835 matches
-
un taxi până la hotelul Herriot de lângă Wall Street. Ideea era să Îngraș porcul În ajun pentru prezentarea de mâine și apoi să mă odihnesc bine peste noapte Înainte de a traversa strada până la Wall Street Center. Trebuia să-mi dau seama. Recepționerul - Îngrozitor de tânăr, Încercând să pară ceva mai autoritar Într-o vestă de flanelă cu carouri, ieftină și lucioasă - nu avea curaj să mă privească În ochi. Într-un final, mi-a zis: — Mă tem că avem o problemă, doamnă Reddy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
coridoarele Centrului, bântuiau otova - În aparență, cel puțin. Cine erau cei păziți și de ce pericole trebuiau să fie feriți, nu-mi era deloc clar. Tipul s-a apropiat de mine Îndatoritor și mi-a spus afișând un zâmbet profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
place să cred că din familia asta eu sunt cea care se controlează cel mai bine, dar când formam numărul am simțit cum inima mi se zbate și respirația mi se accelerează. Imediat ce am auzit vocea mică și ternă a recepționerului de la celălalt capăt, care-mi spunea calm că tatăl meu nu mai stă acolo, toată adrenalina care mi se-nvârtea prin sistem a fost folosită mai constructiv și am format numărul de la biroul lui tata și efectiv am urlat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de pe peron, rîzînd și făcînd cu mîna, lansează un „glasul roților de tren” scurt și sonor. Intru așadar în Paris de parcă m-aș fi dat jos în gară la Craiova. La hotel am o surpriză : deși totul fusese plătit dinainte, recepționerul, care vorbește stricat franceza, mă trimite la alt hotel, căci aici se zugrăvește. Nu mă plîng însă, căci nimeresc pe Rue des Abbesses, în plin Montparnasse. Ce-mi pot dori mai mult ? Un hotel mic și cam dubios, cu o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tot ce pot și strig la rîndul meu : „Imediat, o clipă !”. Dar nu apuc să termin și ușa se dă de perete, iar în cadrul ei apar cele două englezoaice din camera de alături, însoțite de un polițist blazat și de recepționer. „Fumează !” - mă arată una dintre englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de dimineață: Nu. Mă tem că nu. Aveți să-i lăsați vreun mesaj? — Dar trenul a sosit, nu? — Nu. Are trei ore Întârziere. Cred că s-a defectat locomotiva undeva lângă Belgrad. — Spuneți-i că domnul Joyce... — Și acum, spuse recepționerul, aplecându-se confidențial peste pupitru spre două fete americance În transă, care-l priveau cu buzele Întredeschise pe sub niște sprâncene frumos pensate, ce pot eu să recomand unor doamne ca dumneavoastră pentru după-amiaza aceasta? Ar trebui să vă luați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc, pe la două noaptea, au apucat-o pandaliile. Țipa și spărgea totul. Recepționerul din schimbul de noapte a urcat scările și toți stăteau și se Îngrămădeau pe coridor. Credeau că-i făceam cine știe ce. Și nu-i făceai? — Nu. Adormisem imediat. A fost groaznic. De atunci n-am mai petrecut nici o noapte acolo. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puteți intra În camera dumnealui. Se vedea limpede că nu-i plăcea treaba asta. — Nu doresc să-l aștept, vreau doar să-i las cărțile. — Domnul Travers a dat dispoziție să-l așteptați. — Puțin Îmi pasă de ordinele domnului Travers. Recepționerul se adresă, cu glas poruncitor, unui picolo: — Condu-l pe domnul În camera 6. La domnul Travers. Domnul Travers a dat ordin ca dumnealui să fie lăsat să intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să-l așteptați. — Puțin Îmi pasă de ordinele domnului Travers. Recepționerul se adresă, cu glas poruncitor, unui picolo: — Condu-l pe domnul În camera 6. La domnul Travers. Domnul Travers a dat ordin ca dumnealui să fie lăsat să intre. Recepționerul folosea un număr foarte restrîns de expresii stereotipe. Cu un asemenea vocabular - se Întreba Rowe - te puteai oare descurca În viață, puteai, de pildă, să te căsătorești și să faci copii...? Îl urmă pe picolo prin niște coridoare nesfîrșite, luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi muribunzi. Nu primi, Însă, nici un răspuns, iar pantalonii albaștri, ce lăsau să se vadă, sub tunica scurtă, fesele băiatului, Își urmară drumul. Rowe avea sentimentul că Într-un astfel de labirint te puteai pierde de-a binelea: doar recepționerul putea să cunoască poziția exactă a locatarilor, deși era Îndoielnic că se aventurase vreodată el Însuși În adîncul labirintului. Rowe se gîndi că Înapoia acestor pereți există oameni care deschid din cînd În cînd robinetele de apă și care spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
are de unde plăti. La Început o să bem un sherry extrasec... — Da, dacă am putea fi siguri de omul care ne va servi... — La toate te gîndești, zîmbi el. Experiența de pe continent te-a Învățat multe. Atunci, ce propui? — Telefonează-i recepționerului - Îl cunosc și eu din vedere. Fă o reclamație, indiferent pentru ce, și insistă să vină personal Încoace. Iar cînd o să vină aici, o să ieșim Împreună cu el. — Ai dreptate. E cel mai bun lucru. Și Rowe trecu dincolo de perdea, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acestei serii de succes, doar autorul are o veșnicie la dispoziție să-l scrie. Până și Napoleon, o adevărată vedetă a manualelor de istorie, s-a ciocnit de labirintul funcționăresc din Viața de Apoi. Totul a Început Încă de la recepție: RECEPȚIONERUL: Bine-ați venit. Numele, vă rog. NAPOLEON: Napoleon Bonaparte. RECEPȚIONERUL: Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dispoziție să-l scrie. Până și Napoleon, o adevărată vedetă a manualelor de istorie, s-a ciocnit de labirintul funcționăresc din Viața de Apoi. Totul a Început Încă de la recepție: RECEPȚIONERUL: Bine-ați venit. Numele, vă rog. NAPOLEON: Napoleon Bonaparte. RECEPȚIONERUL: Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL: Unde v-ați desfășurat activitatea? NAPOLEON (deja iritat): Întoată Europa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Napoleon, o adevărată vedetă a manualelor de istorie, s-a ciocnit de labirintul funcționăresc din Viața de Apoi. Totul a Început Încă de la recepție: RECEPȚIONERUL: Bine-ați venit. Numele, vă rog. NAPOLEON: Napoleon Bonaparte. RECEPȚIONERUL: Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL: Unde v-ați desfășurat activitatea? NAPOLEON (deja iritat): Întoată Europa. RECEPȚIONERUL: Aha. Deci flotant. La mine
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a manualelor de istorie, s-a ciocnit de labirintul funcționăresc din Viața de Apoi. Totul a Început Încă de la recepție: RECEPȚIONERUL: Bine-ați venit. Numele, vă rog. NAPOLEON: Napoleon Bonaparte. RECEPȚIONERUL: Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL: Unde v-ați desfășurat activitatea? NAPOLEON (deja iritat): Întoată Europa. RECEPȚIONERUL: Aha. Deci flotant. La mine scrie caporal, dar probabil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
RECEPȚIONERUL: Bine-ați venit. Numele, vă rog. NAPOLEON: Napoleon Bonaparte. RECEPȚIONERUL: Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL: Unde v-ați desfășurat activitatea? NAPOLEON (deja iritat): Întoată Europa. RECEPȚIONERUL: Aha. Deci flotant. La mine scrie caporal, dar probabil că dosarul n-a fost actualizat (Întinzându-i un card de acces pentru lifturile galbene). Mergi matale la etajul patru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Vreo literă dublă? NAPOLEON: Nu. RECEPȚIONERUL: Ocupația? NAPOLEON: Împărat. RECEPȚIONERUL (după ce a răsfoit Îndelung nomenclatorul de meserii): Nu avem așa ceva. Poate impiegat. Sau Împâslitor pânză sticlă. NAPOLEON: Nu, Împărat. RECEPȚIONERUL: Unde v-ați desfășurat activitatea? NAPOLEON (deja iritat): Întoată Europa. RECEPȚIONERUL: Aha. Deci flotant. La mine scrie caporal, dar probabil că dosarul n-a fost actualizat (Întinzându-i un card de acces pentru lifturile galbene). Mergi matale la etajul patru, biroul Sesizări, ghișeul trei. Următorul! De la etajul patru, Napoleon a fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păși, când s-a răzgândit și a luat-o înapoi, spre Hotel Internațional. Noi după ea. A urcat sprintenă scările de la intrare și, împingând ușile de sticlă, a pătruns în recepție. L-a salutat cu un semn din cap pe recepționerul rămas cu gura căscată și a continuat să înainteze până a ajuns în restaurantul hotelului. Vreo duzină de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În trei direcții. Trei puncte de interes ale holului de hotel categoria lux au depistat ele, privirile lor, În primele fracțiuni de secundă de după zgomotul vătuit cu care ușa de la intrare s-a Închis. Mușu l-a privit crunt pe recepționerul din spatele comptoirului: nu cumva ăsta ridică vreo pretenție, că ce vrem, că nu e voie să intrăm aici, că cine suntem? Zare a depistat În stânga lui barul de zi, Încă deschis, Însă cu toate mesele și scaunele ocupate de persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Înaltă și strâmtă care dădea În arenă se deschise brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se ducă acasă după meci. Ajunși În oraș, am luat un taxi până la Shelby. Un valet ne-a luat bagajele și noi ne-am dus la recepție. — Cât costă camera? Întrebă Jack. N-avem decât camere cu două paturi, spuse recepționerul. Pot să vă dau o cameră frumoasă cu două paturi la zece dolari. — Prea scump. — Pot să vă mai ofer alta la șapte dolari. — Are și baie? — Desigur. — Păi, În cazu’ ăsta poți să rămâi cu mine, Jerry. — O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să rămâi cu mine, Jerry. — O, nu-i nevoie, spusei, dorm la cumnată-miu. Nu voiam să te pun să plătești ceva, spuse Jack. Atâta că eu nu arunc cu banii. — Vă rog să vă treceți numele-n registru, spuse recepționerul. Numărul 238, domnule Brennan, spuse după ce citi numele din registru. Urcarăm cu liftul. Camera era mare și frumoasă, cu două paturi și o ușă care dădea-n baie. — Arată bine, spuse Jack. Valetul care ne arătase drumul trase draperiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de drum. — Trebuie să mergem să ne luăm la revedere de la Fontani, spusei. — Da, trebuie. Mă tem c-au stat să ne-aștepte aseară. — Poate că am fi putut să mergem totuși. — Mai bine mergeam. Ne-am luat rămas-bun de la recepționer, de la Larry și de la ceilalți prieteni pe care-i aveam În oraș, și apoi ne-am dus la Fontani. Erau amândoi acasă. Erau bucuroși să ne vadă. Fontan părea bătrân și slăbit. — V-am așteptat aseară, ne spuse madam Fontan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înconjoară cu cîteva replici conținîndu-și propria persiflare Într-o scurtă meditație asupra bătrîneții („Vezi mîinile astea ? CÎndva au fost frumoase.”), cuvinte de o banalitate atît de directă Încît derapează În falimentul tuturor meditațiilor. Unul dintre angajații (puțini) ai hotelului - paznic, recepționer și șef de sală - este Pascal (să-i spunem astfel după numele actorului, Pascal Greggory), un bărbat de vreo treizeci de ani, deșirat, blond, cu un Început de chelie și din pricina asta suspect ca toți blonzii, deloc frumos (deși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]