3,066 matches
-
asupra ei strigă cu înfocare: - Liniștește-te, ...fosu mu... lumina mea, liniștește-te, al tău voi fi în veci, crede-mă, fosu mu! Rânzei aprinsese lampa cu becul de 150 de wați. Nu știu de ce, cu gura strâmbată, zâmbea perfid recitind textul știut pe dinafară... (Reluare)
Mahalaua Scaunelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5621_a_6946]
-
Ioana Pârvulescu I-am strâns mâna ușor transpirată când am plecat de la spital, joi, pe 7 aprilie, așa cum făceam și când ne despărțeam, pentru că pornea în vreo călătorie, de pildă în Argentina, unde a recitit tot Á la recherche du temps perdu, ca să scrie apoi în franceză un splendid eseu despre romanul proustian. A doua zi, pe 8, se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Cioran și ne-am amintit cum i-a strâns
Lui Leo, magister ludi, in memoriam by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5630_a_6955]
-
putut-o face. Nu-i de mirare, așadar, că Vartic are o asemenea extraordinară intuiție. Felul în care o expune, o ordonează, e în schimb cuceritor. Lectura lui e o lectură cu public, una care se poate povesti și repovesti: „Recitind Accidentul, m-am lăsat dus de ușurința aceasta agreabilă și egală de a scrie până spre jumătatea cărții, mai precis pînă la paragraful al treilea al capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o expresivitate insolită, sumbră, mi-a captat
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
produsul final, cu ideile, cu gusturile și cu prostiile mele. Ai gîndit aceste exerciții ca pe o revizitare a clasicilor, cum se spune acum, sau ca pe un exercițiu de stil? Mai degrabă ca pe-un exercițiu de stil. Îl recitesc frecvent pe Shakespeare. Majoritatea oamenilor nu recitesc prea des clasicii, nici măcar oamenii din lumea teatrului, nu-l recitesc pe Shakespeare decît atunci cînd trebuie să-l pună în scenă, dar eu îl citesc pur și simplu. Într-o vară i-
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
cu prostiile mele. Ai gîndit aceste exerciții ca pe o revizitare a clasicilor, cum se spune acum, sau ca pe un exercițiu de stil? Mai degrabă ca pe-un exercițiu de stil. Îl recitesc frecvent pe Shakespeare. Majoritatea oamenilor nu recitesc prea des clasicii, nici măcar oamenii din lumea teatrului, nu-l recitesc pe Shakespeare decît atunci cînd trebuie să-l pună în scenă, dar eu îl citesc pur și simplu. Într-o vară i-am citit de două ori operele complete
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
a clasicilor, cum se spune acum, sau ca pe un exercițiu de stil? Mai degrabă ca pe-un exercițiu de stil. Îl recitesc frecvent pe Shakespeare. Majoritatea oamenilor nu recitesc prea des clasicii, nici măcar oamenii din lumea teatrului, nu-l recitesc pe Shakespeare decît atunci cînd trebuie să-l pună în scenă, dar eu îl citesc pur și simplu. Într-o vară i-am citit de două ori operele complete. A fost o experiență foarte interesantă, pe care aș vrea s-
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
grandiosul indiferent al creatorilor, această umanitate net inferioară biologic are însă ceva în plus, ceva unic și indirect. Regizorul insistă asupra diferenței care ne face „oameni”. Prometeu era pedepsit de zei pentru a fi dăruit oamenilor focul, și aici putem reciti tehnologia în cheia modernității. S-a văzut foarte repede că acest atribut al zeilor avea două tăișuri, că servea deopotrivă pentru a construi și pentru a distruge. Să ne întoarcem însă la acest intermediar între creația „divină” și cea umană
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
de departe, de foarte departe, dinspre moarte. „Celălalt capăt al lumii”, al lumii încă vii, se îndepărtează tot mai mult; și, paradoxal, devine mai înfricoșătoare această îndepărtare decît incursiunea în teritoriul necunoscut al morții. Odată parcursă scena înmormîntării, începutul poeziei, recitit de lectorul uimit (și reluat de poetă, ca un ecou, la final), se încarcă de ceva absolut cumplit: „Atunci am înțeles, tu erai singură/ în cenușiul mat al humii/ eu însămi stam la capul tău/ ca la celălalt capăt al
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
Simona-Grazia Dima Atunci când, în luna iulie a anului 1987, în localitatea Courmayeur, un sat de munte din nordul Italiei, Ioan Petru Culianu scria, în limba engleză, împreună cu logodnica sa Hillary S. Wiesner, romanul The Emerald Game (pe care îl recitim în impecabila versiune a lui Agop Bezerian, cu titlul Jocul de smarald, apărută la Ed. Polirom, 2011), el se afla în acea fază numită de H.R. Patapievici a „ultimului Culianu” (a se vedea cartea sa cu același titlu, Humanitas, 2010
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
două poezii. Dacă voi mai schimba ceva la ele, cum am de gând, ți le voi trimite în scrisoarea următoare. Mă preocupă introducerea despre Rilke. Mi se pare c-o să iasă un studiu lung. În vederea ei citesc acuma. Uitasem: am recitit și Stundenbuch pe care o înțeleg foarte bine, după exercițiul făcut cu traducerea celeilalte. D[omnișoa]ra Liliana a plecat joi. M-a anunțat Alecu printr-o cșarteț pșoștalăț. Dar nu m-am dus. Pe mine mă doare și acum
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
eu debarasez. Ce am aruncat aflu, când aflu, mai târziu. De o viață îi repet unui prieten că mi-a trimis odată o critică referitoare la o carte a mea, iar eu nu m-am supărat. Acum, revăzând scrisorile, o recitesc. Observații critice sunt, însă luat în ansamblu ce-mi scrie el e un elogiu. Iar mie nu mi-a ajuns! Numai observațiile le-am reținut. E un moment de adevăr. Obișnuit să crezi că gândești rău despre tine, constați că
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3327_a_4652]
-
oarecare nostalgie. Germenele statului național italian era abia sădit, fiind interesant de urmărit și frământările ce lau premers. Ca orice lectură bună, Machiavelli: o biografie ne deschide calea spre alte posibile cărți și interese de vacanță - și nu numai: inevitabil recitim Principele, citat extensiv și de Unger, și ne îndreptăm atenția către Discursuri (operă încă netradusă integral în românește), către comediile lui Machiavelli, dar și către alte personaje istorice ale epocii cel puțin la fel de interesante. Unger însuși a debutat ca biograf
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
pe mine. A cui? A oricui. Ieri am scris, de mână, trei sferturi de pagină. Azi-dimineață m-am trezit îngrijorat. Să deschid computerul, să mă apuc de lucru? Nu-i destul că s-a stricat frigiderul? Norocul a fost că, recitind, n-am păstrat nimic. Suntem în septembrie. De luni, elevii, poate și studenții, se duc la școală. În vis, s-au și dus. Am și ținut două cursuri, total nepregătite. Parcă-i un blestem! Zic: „Kafka! Iau un Kafka! La
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
urmărească, tot acolo, fondul tragic. Criticul tânăr (căruia nu i se dă numele) este Luminița Marcu, iar articolul incriminat a apărut în România literară în august 2002. Cunoșteam cronica și-mi plăcuse, așa că, prudent, am căutat în arhivă și-am recitit-o. N-am găsit nimic deplasat în pagina cu pricina, nu mi s-a părut deloc că predecesoarea mea ar fi adoptat, cumva, o poziție prea dezinvoltă în discurs (ca simplu amănunt: cuvântul „hazos” nici măcar nu apare în text), dar
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
o dinamică de forțe deopotrivă complementare și antagonice, „cu subtile echilibrări și contradicții” necesare pentru ca mecanismul major să funcționeze. Foarte mulți au asimilat această insistență asupra secundarului, evidentă în lucrările de maturitate, „Școlii suspiciunii”, studiilor culturale sau deconstructivismului. Ei bine, recitind Structuralismul și Calmul valorilor azi, devine tot mai clar că originea lor se află mai degrabă într-un umanism liberal, deschis spre diversitate, multiplicitate și democrație, decât în mișcările de descentrare a spiritului. Nu o marginalitate care să detroneze Centrul
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Fundația pentru Literatură și Artă Regele Carol II, București, 1938. 4. Jean Boutière, La vie et l’oeuvre de Ion Creangă, Ed. Jean Gamber, Paris, 1930. 5. Vladimir Streinu, Ion Creangă, București, Editura Albatros, București, 1971, reluare amplificată a studiului Recitind pe clasicii noștri: Ion Creangă, Casa Școalelor, București, 1939. 6. V. și cronica lui Vladimir Streinu la monografia Ion Creangă de Zoe Dumitrescu- Bușulenga, în „Viața românească”, nr. 2, febr. 1964. 7. Tzvetan Todorov, Noi și ceilalți. Despre diversitate. Traducere
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
ne poate aduce în pragul disperării cineva de care nu ne pasă? Căzu pe gânduri un lung răstimp și apoi reveni la obsesia lui: se înverșuna să-și amintească (să încerce să-și amintească) momentele petrecute cu ea, așa cum îndrăgostiții recitesc vechea scrisoare de dragoste păstrată mereu în buzunar, chiar dacă ființa care a scris-o a dispărut pentru totdeauna; și, tot ca în scrisoare, amintirile păleau și îmbătrâneau, fraze întregi se pierdeau în pliurile sufletului, cerneala se ștergea și, odată cu ea
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
brăilean și bon viveur incorigibil e dublat de un cititor generos, îndrăgostit de inefabilul lingvistic: „Sunt atît de frumoase cărțile pe care aș fi vrut să le scriu eu și le-au scris alții încît le-aș tot citi și reciti, la nesfîrșit”. Abstracție făcînd de subiectivismul inerent, unele observații ar merita atenția criticilor de meserie; bunăoară, apropierea - în premieră, probabil - pe care o face între Oameni cu joben, primul roman al lui Zaharia Stancu, și proza lui Scott Fitzgerald. Altminteri
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
întrebarea-cheie pe care o lansează acest spectacol, iar răspunsul dat este: "românii nu sunt diferiți, ci universali". „La acest Shakespeare, al Foliei, mă gândesc de foarte multă vreme, de când dansam bufonul în Lacul Lebedelor la Opera din București. L-am recitit pe Shakespeare și mi-am dat seama că exista o constantă: spune în niște fraze scurte adevăruri mari. În oricare frază, ne reprezintă pe noi, cei care suntem pe scenă, în șubrezenia noastră corporală, în nebunia minții, în fața unui public
"Sunt românii altfel?". Răspunsul oferit de Shakespeare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/35238_a_36563]
-
această nepretențioasă meditație asupra evantaiului de semnificații ale noțiunii. NOTE 1) Sacrificiu. 2) Capul, care nu-mi plăcea la început începe să mă fascineze. 3) Curs despre religiile iraniene și Zaratustra. în ultimele zile, am citit enorm și mi-am recitit dosarele, notele și materialele adunate de multă vreme. Dar cît de "frustrat" mă simt de câte ori abordez această chestiune fascinantă. 4) Tocmai citesc biografia lui James Joyce de Elmann, în traducerea ei franceză... Fascinat de încrederea lui Joyce în el însuși
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
a mărturisit cândva (atenție, am martori!) că noi, mereu pluralul categoric, nu mai citim cărți care trec de 200 de pagini. A lui Dan Sociu are fix 100. Să fi scăzut baremul? Combinația mi-a dat un chef nebun să recitesc Lumea văzută de Garp, arhaicul român de 700 de pagini al americanului contemporan John Irving. Nu pot să închei fără să i-o întorc lui Coști Rogozanu: cine nu are nas pentru asta e pierdut.
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
valorii estetice a celor două poezii: Durere de Nichifor Crainic și Durerea de Vasile Voiculescu, le reproducem aici. Iar pentru o mai bună înțelegere a ceea ce a însemnat Alexandru Vlahuță pentru tânăra generație de scriitori este imperios necesar a se reciti evocarea lui Vasile Voiculescu - La Bârlad în Lamura, 2, nr. 4, ianuarie 1921, p. 262-267.
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
confraților săi, mai tineri sau mai vârstnici, membrilor familiei, persoanelor oficiale si admiratorilor operei sale. Un caz unic, în literatura română, îl constituie, cred, G. Topîrceanu, care, cu devoțiunea, pasiunea si încrederea, pe care le acorda debutanților, a citit, a recitit si, uneori, a rescris, numeroase manuscrise. O confesiune a sa, pe care nici un moment nu o pun la îndoială, e cu adevărat surprinzătoare: „Pot să-ți mărturisesc (ceea ce, astăzi, câțiva oameni stiu vag, dar istoria literară va ignora complet) că
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
tema asta, când spune într-un loc cititorului că „a anticipat" cu povestirea unui episod și chiar se scuză că a anticipat! Și ai uitat pe Gogol, deși romanele acestuia au pe alocuri ton de povestire. Flaubert e imbecil. Am recitit zilele trecute pagini din Madame Bovary. Minune! Dar ce trist e! De ce nu mi-ai scris la vreme despre revista de mode cu poezia mea? Ca să-mi reproducă versurile, trebuia să-mi ceară voie. Îți scriu cu acceleratul, ca să nu
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
generalului și simțul spațial al tuturor lucrurilor lumii - îi consideră pe Lucrețiu și pe Marc Aureliu drept mari soți, se ghidează după scrierile lui Diderot și Croce și îl venerează mai presus de toate pe Homer (p. 183). Autorul jurnalului recitește Iliada și Odiseea și caută să le arate apropiaților și elevilor frumusețile acestor poeme (pp. 142, 145). Consemnează intenția sa mai veche de a scrie un șir de monografii individuale consacrate eroilor homerici, deși nu o mai socotește îndreptățită de când
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]