1,645 matches
-
a trebuit să strângă cureaua. Duduiau uzinele, duduiau tractoarele din zori și până în seară pe câmpiile azi pârlogite ale țării noastre, cele 390 de nave maritime vândute acum de Băsescu, duceau în toate colțurile lumii la export, produse românești. Dar rechinii cei mari ai lumii, deja puseseră ochii pe această țară în plin avânt, pe ce se construise, pe bogățiile acestei țări, cunoșteau tâmpenia de esență bovină a acestui popor mioritic, de asemenea cunoșteau perfect, înclinația spre corupție, fără limite, a
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Despre Casa Albă? m-a întrebat ea pe un ton scăzut. Mult prea scăzut. Prin minte mi-a trecut o emisiune pe care o văzusem recent pe canalul Explorer: un grup de înotători, a căror barcă se răsturnase, priviseră cum rechinii le dăduseră târcoale vreme de aproape o oră, dar abia atunci când cercurile descrise în jurul lor și înotătoarele dorsale au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vreme de aproape o oră, dar abia atunci când cercurile descrise în jurul lor și înotătoarele dorsale au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie. Așa cum se așteptaseră, rechinii au izbucnit la suprafață, din străfundurile oceanului, cu fălcile larg deschise, pregătite să le înșface picioarele care băteau apa. Unul singur dintre înotători reușise să supraviețuiască și să povestească întreaga istorie. Liniștea nu era de bun augur. Nici când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
suprafață, din străfundurile oceanului, cu fălcile larg deschise, pregătite să le înșface picioarele care băteau apa. Unul singur dintre înotători reușise să supraviețuiască și să povestească întreaga istorie. Liniștea nu era de bun augur. Nici când era vorba de atacurile rechinilor, nici atunci când era vorba de atacurile lui Vivian. — Îm, da, Vivian, le-am văzut. Cred că Karen a făcut o treabă excelentă. Sunt vibrante, captivante - mi-am dres glasul și mi-am stors creierii ca să mai găsesc niște adejective pozitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Martini care de-abia a făcut cunoștință cu sticla de vermut. — Serios? Păi, tocmai am vorbit cu el și lucrurile păreau a fi ca și aranjate, spuse ea. E un vers din Keats, care zice așa: Urechea mi-e precum rechinul Înfometat Să prindă-acordurile unui glas divin. Se vede că e din prima perioadă a creației sale. Nici măcar nu știu dacă rechinii au urechi. Oricum, Baby Îmi amintește mereu de un rechin. Doar că ea caută să prindă bârfa după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a fi ca și aranjate, spuse ea. E un vers din Keats, care zice așa: Urechea mi-e precum rechinul Înfometat Să prindă-acordurile unui glas divin. Se vede că e din prima perioadă a creației sale. Nici măcar nu știu dacă rechinii au urechi. Oricum, Baby Îmi amintește mereu de un rechin. Doar că ea caută să prindă bârfa după care e atât de flămândă. Mi-am terminat punch-ul. Cel puțin, de data asta eram pregătită. — Mai târziu mergem la cină, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din Keats, care zice așa: Urechea mi-e precum rechinul Înfometat Să prindă-acordurile unui glas divin. Se vede că e din prima perioadă a creației sale. Nici măcar nu știu dacă rechinii au urechi. Oricum, Baby Îmi amintește mereu de un rechin. Doar că ea caută să prindă bârfa după care e atât de flămândă. Mi-am terminat punch-ul. Cel puțin, de data asta eram pregătită. — Mai târziu mergem la cină, În oraș, spuse Baby, fluturându-și mâna Într-unul dintre gesturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ulei și după aia mi l-am prins de centură. — Ce se-ntîmplă? mă-ntreabă Eddy. — Nimic. Ce dracu-ți trebuie toate armele astea? — Le am mereu cu mine. Trag În păsĂrile care nu-mi lasă momeala-n pace și-n rechinii care umblă pe lîngă coastă. — Pe dracu’, zi-mi ce se-ntîmplă. Care-i problema? Nimic, i-am spus. Stăteam acolo, cu pistolul lovindu-mi-se din cînd În cînd de coapsă, și-l priveam. MĂ gîndeam că n-are rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
E un bătrîn, Îi spuse doctorul secretarului său. SĂ ne dăm la el? — Nici să nu vă gîndiți, spuse căpitanul Willie. VĂ dau una peste cap cu asta. Le arătĂ o țeavă de fier cu care le dădea-n cap rechinilor. N-ați vrea dumneavoastră, domnilor, să dați la undiță și să vă distrați? N-ați venit pîn-aicea ca să intrați În belea. Ați venit să vă odihniți. Spuneți că nu mîncați pește-cu-velă, da’ n-o să prindeți așa ceva În canalu’ Ăsta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
satură. — Eu nu m-aș sătura de ei. De știu că te saturi imediat. Dar de păstrăv sau de cățĂrat nu te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin. Doamne, de Ăla chiar că te saturi. — Nici Ăia cu oase multe nu-mi plac. SÎnt pești din care te Îmbuibi. — Hai să strîngem pe-aici și eu o să văd unde pot s-ascund cojile, și după aia căutăm ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mă să-l caut! Degeaba - controlorii sar din autobuz cu prada în gheare. Polonicul pârâie din greu și demarează într-o trâmbă de fum. Totul nu a durat decât zece minute. Observ că a dispărut și femeia jefuită. Asta e - rechinii transportului în comun și-au luat tributul. Noi am scăpat. Ce bine! Lasă, în altă viață, când pentru păcatele noastre ne vom reîncarna în femei și bătrâni, vom păți și noi la fel. C XXXII Doctorul îi mai atașase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
congelatoarelor. Dacă ar visa, astfel de meditații contemplative ar fi scurte și șovăielnice. Funcționa, analiza și avea grijă ca oamenii care hibernau în cuvele lor să fie feriți de moarte, acea moarte care pândea îndărătul somnului înghețat, ca un imens rechin cenușiu urmărind o corabie pe mare. Evidența veghei neîncetate, mecanică și electronică, a lui Nostromo, se vedea și se auzea pretutindeni în interiorul liniștitei nave, în acest zumzet domol și în aceste lumini care alcătuiau respirația unei sensibilități instrumentale. care pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se gândi Lambert. Nu tocmai înspăimântătoare, deși neputința de a vedea prea departe o descumpănea și o neliniștea. Atmosfera sufocantă care impregna această lume o făcu să se gândească la o baie la miezul nopții în niște ape infestate de rechini. Nu știi ce poate să apară brusc din străfundurile nevăzute. Părerea negativă pe care și-o formase despre această planetă era poate prematură, dar nu renunța la ea. Peisajul acesta neguros și mohorât nu prezenta nici o pată de culoare aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sau orice altceva care ar bloca o cale de trecere evidentă cum ar fi un coridor. A demonstrat-o deja, preferând să se deplaseze prin canalele de aerisire decât pe culoare. ― Pe de altă parte, anumite specii ne-evoluate, ca rechinii, detectează câmpurile electrice. Am cântărit bine. Nu e o idee bună, zise Dallas. ― Creatura este poate capabilă să detecteze și câmpurile electrice generate de corpurile noastre, supralicita Ripley. Așa s-ar putea să ne depisteze. Parker se strâmbă. ― În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai departe de un deget și, uneori, când zăboveam mai mult, se aduna lângă umărul meu, mă trăgea și mă împingea până mă urnea din loc. Cu câtă plăcere hălăduiam printre peștii cu pielea plesnită, vopsiți artificial, din sala peștilor! Rechinii, narvalul cu dintele de doi metri care crease legenda inorogului, diavolul de mare, rombic, de patru metri pe diagonală, ca un zmeu de piele neagră, neîncăpînd în vitrine, erau așezați deasupra lor. Iar înăuntru, în zeci de cilindri de sticlă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lepros. Și o ciupercărie termonucleară, și o tăbăcărie de piei de păianjen, și un adolescent înfruntîndu-și părintele. Și un incendiu mistuind un depozit, și o mare de oameni cu limba tăiată, și o capelă sub cerul gurii, între măsele. Și rechinii întemeind o frăție. Iar când termometrul arătă 41 de grade, am văzut un neam ponegrind alte neamuri, o armată luptând cu un bivol, un vârf de lance desenând o petunie. Un jupuit pierind într-o copcă, un val de sânge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea c-ar fi și tot te înnebunește... La noi sunt rechini. Rechini care nu mușcă. Nu mușcă până într-o zi... Eu am un câine care n-a mușcat până a mușcat, uite, exact de aici. Că de aia și port fusta lungă...să nu se vadă...Vedeți? Da. Să vă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
au înmulțit în halu ăsta. Peștii pyrania am auzit că devorează tot. În marea noastră nu-s pești pyrania că suntem un popor pașnic. Nu-s, dar numai ideea c-ar fi și tot te înnebunește... La noi sunt rechini. Rechini care nu mușcă. Nu mușcă până într-o zi... Eu am un câine care n-a mușcat până a mușcat, uite, exact de aici. Că de aia și port fusta lungă...să nu se vadă...Vedeți? Da. Să vă fie
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ascund unde poftesc În visterii, în bănci se vâră-o mână, Acelora cu mierea la-ndemână. Ca să nu prade vreun străin despot O-nsumă credincios un patriot, Investitorii au mult de dedulcit Marea privatizare s-a urnit. Șacali-uniți și cu rechini de apă, Din gura lor o flotă nu le scapă ....................... Dar codrii proliferi neîncetat Mai cresc atâți copaci de agățat. .................. Țepeș, ar mai trebui înscăunat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93456]
-
reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-am speriat crezând că am văzut prin apă umbra unui rechin. Am ieșit imediat pe țărm. Îmi bătea inima să-mi spargă pieptul. Dar nu era nimic. Mă înșelasem. Apa era cutremurată doar de lumina lunii. Devenise aproape muzică. O muzică lascivă, care trecea uneori într-un dans. M-am întins
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate intra. Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de întâmplare însuși posesorul celebrului nas, Tănase. S-a anunțat cutremurul? Vin turcii? C-o fi, c-o păți ne ascultă povestea repetată cu drumul, cu lupii și rechinii de sub gheață, surâde larg și spune replica pe ca re n-am s-o uit toată viața: Vasilică dragă, pentru domnul și domnișoara învățătoare cele mai bune locuri la lojă. Și eu am fost învățător iar ei, în tot publicul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că americanii nu vor mai veni. Pamfletele vremii vorbeau, batjocoritor, de "unchiul Sam", de "civilizația dolarului", de "rechinii din Wall-Street", de "imperialismul american", de soldați care se îmbătau cu Coca-Cola în Coreea, dar toate acestea nu făceau decât să arunce asupra Americii o lumină fabuloasă, de țară putred de bogată, urîtă-pentru bogăția ei și pentru statuia Libertății care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nopți, la un vechi prieten, Doru Udrescu. Mai țin minte casa (distrusă de cutremurul din ianuarie, am aflat aseară la aeroport), plaja, de pe țărmul Pacificului, unde Doru mă îndemna să fac o baie, iar eu ezitam, deoarece mă temeam de rechini, drumul înapoi, când am comis nebunia de a consimți să mă așez la volanul Toyotei, fără carnet de conducere (ce se întîmpla, oare, dacă ne oprea vreun polițist?), o șosea goală, ondulîndu-se printre vile superbe, înconjurate de verdeață și flori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să cîntărim lucrurile...“ Vai, vai, cînd Îmi aduc aminte! eram pe deplin hotărîtă... dacă știam eu... Tocmai mă pregătisem să mai fac vreo două-trei vînzări și-apoi să mă retrag. Dumnezeu mi-e martor, cred că dacă nu veneau toți rechinii ăia și evreii newyorkezi și afaceriștii dornici de cîștiguri rapide, care-au năvălit peste noapte... atunci trebuia să vînd, dacă aveam cap să pricep... cît despre toate cîte le-am cumpărat În Florida, cred că le-am fi avut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]