51,626 matches
-
despre care se știu foarte puține lucruri. Se crede că perechea s-a cunoscut datorită unei perechi de butoni Fabergé, expuși la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Cei doi se cunosc de cinci săptămâni, când domnișoara Blount a dispărut de la reședința din New York. Existau temeri că a murit sau că a fost răpită. Când a fost rugată să comenteze, proaspăta doamnă Monterey, strălucind În ciuda celor -20° de afară, spuse: «Salutați-le pe toate prietenele mele din New York din partea mea» și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
există un renumit curs artificial de apă Marele Canal care traversează China din nord până în sud. Săparea acestuia a început în secolul al V-lea î.e.n. Marele Canal pornește din nord, din Beijing, și se termină în sud, la Hangzhou, reședința provinciei Zhejiang, legând cele cinci mari rețele hidrografice ale fluviilor Haihe, Galben, Huaihe, Yangtze și Qiantang. Are o lungime totală de 1.801 km, fiind cel mai vechi și cel mai lung canal artificial din lume. 2. Organizarea administrativ-teritorială Sistemul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de transport fluvial al cerealelor în capitală. Ulterior, a fost înființată comuna Jinhai, iar de la începutul dinastiei Ming a început să poarte numele de Tianjin și a devenit un loc de staționare a trupelor militare. În dinastia Qing, a fost reședința fu-ului (unitate administrativ-teritorială din dinastia Qing, mai mică decât provincia și mai mare decât ținutul). Tianjin a devenit oraș în anul 1928. În prezent, are în subordine 13 sectoare și trei ținuturi și este unul dintre cele patru municipii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
7 milioane. Chongqing este un oraș cu multiple ramuri industriale. Dispune totodată de mai multe atracții turistice, precum Cele Trei Defileuri ale fluviului Yangtze, Muntele Pipa, Muntele Jinyun și altele. Cele 23 de provincii ale Chinei sunt: Provincie Denumire prescurtată Reședință Hebei Ji Shijiazhuang Shanxi Jin Taiyuan Liaoning Liao Shenyang Jilin Ji Changchun Heilongjiang Hei Harbin Jiangsu Su Nanjing Zhejiang Zhe Hangzhou Anhui Wan Hefei Fujian Min Fuzhou Jiangxi Gan Nanchang Shandong Lu Jinan Henan Yu Zhengzhou Hubei E Wuhan Hunan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Chuan sau Shu Chengdu Guizhou Qian sau Gui Guiyang Yunnan Dian sau Yun Kunming Shaanxi Shaan sau Qin Xi'an Gansu Gan sau Long Lanzhou Qinghai Qing Xining Taiwan Tai Taipei Cele cinci regiuni autonome sunt: Regiune Autonomă Denumire prescurtată Reședință Regiunea Autonomă Mongolia Interioară Meng Hohhot Regiunea Autonomă Tibet Zang Lhasa Regiunea Autonomă Guangxi-Zhuang Gui Nanning Regiunea Autonomă Ningxia-Hui Ning Yinchuan Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură Xin Urumqi Cele două regiuni administrative speciale sunt Hong Kong și Macao. Hong Kong La 1 iulie 1997
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de muncă și formarea unei piețe unitare de muncă. Până la sfârșitul anului 2013, erau asigurate pentru șomaj 164,17 milioane de persoane, cu 11,92 milioane mai mult față de anul precedent. Garanția nivelului minim de trai În toate orașele și reședințele de ținut a fost creat sistemul de garantare a nivelului minim de trai, prin care tuturor familiilor cu venituri scăzute li se asigură minimul necesar traiului. În prezent, aproximativ 75 milioane de locuitori din mediul urban și rural din China
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
14,8 miliarde m3, cel central 13 miliarde m3, iar canalul de vest 17 miliarde m3. Calea ferată de pe podișul Qinghai-Tibet Calea ferată de pe podișul Qinghai-Tibet, dată în funcțiune la 1 iulie 2006, leagă Geermu din provincia Qinghai de Lhasa, reședința Regiunii Autonome Tibet. Lungimea totală este de 1.956 km. Este cea mai lungă cale ferată situată pe cel mai înalt podiș din lume. Lungimea tronsonului aflat la peste 4.000 m este de 960 km. Cea mai înaltă porțiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
conducte care leagă provincia Shaanxi de municipiul Beijing, date în folosință în 1997, 2005 și 2011, au fost finalizate conducta care leagă bazinul Tarim de municipiul Shanghai și cea care leagă portul comercial Khorgas din Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură de Guangzhou, reședința provinciei Guangdong, de Hong Kong și de Shanghai. În octombrie 2012, au început lucrările la conducta prin care va fi furnizat gazul din Asia Centrală către regiunile din sud-estul Chinei. Conducta va traversa nouă provincii și regiuni autonome chineze. Proiectul de transportare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
oraș sunt construite 354 de poduri de diferite forme și din diferite materiale. Cele mai renumite sunt Suocui, Dashi, Wanqian, Nanmen, Maan, Renshou, majoritatea construite între secolele al XIV-lea și al XIX-lea, în perioada dinastiilor Ming și Qing. Reședința Mu, construită în dinastia Yuan (1271-1368), a fost inițial cunoscută ca palatul lui Mu, șeful clanului din Lijiang. După lucrările de reconstrucție, aceasta a fost transformată în muzeul de istorie a orașului. Reședința acoperă o suprafață de aproximativ trei hectare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-lea, în perioada dinastiilor Ming și Qing. Reședința Mu, construită în dinastia Yuan (1271-1368), a fost inițial cunoscută ca palatul lui Mu, șeful clanului din Lijiang. După lucrările de reconstrucție, aceasta a fost transformată în muzeul de istorie a orașului. Reședința acoperă o suprafață de aproximativ trei hectare și are 162 de camere mari și mici. În multe case, pe pereți atârnă panouri cu inscripții originale, oferite de împărați din mai multe dinastii chineze. Clădirea Wufeng din templul Fuguo, construită în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poalele muntelui, în fața grotelor Mogao, a fost construit un complex expozițional unde sunt expuse obiecte de artă de la Dunhuang, iar vizitatorii vin de pretutindeni pentru a vedea grotele Mogao, cel mai mare tezaur al artei budiste din întreaga lume. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius Confucius este fondatorul școlii și învățământului confucianist din China și unul din cei mai mari filosofi ai lumii. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius sunt locurile unde împărații chinezi dar și oamenii de rând din toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru a vedea grotele Mogao, cel mai mare tezaur al artei budiste din întreaga lume. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius Confucius este fondatorul școlii și învățământului confucianist din China și unul din cei mai mari filosofi ai lumii. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius sunt locurile unde împărații chinezi dar și oamenii de rând din toate perioadele istorice ulterioare marelui filosof au venit pentru a onora memoria acestei personalități. În anul 478 î.e.n., la un an după moartea lui Confucius
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
are nouă rânduri de case, curți și cinci intrări. "Nouă" este cea mai mare cifră impară, număr care era folosit în societatea feudală chineză doar de împărați și de curtea imperială, însă pentru Templul Confucius s-a făcut o excepție. Reședința lui Confucius se găsește în apropierea templului și a fost locuită de mai multe generații de urmași ai marelui gânditor. Construită în timpul dinastiilor Song și Jin (sec. XII și XIII), reședința este o locuință nobiliară tipică, ce acoperă o suprafață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
însă pentru Templul Confucius s-a făcut o excepție. Reședința lui Confucius se găsește în apropierea templului și a fost locuită de mai multe generații de urmași ai marelui gânditor. Construită în timpul dinastiilor Song și Jin (sec. XII și XIII), reședința este o locuință nobiliară tipică, ce acoperă o suprafață de 50.000 m2, are aproape 500 de pavilioane, săli și camere de diferite tipuri și mărimi. Construcțiile ce compun reședința au o trăsătură specifică în ceea ce privește repartizarea. Partea din față a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Construită în timpul dinastiilor Song și Jin (sec. XII și XIII), reședința este o locuință nobiliară tipică, ce acoperă o suprafață de 50.000 m2, are aproape 500 de pavilioane, săli și camere de diferite tipuri și mărimi. Construcțiile ce compun reședința au o trăsătură specifică în ceea ce privește repartizarea. Partea din față a ansamblului este destinată activităților și serviciilor publice, iar cea din spate vieții private. În reședință sunt păstrate o mare cantitate de documente, obiecte și confecții prețioase din toate perioadele istorice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aproape 500 de pavilioane, săli și camere de diferite tipuri și mărimi. Construcțiile ce compun reședința au o trăsătură specifică în ceea ce privește repartizarea. Partea din față a ansamblului este destinată activităților și serviciilor publice, iar cea din spate vieții private. În reședință sunt păstrate o mare cantitate de documente, obiecte și confecții prețioase din toate perioadele istorice de la ridicarea edificiului, bunuri de o mare valoare istorică și culturală. Pădurea lui Confucius este locul unde se află mausoleul familial, fiind complexul funerar cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înscrisuri și texte gravate. Pentru că în incinta mausoleului a crescut o pădure de pini și chiparoși, a căpătat denumirea de pădure. Ansamblul funerar este neprețuit pentru cercetarea evoluției politice, economice și culturale și a obiceiurilor funerare din istoria Chinei. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius reprezintă un patrimoniu cultural, cu un bogat conținut și o valoare istorică deosebită. Pe raza acestor monumente au crescut peste 17 mii de arbori seculari, ce stau mărturie istoriei, constituind totodată un material prețios pentru cercetările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cultural, cu un bogat conținut și o valoare istorică deosebită. Pe raza acestor monumente au crescut peste 17 mii de arbori seculari, ce stau mărturie istoriei, constituind totodată un material prețios pentru cercetările ecologice și dendrologice din China antică. Templul, Reședința și Pădurea lui Confucius, cunoscute prin istoria îndelungată, dimensiunile impresionante și valoarea științifică, au fost incluse de UNESCO pe Lista Patrimoniului Mondial în anul 1994. Orașul Pingyao din provincia Shanxi Orașul Pingyao din provincia Shanxi, din nordul țării, a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ieftine și nu ocupă terenuri arabile. Orașele străvechi Pingyao din provincia Shanxi și Lijiang din provincia Yunnan au fost incluse pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în 1998, pentru păstrarea și conservarea caselor vechi construite cu sute de ani în urmă. Reședință de ținut, orașul Pingyao a fost format în timpul dinastiilor Ming și Qing. Arhitectura acestuia, cu străzi și prăvălii originale și case cu un pronunțat specific local, este bine păstrată. Pingyao este un exemplu viu al dezvoltării istoriei politice, social-economice, cultural-artistice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și culturală a fost lent, construcțiile caracterizându-se prin simplitate și lipsă de finețe. Capitala dinastiei Yuan, Dadu (porțiunea de nord a Beijing-ului de astăzi) avea proporții foarte mari care se păstrează și în zilele noastre. Forma orașului Beijing reședința dinastiilor Ming și Qing, a fost conturată tocmai în această perioadă. Actualul parc Beihai din Beijing a fost construit ca o grădină imperială în dinastia Liao și a fost extins amplu în dinastia Yuan. Conducătorii din Yuan venerau religia, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o perioadă de stabilitate, însă a fost o epocă în care China s-a închis influențelor din afară, urmând tradițiile medicale, militare, culturale și artistice proprii. În 1421, împăratul Yongle a mutat capitala la Beijing, care de atunci a fost reședința celor mai multe domnii. În secolul al XV-lea a fost construit un imens palat imperial, numit de populație, care nu avea acces aici, ,,Orașul Interzis''. În zorii secolului al XVII-lea, au ajuns la putere împărații manciurieni, care, după ce au răsturnat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de asemenea o reprezentare a celor ale orașului imperial și a vechii capitale. Mausoleul Împăratului Qin Shi Huang și cele asociate acestuia au o suprafață totală de 66,25 km2, de două ori mai mare decât suprafața orașului Xi'an, reședința provinciei Shaanxi. Împăratul Qin Shi Huang a ordonat construirea ansamblului funerar imediat după urcarea sa pe tron, la vârsta de 13 ani. După ce a reunificat întreaga Chină, împăratul a ordonat recrutarea a peste zece mii de lucrători pentru continuarea lucrărilor, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
China din țările occidentale. Dacă analiza este corectă, acest traseu al Drumului mătăsii s-a format în urmă cu peste 3000 de ani. Pe lângă aceste itinerarii terestre mai există și unul maritim al mătăsii. Acesta pleca din orașul Guangzhou (actuala reședință a provinciei Guangdong, sudul Chinei), trecea prin strâmtoarea Malacca, Ceylon (fostul nume al statului Sri Lanka) și India și ajungea în Africa de est. Potrivit unor vestigii arheologice descoperite în Somalia, în estul Africii, acest traseu maritim s-a format în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a se îmbogăți și a primi onoruri și a refuzului său de a-i linguși pe cei aflați la putere, demisionează după 80 de zile din funcție. Astfel, Tao Yuanming o rupe definitiv cu cariera dregătorească și se stabilește la reședința sa de la țară, unde duce o viață de sihastru, lucrând pământul și îngrijind grădina. Viața familiei lui era foarte grea. La 44 de ani, un incendiu îi mistuie casa. Gospodăria lui ajunge la sapă de lemn. Cu toate acestea, starea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
drept, nestânjenit de munți, care acum se zăreau hăt departe. Povestea taoistului de pe Muntele Laoshan A fost odată ca niciodată. În Muntele Laoshan trăia un taoist care își însușise multe trucuri magice pe care nu le știa nimeni. În orașul reședință de ținut, aflat la o distanță de câteva sute de li (unitate de măsură a lungimii în China, un li este egal cu o jumătate de kilometru) de Muntele Laoshan, își ducea viața un flăcău pe nume Wang Qi. Încă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]