1,659 matches
-
mașina ca reprezentant comercial, cu diverse treburi, un fel de agent, acum a ieșit la pensie. Ne-am mutat aici, locuiam în Midlands, și am venit aici, în bungalov... — Vai, Hartley, nu-i ciudat, amândoi am venit aici ca să ne reîntâlnim, fără să știm nimic? Pare mâna destinului, nu-i așa? Dar ce suferință! Hartley nu răspunse nimic, își privi ceasul. — Și... copii... aveți? — Avem un fiu. Are optsprezece ani. E plecat pentru un timp. Acum vorbea mai calm și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
disculpăm, fără conflicte. Și ce miraculos de posibil părea totul, acest tăcut proces de răscumpărare, în timp ce recapitulam mica noastră conversație din biserică, atât de pasionată și totuși duioasă și divin de stupidă. Așa să arate, oare, momentul în care-ți reîntâlnești marea iubire a vieții, după un număr nesfârșit de ani? Și n-am fost oare din nou, unul pentru celălalt, făpturile inocente și sfioase de odinioară? Discuțiile noastre fuseseră întotdeauna pure, și în conversația bâiguită pe care o avusesem acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au habar unde se află, e pierdut... — Pierdut... trebuie să fie o mare durere pentru ei. — Dar, ah... Hartley, desigur că s-a schimbat, și totuși nu s-a schimbat... vreau să spun că e un noroc incredibil să o reîntâlnesc în felul ăsta, e mâna destinului. Și a avut o viață atât de nefericită, s-ar zice că s-a rugat să reapar, și am reapărut. — Și... deci...? — Deci am s-o salvez și am s-o fac fericită pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost o pură întâmplare. Cea mai bizară dintre coincidențe. Habar n-aveam că se găsește aici. Habar n-aveam unde se află. Pierdusem legătura cu mama ta cu multă vreme în urmă. Am fost absolut... năucit, înmărmurit... când a reîntâlnit-o... a fost cea mai pură întâmplare. — Ciudată întâmplare! — Nu mă crezi? — Ba da. Cred că da. Da. E în ordine. Oricum, asta nu-i treaba mea. Ți-am apus purul adevăr. — O.K., O.K. N-are importanță. Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mine. Ți-a povestit Gilbert? — Gilbert mi-a scris ceva. Povestește-mi tu. — Nu mai țin minte ce știi. — Rosina spunea că ai de gând să te însori cu o femeie cu barbă, și tu mi-ai spus că ai reîntâlnit-o pe iubita asta din trecut și că tot ce-mi ceruseși mie a fost greșeală... — Lizzie, te iubesc, dar dragostea pentru tine e de altă natură. Sunt legat de ea, legat, e... e un lucru absolut. Dar e măritată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nimeni nu l-a ucis pe Titus. Peregrine se ridică de pe scaun, spunând: — Ei, și cu asta basta, lucrurile s-au lămurit și sper că generalul e satisfăcut. Plec înapoi la Londra. La revedere, Lizzie, m-am bucurat să te reîntâlnesc. Ieși din bucătărie și l-am auzit strângându-și lucrurile. Pe urmă se auzi zgomotul mașinii Alfa Romeo, înaintând cu violență pe digul rutier. După un timp, zgomotul scăzu. James se ridicase și acum privea pe fereastră. Lizzie, plângând mut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai bine? Acolo erau alte condiții de locuit... Erau dormitoare mari de trei sute de persoane, cu paturi suprapuse pă trei rânduri. Fuseseră saivane de oi, amenajate apoi ca locuri de dormit... Aveam, totuși, cearșaf, cu pătură... În plus acolo am reîntâlnit mai multe cunoștințe din Vâlcea: am întâlnit pă preotu’ Tudora, care a fost diacon la Episcopie aicea; am întâlnit pă un preot din Zăvideni, Bălășoiu parcă, pe judecătorul Turturea din Brezoi, pe Macarie, fost contabil-șef în Brezoi, pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât să mă culc. Am dormit toată ziua și noaptea următoare, mă ajunse oboseala. În ziua următoare m-am trezit mai devreme, eram odihnit doream să reîntâlnesc gașca din colonie. La fiecare prieten i-am dat câte o scoică cadou. În perioada rămasă până la începerea noului an școlar am confecționat diferite casete din carton, pe care le-am împodobit cu scoicile aduse. Cred că am ajuns la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
povestindu-ne între noi diferite evenimente culturale sau cele din viața particulară, succesele și realizările pe plan artistic ce s-au desfășurat pe parcursul anului ce a trecut de când nu ne mai văzusem. Era un prilej deosebit la care m-am reîntâlnit cu Ioan Măric, Catinca Popescu, Denisa Mihăilă, familia Hlinka Doina și Gustav, Costică Onuță, Camelia Ciobanu, Gheorghe Bărbuș, Costel Bogatu, Valentin Cruceanu, Valeria Tofan, Gheorghe Dicu, Jean Duță, Elena Ferdinand, Nicolae Man, Nicolae Șerban, Dumitru Ștefănescu și nepoata sa Adina
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Constantina Voicu, Salomia Andronic, Cătălin Buda, Nicolae Burcă, Ionelia Caramalău, Doina Moldoveanu, Adina Mocanu, Elena Hăbășescu și mulți alții, artiști pe care i-am cunoscut pe parcursul anilor la diferite manifestări și de fiecare dată când aveam prilejul de a ne reîntâlni era o bucurie imensă pe care o purtam fiecare dintre noi în sufletul său. Vernisajul de la Pitești era singurul loc unde ne puteam întâlni, având posibilitatea de a avea două zile la dispoziție, timp berechet de a pălăvrăgi vrute și nevrute. Toate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
înfiorat. „ Ai spus ceva...?!”, mă întrebă un coleg. „ Nu, nu.. m-am gândit, așa..!”, i-am răspuns. Gândul acela m-a întristat și mai mult... și, parcă m-a tras într-o bulboană adâncă... adâncă, fără fund... Haideți, să ne reîntâlnim peste o lună...!”, murmură unul din colegi risipindu-mi din nou gândurile. „Poate, vom fi mai mulți, atunci !... Vom căuta adrese și-i vom anunța...!” „ Da, da... bună idee !”, murmurarăm toți, în speranța că, poate, așa va fi. „... Deci, ne-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
grele între mine și prietenul meu. Legătura de orice fel a unui cetățean român cu lumea capitalistă era urmărită și pedepsită, adesea ducea la pierderea serviciului sau cel puțin la compromiterea dosarului personal. După mulți ani, am reușit să mă reîntâlnesc cu prietenul meu, la Brașov, în casa fratelui meu. Am stat de vorbă până noaptea târziu și când ne-a învins oboseala, am adormit amândoi în acelaș pat, ca pe vremuri la Galați. Ceea ce a fost însă ca o adevărată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
plasei Alexandru Vlahuță), când cuprinde satele Onești, Corobănești, Băncești, Gârdești, Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari). Din 1935, comuna Stâncășeni pierde Obârșenii Lingurari, iar din 1941 pierde Oneștii (care nu mai apare în actele ulterioare datorită dispariției ca entitate socială). În 1942 reîntâlnim Stâncășenii cu statut de comună (în cadrul plasei Puiești), incluzând satele anterioare (Corobănești, Băncești, Gârdești), dar pierde Obârșenii. Din 1950 comuna se desființează, iar satul Stâncășeni intră în componența comunei Corodești până la reorganizarea din 1968 când este afiliat la nou înființata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
muzicale ale Iașiului. Viorica a avut o ascensiune fulminantă, impresionând publi cul și criticii de specialitate prin calități vocale, expresivitate și, mai ales, o tehnică a cântului care i-a permis abordarea celor mai dificile roluri de mezzosoprană. Ne-am reîntâlnit în 1967, la pregătirea pentru participarea la Concursul Internațional George Enescu, unde Viorica a ob ținut Marele Premiu și Medalia de Aur. În toamna aceluiași an, m-am transferat la Conservatorul din București, la clasa doam nei profesoare Arta Florescu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
clasa doam nei profesoare Arta Florescu, la care am absolvit, în 1969, cu rolul Elisabettei din Don Carlo de Verdi, rol cu care am și fost angajată la Opera din București. Am avut, pe această scenă, prilejul de a o reîntâlni pe Viorica, parteneră în Trubadurul. INTERMEZZO Pe parcursul carierei mele artistice internaționale, am avut ocazia să ascult elogiile aduse performanțelor Vioricăi, care m-au bucurat mult și m-au făcut mândră de valoarea artiștilor români. În stagiunea 1981-1982 a Operei din
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și cât de bine cânta! Albă, statuară, cu un decolteu superb. Cânta o Donna Anna de rămâneai în coadă! Mai era o poloneză care cântase Norma, deci era periculoasă, dar, pentru eleganță și stil, a câștigat Gitta. Atunci v-ați reîntâlnit cu Emmanuel? — Da. Murise soția lui. Suferea teribil. Nici nu se putea atinge de mâncare. Eu trăiam o perioadă de oroare cu domnul meu. și ne-am găsit la masă plângând unul pe umărul celuilalt. El, ca un mare domn
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
moment, nu știam că voi deveni cântăreț, dar, dacă stau să mă gândesc bine, cred că apariția ei de atunci trebuie să fi exercitat asupra mea o fasci nație care m-a condus, cumva, către teatrul liric. Mai târziu, am reîntâlnit-o la Paris, pe când mă pregăteam la Opéra-Studio, după ce absolvisem Conservatorul din Toulouse. Am văzut-o în marile ei spectacole, pe când era căsătorită cu ilustrul Emmanuel Bondeville. și mai târziu, în 1993, am cântat împreună într-o croazieră lirică pe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
simplă, deschisă, imediat prietenă nu doar cu mine, ci cu toată lumea din jur. Viața ne-a despărțit și ne-a readunat, dar pentru mine ră mâne o femeie, o doamnă, o artistă, o cântă reață ieșită din comun. Ne-am reîntâlnit la Marsilia, câțiva ani mai târziu, când am cântat împreună Sigurd de Ernest Reyer. La fel de agreabilă, la fel de gentilă... Ne împărțim impresarul pentru Franța, Moni que Baudoin, care, și ea, o iubește foarte mult. Îmi pare rău că nu am avut
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
addio alle scene întinse pe câțiva ani! Puteam continua cu master classes, recitaluri, jurii, elevii mei... A venit însă invitația de a cânta patru spectacole tot cu Mamma Lucia la Sevilla, în februarie 2013. De ce nu aș fi acceptat? Mă reîntâlnesc cu Dolora Zajick, teatrul de acolo mi-e unul dintre cele mai dragi, aici e iarnă, iar acolo cresc portocalele în copaci, pe stradă! — Care au fost cele mai solicitante roluri din punct de vedere vocal? — Am avut o robustețe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și el voia să schimbe lumea, ca Don Quijote! Apoi se enerva, dădea câte un pumn în masă de săreau piselli în toate părțile! Frumos mai cânta... Unul dintre Requiem-urile astea a fost cu Samuel Ramey, pe care l-am reîntâlnit apoi în Carmen, aici, la Paris. Eram subțiri amândoi! Mare figură! — Nu uităm de Ora Spaniolă cu Luigi Alva, Renato Capecchi, Jacques Mars, dirijați de Georges Prêtre și regizați de Jorge Lavelli. — Minunat spectacol, totul alb, peste tot numai ceasuri
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
îndată frumusețea tim bru lui, egalitatea regis trelor, frazarea impecabilă, sensibi li tatea și, mai ales, stilul perfect adecvat rolului. După această înregistrare, cred că a fost angajată la Opera Română din București și am avut bucuria de a o reîntâlni ca par teneră în mai multe rânduri, înainte de plecarea ei în străi nătate. Am făcut spectacole de Trubadurul și Don Carlo îm preună ăinclusiv la o ediție a Festivalului Internațional "George Enescu", alături de Virginia Zeani, Nicola Rossi-Lemeni și Nicolae Herlea
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
La despărțire, Vasile B. i-a strecurat în palmă un colț de șervețel cu numărul lui de telefon de la serviciu. „Dacă n-ai să mă suni, înseamnă că am trăit treizeci de ani greșit. Iar dacă nu te-aș fi reîntâlnit, aș fi trăit cu convingerea că totul a fost o închipuire de-a mea. Încă una dintre ele.“ După o lună de la această întâmplare, Vasile B. a fost sunat de femeia căreia îi spusese tot timpul Violeta. „Domnule - l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și mă descurcam foarte bine la desenul artistic. Îi ajutam pe copii probând o siguranță care mă mira și pe mine. Eram atât de mulțumit și legat de elevii mei încât așteptam cu nerăbdare a doua zi pentru a-i reîntâlni. Când elevii probau că nu s-au pregătit suficient mă supăram și nu îmi mai trebuia nici mâncare. Mă înțelegeam foarte bine cu colegii și mă considerau un partener al lor. Am simțit și am primit cu bucurie și cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
relațiilor din ecosisteme. Ne-ați inițiat în observarea vieții organismelor vegetale și animale în mediul lor natural, ne-ați creat mediul științific propice să cunoaștem și să protejam natura atât de frumoasă și de variată din Țara noastră. V-am reîntâlnit ulterior pe drumul perfecționării noastre în carieră, cu ocazia pregătirii noastre pentru obținerea diferitelor grade didactice, asistând la cele mai atractive și eficiente cursuri de Metodica predării biologiei, dar și la foarte multe cursuri de specialitate concepute în acest scop
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
situația din România și a răspuns la întrebări. În anul 1982, s-a întreținut și a primit o medalie oferită de Papa Jean-Paul II, cu ocazia vizitei Sanctității Sale la sesiunea Conferinței Internaționale a Muncii. În septembrie 1995, s-a reîntâlnit și a discutat cu Papa Jean-Paul II, cu prilejul sesiunii Adunării generale a O.N.U., care a marcat semicentenarul de la semnarea Cartei Națiunilor Unite. În decembrie 1989, a respins pe loc toate ofertele de intervenție militară transmise telefonic din partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]