khâli, tatălui meu Mohamed, facă Domnul ca amintirea să-i fie plină de parfum, nici prin cap nu-i trecea să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]