1,120 matches
-
îl reneagă. Nu dorește să îi elibereze pe credincioși de nedreptate; dorește să îi întemnițeze în cadrul propriei concepții fasciste și neortodoxe privind voia Domnului. Președintele Bush a încercat să stârnească opoziție împotriva al-Qaida pe baza dorinței sale exprimate de a recrea un califat islamic universal, dar nu acesta este punctul cel mai slab al al-Qaida. Călcâiul lui Ahile în cazul al-Qaida este că mijloacele sale sunt eretice și viziunea sa atât de îngustă, încât ar exclude majoritatea musulmanilor, ca să nu mai
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
cazul al-Qaida este că mijloacele sale sunt eretice și viziunea sa atât de îngustă, încât ar exclude majoritatea musulmanilor, ca să nu mai vorbim de noi ceilalți. Al-Qaida nu oferă lumii un califat; oferă o închisoare. Misiunea dumneavoastră este de a recrea o structură pentru stabilitate în marea parte a Orientului Mijlociu. Este o misiune urgentă, dar nu se poate realiza în scurt timp, fiindcă fundațiile s-au erodat. Experții vă vor cere insistent să aplicați diverse formule simpliste o tentație căreia
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
săi nu erau nostalgici; spre deosebire de cei care ne-au îndrumat țara după Primul Război Mondial, ei au conștientizat că întreg globul se schimbase și că aceste schimbări trebuie să se reflecte în politicile țării noastre. Ei nu au încercat să recreeze o Americă ce începuse să pălească, și nici nu s-au așteptat ca alții să stea nemișcați. Au știut că modul lor de viață se transformase prin distrugerea din urma războiului, prin șocul provocat de Holocaust, prin nașterea erei nucleare
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
impus ca scriitoare cu peste zece cărți publicate și cu două bestselleruri: Nașterea lui Venus, tradusă în douăzeci și patru de țări, în curs de ecranizare, și În compania curtezanei, publicată în anul 2006, tradusă în treizeci de țări. Această ultimă lucrare recreează atmosfera animată a Veneției din prima jumătate a secolului al XVI-lea, unde, se spune, erau mai multe femei ușoare, vânzătoare de plăceri, decât călugărițe. Acțiunea personajelor se desfășoară în Veneția, în Roma și în Florența. Curtezanele marcau viața orășenilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
eterne"564. Nu se poate nega faptul că păcile încheiate la Versailles, Neuilly, Sèvres, Saint-Germain și Trianon au permis, cu toate imperfecțiunile, aplicarea principiului wilsonian ca noile frontiere să se supună unei logici geografice și etnice. În același timp, au recreat instituția "mandatului"565. A fost pentru prima oară în istorie când o idee s-a impus în cursul unor reglementări de o asemenea anvergură. Consecințele în general acceptate ale acestei intervenții ideologice au fost diferite. Niciun popor sau vreo fracțiune
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
reținută ca atare, integral. Muzica este, ca să spunem adevărul, singura artă căreia i se impune această condiție, deoarece se desfășoară în totalitate în timp, nu se atașează de nimic care să rămînă, iar pentru a o recupera, trebuie să o recreăm continuu. De aceea este cel mai clar exemplu că nu se poate reține o masă de amintiri, cu toate nuanțele și detaliile cele mai precise, decît cu condiția să se recurgă la toate resursele memoriei colective. Capitolul 2 Memorie individuală
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Dar amintirea există în afara noastră, împărțită poate între mai multe medii. Dacă o recunoaștem, cînd reapare pe neașteptate, recunoaștem de fapt forțele care o fac să reapară și cu care am fost într-un contact neîntrerupt. Atunci intuiția sensibilă se recreează, însă în acel interval, dacă ne referim numai la noi înșine și la organismul nostru psihofizic, ea încetase să existe. Intuiția sensibilă este mereu în prezent. Nu putem deci să presupunem că ea ar fi capabilă să se recreeze sin-gură
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
se recreează, însă în acel interval, dacă ne referim numai la noi înșine și la organismul nostru psihofizic, ea încetase să existe. Intuiția sensibilă este mereu în prezent. Nu putem deci să presupunem că ea ar fi capabilă să se recreeze sin-gură, spontan, ca și cum ar fi supraviețuit în noi ca o fanto-mă gata să se reîncarneze: transportată, imaginar, în trecut, ea nu mai înseamnă nimic. Explicăm totuși astfel, cel puțin în unele cazuri, faptul că ea reapare pentru că, neputînd să
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
sînt legate una de alta direct, prin raporturi de contiguitate, ci doar fiindcă obiectele corespondente sînt legate ele însele prin raporturi de cauzalitate, independent de activitatea proprie a memoriei. E totuși greu de admis că o stare de conștiință o recreează pe alta din simplul motiv că ele s-au succedat în timp sau au fost apropiate în spațiu.) De altfel, ceea ce numim aici cauzalitate naturală nu desemnează decît reprezentarea pe care ne-o facem în societatea care ne înconjoară. Legile
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
caracteristici noi. Să considerăm totuși că nu există un mediu, un mod de gîndire sau o sensibilitate de altădată din care să nu fi rămas urme și chiar mai mult decît urme, adică tot ce este necesar pentru a le recrea temporar. Mi se pare că am simțit vibrații ale romantismului în grupul pe care l-am format și reformat de cîteva ori împreună cu bunicii mei. Prin romantism nu înțeleg doar o mișcare artistică și literară, ci un mod aparte de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și care se disipase, parțial, în frivolitatea celui de-Al Doilea Imperiu, dar subzista, fără îndoială, cu mai multă obstinație în provinciile oarecum izolate (acolo am găsit eu ultimele urme). Or, ne este îngăduit să reconstruim acest mediu și să recreăm în jurul nostru acea atmosferă, în special cu ajutorul cărților, al gravurilor și tablourilor. Aici nu e vorba în primul rînd de poeți și de capodoperele lor. Acestea produc asupra noastră, fără îndoială, cu totul altă impresie decît asupra contemporanilor. Am descoperit
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
s-au amestecat. Poate pentru că eram emoționat în prima zi: "Nu am nici o amintire spune Stendhal din epocile în care sentimentele mele erau prea puternice". E de ajuns să reconstitui cadrul istoric al evenimentului pentru a putea spune că am recreat amintirea lui? Desigur, dacă n-aș fi avut chiar nici o amintire legată de acest eveniment și aș fi rămas la noțiunea istorică 55 la care eram constrîns, consecința ar fi decurs logic: un cadru vid nu se poate umple singur
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
școală, căci am rămas mult timp în contact cu ai mei: nu e vorba de o familie în general, ci despre un grup viu și concret, a cărui imagine intră firesc în tabloul primei zile de liceu, așa cum l-am recreat. Mai poate constitui o obiecție 56 faptul că, gîndindu-ne la cum a fost, probabil, prima zi de școală, reușim să recreăm atmosfera și aspectul general? Imagine variabilă, incompletă, fără îndoială, și, mai ales, imagine reconstruită: dar cîte amintiri despre care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
un grup viu și concret, a cărui imagine intră firesc în tabloul primei zile de liceu, așa cum l-am recreat. Mai poate constitui o obiecție 56 faptul că, gîndindu-ne la cum a fost, probabil, prima zi de școală, reușim să recreăm atmosfera și aspectul general? Imagine variabilă, incompletă, fără îndoială, și, mai ales, imagine reconstruită: dar cîte amintiri despre care credem că le-am păstrat cu fidelitate și a căror identitate nu ni se pare îndoielnică nu pornesc și ele tot
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
grupurile care, în trecut, au fost martori sau actori în evenimentele relatate? Bineînțeles, unul dintre obiectele istoriei poate fi tocmai de a construi o punte între trecut și prezent și de a restabili această continuitate întreruptă. Dar cum să se recreeze curente de gîndire colective antrenante în trecut, dacă nu se poate controla decît prezentul? Istoricii, în urma unei munci minuțioase, pot regăsi și dezvălui o cantitate de fapte mari și mici, pe care le crezusem definitiv pierdute, mai ales dacă au
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în viața grupului, fără să rețină detalii particulare și concrete. Dar, în cele mai multe cazuri, această semnificație generală va fi suficientă, combinată cu alte urme păstrate în aceeași societate (grup) sau în altele, pentru ca, pornind de la ea, să putem reconstrui sau recrea persoana sau faptul cu aspectele lor singulare.] Spunînd că individul se folosește de memoria grupului, înțelegem că acest ajutor nu implică prezența actuală a unuia sau a mai multor membri. În fapt, rămîn influențat de o societate chiar și după ce
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
proletară, reprezentată de șeful de sindicat, Anghel, în alianță cu vechea burghezie care se descurcă, reprezentată de fostul ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este deschis, metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar suficient de abili pentru a recrea în plină dictatură a proletariatului o nouă burghezie care, vorba lui Tudor Arghezi, una vorbește și alta fumează. Vasilescu va demonstra că idealismele și vizionarismele utopiste ale celor mai buni tovarăși trec prin filtrul economiei reale, unde abilitățile dobândite în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
epocii și-au manifestat fascinația pentru "religiile politice" ale fascismului, respectiv bolșevismului și s-au înregimentat voluntar în slujba uneia dintre aceste ideologii. Nu același lucru se întâmplă în perioada postcomunistă, când intelectualii par să replice politica ideologică a "taberelor", recreînd în permanență "frontiere interne" între "noi", cei buni, deținători ai adevărului și "ei", cei răi, prizonieri ai erorii și proiectând, astfel, o cultură a monologului bazat pe clamarea supremației morale. Date fiind aceste constatări, am considerat că este interesant să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
utilizat o sursă arhaică, păstrată din timpuri imemoriale în Orientul Mijlociu. Miturile potopului sunt, am remarcat deja (§ 18), extrem de răspândite și ele împărtășesc escnțialmente același simbolism: necesitatea de a distruge radical o lume și o umanitate degenerate, pentru a le putea recrea, adică a le restitui integritatea inițială. Dar această cosmologie ciclică se dovedește a fi deja modificată în versiunile sumeriană și akkadiană. Redactorul povestirii biblice reia și prelungește reinterpretarea catastrofei diluviale: el o ridică la rangul unui episod al "istoriei sfinte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Preoții îl realcătuiesc pe Prăjăpati, îl "adună" (samskri) zidind straturile de cărămizi care constituie altarul. Pe scurt, fiecare sacrificiu repetă actul primordial al creației și asigură continuitatea lumii pentru anul viitor. Acesta este sensul originar al sacrificiului în Brahmana: a recrea Cosmosul "dezarticulat", "epuizat" prin Timpul ciclic (Anul). Prin sacrificiu - adică prin activitatea susținută a preoților - lumea este menținută vie, armonioasă și fertilă. Aceasta este o nouă aplicare a ideii arhaice reclamând repetarea anuală (sau periodică) a cosmogonici. Faptul constituie totodată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din care va fi privită și cartea de reportaje remarcându-se că, deși, uneori, G. Bogza "cade în fantastic", totuși cel mai adesea impresionează "realismul puternic și nou". Cartea lui Geo Bogza este apreciată tocmai pentru forța cu care se recreează viața, pentru că peisajele sale "au un dublu conținut geologic și social". Descrierea vieții grele a oamenilor, se remarcă, este dublată și ea de pasaje epice, totul pentru a se surprinde fiecare grup "în notele sale esențiale, nu numai în trăsăturile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ieșire de pe tărâmul imaginației halucinante, ci o proiectare a acesteia asupra lumii așa-zis reale. Invazia visului, a nocturnului în universul familiar, supunerea erosului față de această nouă realitate sunt ilustrative pentru pierderea hotarelor dintre a fi și a imagina, a recrea. Molia este și ea o imagine a timpului devorator, care, în mod paradoxal, se asociază și diurnului și nocturnului. Osul devine, și el, unul dintre simbolurile obsesive ale celui de-al doilea volum al lui Tonegaru, în os se ascunde
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tocmește", sugerează alunecarea spre moarte. Puntea nu e una a căutărilor, ci a trecerii spre lumea de dincolo. Modalizatorul care marchează incertitudinea, "părea cimitirul zburător al Fetei Morgane/ oglindit de deasupra trupului meu gol", are și el scopul de a recrea imaginea unui loc al misterelor, unul "care absoarbe tainele ca un burete". Comparația banală se înscrie și ea în încercarea de a aduce un univers al misterelor în spațiul cotidian, în derizoriu. Fantasticul, oniricul se camuflează în realul care-și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
recompun lumea prin simpla succesiune a lor sau explicitează ciudat titlul într-un comentariu repede ascuns între paranteze. "(ce fiară de mătase și amintirea mea)", Fiară de mătase. Retorica poeziei iubirii este și ea luată în discuție. Dramă în parc recreează, la modul ironic, cadrul romantic al unei întâlniri de dragoste, noaptea cu lună ("ne privea de sus, cu capul gol, o lună plină", "luna goală zâmbea cu fantezie"), realizându-se totodată o demitizare ironică și parodică a unei astfel de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sat wam asi - mi s-a spus/ într-o învălmășeală de vorbe, pahare/ formula era sâsâită, se pare" (A doua seară eram cu amicii), amintind de aceeași intervenție ironică, tot în registru bahic, de la Constant Tonegaru. Universul pe care-l recreează Constant Tonegaru nu este unul de factură romantică, deși apelul la unele teme și motive ar putea sugera acest fapt, dimpotrivă, iar raportarea ironică la acest tip de sensibilitate este relevantă în acest sens: "Oh, nu - nu eram romantic, lacrimile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]