1,916 matches
-
două aspecte, decăderea tradiției și nașterea polifoniei, istoric vorbind, s-au verificat în același timp. Prin urmare, în reflecția asupra muzicii sacre, trebuie să ținem cont de amândouă situațiile, pentru a evita să interpretăm anumite intervenții ale bisericii ca fiind reacționare sau o frână în fața progresului tehnic al limbajului muzical. 4.1 „Docta Sanctorum Patrum” Între anii 1324-1325, Papa Ioan al XXII-lea, în timp ce era exilat la Avignon, a promulgat constituția Docta sanctorum patrum. Acesta este primul document pontifical oficial care
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
răul absolut : călătoria în Uniunea Sovietică este ocazia pentru Hergé nu doar de a valorifica depozițiile unor călători occidentali, ci și pretextul de a inventa aventura ca mediu privilegiat în care se înscrie propria sa viziune. Scriitorul belgian este un „reacționar” ce a citit statul muncitorilor și țăranilor ca pe o potemkiniadă ce ascunde, stângaci, realitatea mizeriei și a opresiunii. În anii de după 1945, voiajul inaugural este eliminat de însuși Hergé din canonul traducerilor. Gestul era explicabil prin efortul de a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
prietena mea cea mai apropiată. Discutăm tot timpul despre problemele ei rasiale, făcând-o să vorbească chiar atunci când nu are chef - și crede-mă că apreciază enorm dialogurile pe care le are cu mine. Există în scenariu și un ticălos reacționar, un proprietar irlandez care refuză să închirieze o locuință cuplului, căsătorit între timp, printr-o ceremonie discretă a Culturii Etnice. Irlandezul trăiește într-o cameră mică, sufocantă, ai cărei pereți sunt acoperiți de fotografii ale Papei și chestii dintr-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
va vizita fabrica și va vedea ce posibilități de acțiune socială existau acolo. Un asemenea curaj trebuia chibzuit bine; ar putea fi în stare să facă ceva pentru muncitorii din fabrică, ceva care s-o facă pe Myrna să pară reacționară pe tărâmul acțiunilor sociale. Trebuia negreșit să-și dovedească superioritatea față de fufa aceea impertinentă. Luându-și lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cele două drăgălașe naive a avut o depresie nervoasă. Cealaltă a încercat, fără să reușească, să-și taie venele de la încheieturile mâinilor cu o sticlă spartă de Coca Cola. Explicația Mymei a fost că fetele fuseseră de la bun început prea reacționare și, cu o vigoare reîmprospătată, a început să predice în favoarea vieții sexuale în fiecare clasă și pizzerie, ajungând să fie aproape violată de un paznic în clădirea Studiilor Sociale. Între timp, eu încercam să o călăuzesc pe calea adevărului. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
venea greu să cred că-i adevărat, (în special după ce avusesem de a face cu Samuel, care e pasionat și neînfricat, dar puțin prea vehement și cam nătărău.) Nu am mai întâlnit o persoană atât de devotată luptei împotriva ideilor reacționare și a prejudecăților ca acest cântăreț de folk. Cel mai bun prieten al lui era un pictor abstracționist negru, care, după cum mi-a spus el, făcea niște mâzgălituri magnifice de protest și sfidare, sfâșiind uneori pânza cu un cuțit. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să reclame nominalizarea unui candidat la președinție prin drept divin? îmi aduc aminte că atunci când în sfârșit ne-am întâlnit și te-am scuturat ca să ieși din apatia ta politică, mi-ai făcut această teorie. Știam că este un proiect reacționar, dar indica cel puțin că începi să ai puțină conștiință politică. Te rog să-mi scrii despre asta. Mă interesează foarte mult. Avem nevoie de un sistem tripartit în țara aceasta și, după părerea mea, fasciștii câștigă zi de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se înfățișeze ca Șef al Statului-Major sau ca simplu debutant, după cum are chef. Văzând succesul pe care semenii lor îl au aici, pederaștii din toată lumea se vor uni pentru a pune mâna pe armată în țările lor respective. În țările reacționare în care homosexualii par să aibă anumite dificultăți în preluarea puterii, vom trimite ajutoare, rebeli care vor pune umărul alături de ei ca să dea jos guvernele. Când în cele din urmă vom fi răsturnat toate guvernele existente, lumea va avea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau trei persoane de vârstă mijlocie au încercat să mă hărțuiască cu observații ostile, dar niște prieteni de ai mei din grupul de terapie au răspuns la ostilitate cu ostilitate și în cele din urmă i-au scos pe acești reacționari din sală. Așa cum am bănuit, ideile mele sunt prea înaintate pentru cartierul în care am ținut conferința. Ongah nu și-a făcut apariția, ticălosul. În ceea ce mă privește n-au decât să-l trimită înapoi în Africa. Am fost într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oamenii de Neanderthal s-au încrucișat cu modernii Cro-Magnon. — Suntem siguri de asta, pentru că am identificat aceeași genă la ființele umane moderne. Această genă este, în mod clar, o moștenire de la omul de Neanderthal, și promovează un comportament prudent sau reacționar. Mulți dintre cei care doresc astăzi să se întoarcă la trecutul glorios sau măcar să păstreze lucrurile așa cum sunt acum, sunt conduși de această genă a omului de Neanderthal. Harmon descrie gena ca fiind niște receptori modificatori de dopamină, plasați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din Columbia, Harmon introduce politica în ceea ce ar fi trebuit să fie o cercetare pur științifică. Câtuși de puțin, spuse Harmon. Gena este prezentă atât la omul de Neanderthal, cât și la omul modern. Corelația dintre această genă și comportamentul reacționar este indiscutabilă. Nu este o problemă de politică, de dreapta sau de stânga. Este vorba doar de o atitudine fundamentală... dacă ești deschis spre viitor sau te temi de el. Dacă ești de părere că lumea progresează sau se deteriorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Steve Weinberg Un antropolog american a ajuns la concluzia că oamenii de Neanderthal au murit din cauza unei predispoziții genetice de a se opune schimbării. Cu alte cuvinte, „Oamenii de Neanderthal au aplicat Principiul Prudenței, atât de drag ecologiștilor bigoți și reacționari“. Aceasta a fost opinia lui Jack Smythe, de la Institutul American al Concurenței, un progresist din Washington. Smythe a spus: „Dispariția omului de Neanderthal servește drept un avertisment la adresa celor care vor să oprească progresul și să ne ducă înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să se afirme decât fusese Bellarmino. Henry călătorea acum tot timpul, ținând prelegeri despre tehnicile transgenice la seminare universitare din toată țara. Era subiectul unor controverse intense. Reverendul Billy John Harker din Tennessee îl numise „încarnarea Satanei“. Bill Mayer, cunoscutul reacționar de stânga, publicase un articol lung și mult discutat, în New York Review of Books, intitulat „Alungat din Rai: De ce trebuie să împiedicăm travestiurile transgenice“. Articolul nu menționa faptul că animale transgenice existau deja de douăzeci de ani. Fuseseră creați câini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
una dintre puținele care s-au opus eugeniei la începutul secolului XX. El a văzut esența ei, frauduloasă la toate nivelurile, și a prezis unde va conduce, cu multă precizie. A avut numeroși critici, care l-au insultat numindu-l reacționar, ridicol, ignorant, isteric, incoerent și orb, notând cu dispreț că „are o influență considerabilă în conducerea oamenilor într-o direcție greșită“. Și totuși, Chesterton avea dreptate, iar savanții, conducătorii politici și intelectualii erau cei care greșeau. Chesterton a apucat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
v-au atras atenția într-o... ă... capacitate oficială. ă Nu. Nu am auzit de piesele dumitale. Profiri zâmbi într-un fel în care spera să fie calm. Tânărul părea dubios. ă Desigur, nici eu nu cred să fie ceva reacționar în ele fiindcă operele mele sunt inspirate de un patriotism profund. ă Atunci sunt în regulă, spuse Porfiri. ă Dacă vor fi jucate însă există întodeauna pericolul să fie neînțelese. Neînțelese cu bună știință, vreau să spun. Mesajul pieselor este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Willermoz aderă entuziast, În fine avea să găsească răspuns la Întrebările pe care și le pusese, În mod onest, toată viața lui... Și aici se ivește cazul lui de Maistre.“ „Care de Maistre? am Întrebat eu. Joseph sau Xavier?“ „Joseph“. „Reacționarul?“ „Dacă a fost reacționar, n-a fost cât trebuia. Era un om ciudat. Rețineți că acest susținător al Bisericii catolice, tocmai În timp ce primii pontifi Începeau să emită bule Împotriva masoneriei, se face membru al unei loji, cu numele Josephus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fine avea să găsească răspuns la Întrebările pe care și le pusese, În mod onest, toată viața lui... Și aici se ivește cazul lui de Maistre.“ „Care de Maistre? am Întrebat eu. Joseph sau Xavier?“ „Joseph“. „Reacționarul?“ „Dacă a fost reacționar, n-a fost cât trebuia. Era un om ciudat. Rețineți că acest susținător al Bisericii catolice, tocmai În timp ce primii pontifi Începeau să emită bule Împotriva masoneriei, se face membru al unei loji, cu numele Josephus a Floribus. Mai mult, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
baia de sânge a revoluției. În acea perioadă, Într-adevăr, vorbea, repetând aproape literă cu literă spusele lui Barruel, despre o sectă satanică al cărei scop era să cucerească lumea, și probabil se gândea la Napoleon. Prin urmare, marele nostru reacționar Își propunea să seducă grupurile martiniste, pentru că intuise lucid că acestea, chiar dacă se inspirau din aceleași surse ca și neotemplierismul francez și german, erau totuși expresia singurului grup Încă necorupt de gândirea occidentală: paulicienii. Însă planul lui de Maistre, pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nu sunt bine văzuți de țăranii săraci; iar În bună parte, deoarece cultura ebraică e o cultură a Cărții și că toți evreii știu să citească și să scrie, ei vor Îngroșa rândurile intelighenției liberale și revoluționare. Paulicienii sunt mistici, reacționari, legați strâns de feudali, și s-au infiltrat la curte. Evident că Între ei și ierusalemitani nu pot exista fuziuni. Deci sunt interesați să-i discrediteze pe evrei și, prin evrei - au Învățat asta de la iezuiți -, Își pun În dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ca Nilus, lucru care era exact. De ce Protocoalele Îi pot fi atribuite lui Racikovski? Protectorul lui Racikovski era ministrul Serghei Witte, un progresist care voia să transforme Rusia Într-o țară modernă. Din ce motiv progresistul Witte se servea de reacționarul Racikovski, numai Dumnezeu știa, dar noi eram de-acum pregătiți pentru orice. Witte avea un adversar politic, un anume Elie de Cyon, care deja Îl atacase public cu ascuțișuri polemice ce amintesc de unele pasaje din Protocoale. Dar În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
față de reprezentațiile unor piese de binefacere în limba franceză, scandalul similar creat de succesul reprezentației - tot la Teatrul Național, în 1905 - a dramei cu subiect iudaic Manasse de Ronetti-Roman (una dintre cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a Sămănătorului de după sciziunile din 1906 și cea a Convorbirilor literare (sub direcția lui Simion Mehedinți), apariția - pe bazele societății „Frăția bunilor români” - a Partidului Naționalist Democrat, cu program explicit antisemit, condus de N. Iorga și A.C. Cuza (1910) sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
obicei unilaterali, față de „forța de inerție” a criticilor. După război, Lovinescu însuși își va justifica - maiorescian - propria rezervă „față de nou”: „...prin însăși formația lui, călit la școala trecutului și cu aderențe încă vii la culturile dispărute, criticul reprezintă o forță reacționară, așa că în artă, principial, progresul nu se poate realiza printr-însul, ci prin artiști. (...) Primit cu violență de unii și cu indiferență de cei mai mulți, simbolismul nu și-a găsit expresia critică decît în creatorii lui. (...) dintr-o inițiativă imputabilă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moderați”, unii dintre ei minori, sau a unor autori din zona unor publicații „neprietene” (Gîndirea, Cuvîntul, Viața românească ș.a.) și semnalele de simpatie în direcția acestora de la „revista revistelor”, găzduirea unor colaboratori apropiați cercurilor oficiale (deja citata Martha Bibescu) sau „reacționare” (Sandu Tudor, Emil Riegler-Dinu, M. Eliade, C. Noica, M. Sebastian), obsesia promovării artei românești în străinătate cu prețul cultivării unor foști avangardiști fasciști, între timp academizați, precum Marinetti (în noul context politic, futurismul italian e respins chiar de foștii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă dominanta e dată de bizantinismul arhaizant, de armonia compozițională, „heraldică”, și de limpezimea frazei baroce, în vreme ce la Ion Vinea primează sondajul psihanalitic, disonanța și nota experimentală, amestecul derutant de formule narative. De o parte - o modernitate întoarsă, voit vetustă, „reacționară” (dar, paradoxal, valorizată drept radicală în ultimele decenii, după ce fusese considerată de un decadentism vetust), de cealaltă - o modernitate strident-novatoare, scindată totuși între impulsul avangardist și rafinamentul liric, elegiac (și percepută, în consecință, ca fiind tributară balastului minor al manierismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imperială” a unei națiuni. Spre deosebire însă de liderul futurist, Cioran pledează cauza unei culturi mici: „Orice naționalism care, de dragul constanțelor unui popor, renunță la căile moderne de lansare în lume ratează sensul unui neam, voind să-l salveze. Viziunea reacționară nu înțelege paradoxul istoric al culturilor mici și care consistă în faptul că ele nu pot să refacă etapele de evoluție ale culturilor mari, ci trebuie să se integreze unui ritm, fără continuitate și fără tradiție” (idem., p. 106). Cîtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]