947 matches
-
secret de la Dover prin care Carol îi promisese lui Ludovic al XIV-lea al Franței că va trece la romano-catolicism la momentul potrivit. Războiul a avut o desfășurare surprinzătoare, olandezii reușind să captureze mai multe vase englezești decât pierduseră și recuceriseră colonia New Amsterdam în 1673. Mare parte din condițiile de pace cerute de englezi în acordul de la Heeswijk din 1672 nu fuseseră îndeplinite, dar olandezii plătiseră două milioane de guldeni (în loc de zece milioane cât se ceruse inițial) pe o perioadă de
Tratatul de la Westminster (1674) () [Corola-website/Science/320839_a_322168]
-
și transportul maritim, au fost reconfirmate. În ce privește disputele teritoriale, tratatul a fost un aranjament de tip "status quo ante bellum": Pacea a fost declarată la Whitehall la 27 februarie (stil nou) ora 10:00 AM. Condițiile implicau ca New Netherland, recucerită de Cornelis Evertsen cel Tânăr în 1673, să redevină posesiune engleză și ca Surinam, capturat de olandezi în 1667, să rămână colonia lor, legalizând status quoul din 1667. Aceste probleme nu fuseseră rezolvate de Pacea de la Breda din acel an
Tratatul de la Westminster (1674) () [Corola-website/Science/320839_a_322168]
-
ajutați de Alcibiades pentru a restabili instituțiile democratice. Susținut de Therasmenes din interior, demosul destituie pe 400, și în 410, sunt restaurate instuțiile democratice. Victoria de la Kynosoura a ridicat moralul atenian, și în 410, Thasos, Bizantion și Perinthos au fost recucerite. Alcibiades, care a contribuit cu succes la recucerirea acestora, a fost rechemat la Atena. În 406 însă, după o victorie năvală lângă insulele Arginousai, o furtună a împiedicat strângerea de pe mare a trupurilor celor morți în lupta, și întorși la
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Bizanțului să întreprindă atacuri. Începând cu anii 30, Ioan a deplasat centrul de greutate al politicii externe a Bizanțului în Asia Mică. Folosind tactica tatălui său, el a împins treptat granița cu selgiucizii spre est și spre sud. Împăratul a recucerit de la turci cetățile, importante sub raport strategic, Kastamuni și Gangrai (1133), a zdrobit milițiile sultanului de Iconion (1135) și a pus stăpânire pe un șir de orașe din Armenia Ciliciană. Raymond, principele Antiochiei, și Foulques, regele Ierusalimului, cereau cu umilință
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
tronului, Manuel, care a inițiat, fără știrea tatălui său, o bătălie de proporții, istovitoare pentru oștire (pentru care lucru a și fost biciuit de furiosul Ioan). În aprilie 1143, la o vânătoare de mistreți în împrejurimile orașului Anazarb, de curând recucerit de la turci, Ioan și-a rănit întâmplător mâna cu o săgeată otrăvită. Tratamentul n-a avut succes, mâna s-a infectat și s-a umflat puternic. Nemaiavând încredere în medici, basileul a respins propunerea amputării. La 7 aprilie, el i-
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
și reducerea evidentă a educației și culturii, dinastia kasiților a fost dinastia cu cea mai lungă durată din Babilon. Această dinastie a durat până în anul cca. 1155 î.Hr., când Babilonul a fost cucerit de Shutruk-Nahhunte de Elam, și a fost recucerit câțiva ani mai târziu de către Nabucodonosor I, evenimente ce aparțin de colapsul epocii bronzului. În Epoca de Fier Timpurie, din 1125 î.Hr. până în 732 î.Hr., Babilonul a fost din nou condus de dinastii native, începând cu Nabucodonosor I din Dinastia
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
Ștefan Decianski și acorda puterea fiului său, Ștefan Dușan (1331-1335). Cei doi suverani încheiau pace și încheiau o alianță antibizantină, care era întărită prin căsătoria lui Dușan cu sora țarului, Elena. Ioan Alexandru relua războiul contra Bizanțului și reușea să recucerească orașele ocupate de Andronic, consacrându-și frontierele printr-un tratat (1332). Cât despre aristocrații sârbi, după ce l-au asasinat pe bătrânul rege, vor intra ca și cuceritori în teritoriul bizantin sub conducerea noului lor suveran. De-a lungul întregii sale
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
pe importantul general Kim Jong-seo să În 1433, Sejong sent Kim Jong-seo (coreeană: 김종서; Hanja: 金宗瑞) în nord pentru a distruge Jurchenii. În această campanie militară, generalul a cucerit mai multe castele și i-a împins pe Jurcheni înspre nord, recucerind teritoriul coreean până la granița modernă dinte Coreea de Nord și Chină. În timpul domniei lui Sejong, în Coreea au progresat foarte mult ștințele naturale, agricultura, medicina tradițională și ingineria. Din cauza acestor progrese, Regele Sejong a primit titlul de ,Regele Sejong cel Mare de
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
generalii cei mai de încredere ai fondatorului dinastiei Ming, Zhu Yuanzhang, au fost musulmani, inclusiv Lan Yu, care în 1388 a condus o armată imperială în victoria decisivă împotriva mongolilor în Mongolia, astfel punând practic capăt visului mongol de a recuceri China. Împăratul Yongle a avut și el raporturi strânse cu musulmanii, angajându-l pe Zheng He, probabil cel mai faimos chinez musulman, să conducă șapte expediții spre Oceanul Indian între 1405-1433. Dar în timpul dinastiei Ming, imigrația musulmană în China a fost
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
stat împotriva președintelui ales Manuel Gómez Pedraza. La 3 decembrie 1828, armata a bombardat Palatul Național; rezultatele alegerilor au fost anulate și Guerrero s-a instalat în fotoliul de președinte. În 1829, Spania a făcut o ultimă încercare de a recuceri Mexicul la Tampico cu o forță invadatoare de 2.600 de soldați. Santa Anna a luptat împotriva expediției Barradas cu o forță mult mai mică și i-a invins pe spanioli, dintre care mulți sufereau de febră galbenă. Înfrângerea armatei
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
fost confiscate. Santa Anna a trăit în exil în Cuba, Statele Unite, Columbia și St. Thomas. În 1869, la 74 de ani Santa Anna trăia în exil în Staten Island, New York și încerca să strângă bani pentru o armată pentru a recuceri Ciudad de México. În perioada petrecută la New York City, el a adus în SUA primele transporturi de "chicle", o gumă naturală din care s-a dezvoltat apoi guma de mestecat. El nu a obținut profit din aceasta, întrucât spera să
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
în a doua săptămână a lui octombrie, în încercarea de a sparge asediul, și a reușit să recaptureze satul Marinci. Însă contraofensiva a fost oprită de președintele croat Franjo Tuđman, iar pauza a permis Brigăzii 252 Blindate a JNA să recucerească Marinci, pe 14 octombrie, și să-și consolideze pozițiile pe teritoriul capturat. Vukovar era acum complet împresurat. De la jumătatea lui octombrie 1991 și până la căderea orașului, la jumătatea lunii noiembrie, Vukovar a continuat să fie înconjurat de JNA și de
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
la dispoziția Imperiului Bizantin 6000 de soldați. Pentru a întări această alianță Vladimir se căsătorește cu prințesa Ana, sora împăratului și trece la creștinism împreună cu tot poporul său. După lupte grele, Vasile reușește un lucru remarcabil pe frontul din Orient: recucerește Siria și Libanul din mână arabilor și pune capăt pentru multă vreme războaielor cu califatul fatimid. Acum, cu pacea asigurată în răsărit va avea timp și resurse să se ocupe de rebeliunea din Bulgaria. Împăratul Ioan I Tzimiskes cucerise parțial
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
statului lor, cu deosebire spre părțile apusene ale Peninsulei Balcanice. Aici, ei puteau să intre în stăpânirea acelor regiuni care constituiseră centrul administrativ, politic, militar, economic și cultural al primului stat bulgar din ultimul deceniu al existenței sale. În plus, recucerind aceste regiuni, românii și bulgarii rupeau orice legătură pe uscat între bizantini și aliații lor unguri, ceea ce le-ar fi ușurat rezistența împotriva deselor expediții ale lui Isac al II-lea Anghelos. În sfârșit, controlul unor regiuni ca acelea din
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
puterile politice din apusul și centrul Europei, a căror atenție pentru Peninsula Balcanică creștea pe măsura intensificării cruciadelor. În acest context trebuie înțeleasă hotărârea Asăneștilor de a-și stabili capitala, nu la Preslav, ci la Târnovo. Încercarea bizantinilor de a recuceri regiunea Munților Balcani și pe aceea care se întindea la nord de aceștia, intrate în componența statului Asăneștilor, a continuat și în ultimul deceniu al secolului al XII-lea. Dar, armata bizantină era din ce în ce mai slăbită, aprovizionarea cu alimente lăsa de
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
Ierusalimului (respectiv al Acrei) pe Amaury de Lusignan, regele Ciprului (Amaury al II-lea), știută fiind importanța strategică a insulei, resursele ei materiale și în oameni. Rezultatul s-a văzut imediat. În octombrie 1197, în timp ce germanii atacau pe Ayubizi, francezii recucereau Beirutul, o compensație deocamdată suficientă pentru pierderea Jaffei, până aveau să le vină ajutoare din Europa, unde, chiar în același an, Foulque de Neuilly își reluase în Franța, cu știrea papei, propaganda de cruciadă, promițând, pentru a da exemplu, să
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
regină a Imperiului de la Palmira după moartea acestuia în 267. Începând cu anul 269, Zenobia și-a extins imperiul, cucerind Egiptul căruia i-a expulzat prefectul roman, Tenagino Probus, care a fost decapitat după ce a condus o încercare de a recuceri teritoriul. A domnit peste Egipt până în 274, când a fost învinsă și luată ca ostatică la Roma de către împăratul Aurelian. Zenobia s-a căsătorit cu Septimius Odenatus, regele Palmirei, în 258. A avut un fiu vitreg din prima căsătorie al
Zenobia () [Corola-website/Science/328976_a_330305]
-
au fost cucerite de către regele Boleslau I al Poloniei, în timpul campaniei regelui Henric II-lea împotriva rebelului Henric de Schweinfurt. Succesorul lui Henric al II-lea, Conrad al II-lea a purtat două campanii, în 1031 și 1032, pentru a recuceri atât Luzacia Inferioară, cât și Luzacia Superioară de la urmașul lui Boleslav, Mieszko al II-lea. Din timpul domniei regelui Henric al IV-lea, de la 1056, Luzacia a fost reîncorporată în Sfântul Imperiu Roman, formând una dintre cele patru diviziuni ale
Marca de Luzacia () [Corola-website/Science/325363_a_326692]
-
Rușii nu au luat cu asalt Silistra, ci s-au limitat să efectueze două zile de bombardamente asupra fortificațiilor, datorită crizei de muniție și lipsei artileriei grele de asediu. După retragerea trupelor ruse de la Șumla, comandantul turc a încercat să recucerească Varna, dar încercarea sa a fost respinsă și otomanii s-au reîntors la începutul lui noiembrie pe pozițiile inițiale. În ianuarie 1829 au avut loc mai multe acțiuni ofensive ale turcilor la Kozlodui și Bazardgic, dar neîncununate de succes. Acestea
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
XIV-lea, împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino a reorganizat Moreea în Despotatul Moreei. Un fiu al împăratului aveau să primească din acest moment titlul de „despot”, fiind numit conducător al regiunii. La începutul secolului al XV-lea, bizantinii au recucerit ultimele posesiuni ale francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a fost cucerită de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini în timpul războiului din 1684 - 1699. Stăpânirea venețiană s-a dovedit a fi una nepopulară
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
francilor din Moreea dar, în 1460, întreaga peninsulă a fost cucerită de otomani. Peninsula a fost cucerită pentru Republica Veneția de către Francesco Morosini în timpul războiului din 1684 - 1699. Stăpânirea venețiană s-a dovedit a fi una nepopulară, iar otomanii au recucerit Moreea după o campanie-fulger în 1714. În timpul noii perioade de stăpânire otomane, regiunea s-a bucurat de o creștere a prosperității. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, gradul de nemulțumire a cetățenilor din Moreea a reînceput să crească. Au apărut
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
și orașul Kadesh era un teritoriu-tampon dintre Egipt și Imperiul Hitit.Asa cum și Regatul Mittani era un stat-tampon dintre Imperiul Hitit și Imperiul Asirian la aceea vreme. Plecând din capitală să, Pi-Ramses (la est de Delta Nilului), pentru a recuceri cetatea siriană Kadesh, Ramses al II-lea și-a condus armata de cca. 20.000 de infanteriști și 2.500 care de luptă, în 4 divizii (Amon, Ra, Ptah, Seth) și o trupă de luptători Néarini (Na’arn) care au
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
înlocuiți de Abbasizi în 750. Din 878 regiunea a fost condusă din Egipt de către conducători semi-autonomi timp de aproape un secol, începând cu Ahmad ibn Tulun și terminând cu conducătorii dinastiei Ikhshididă care au fost îngropați în Ierusalim. Fatimidii au recucerit regiunea în 969. În 1073, Palestina a fost cucerită de către Marele Imperiu Seljuk, doar pentru a fi recuperată de către Fatimidi în 1098, de la care au cucerit regiunea cruciații în 1099. Controlul cruciat al Ierusalimului și a celei mai mari părți
Istoria Palestinei () [Corola-website/Science/324938_a_326267]
-
mari condusă de Carol al Lorenei, asigurând astfel controlul prusac asupra Sileziei în timpul Războiului de Șapte Ani. În vreme ce Frederick cel Mare era în campanie în centrul Germaniei și învingea o armată combinată franco-imperială în bătălia de la Rossbach, austriecii reușiseră să recucerească încet-încet Silezia. Frederick a sosit la 28 noiembrie și a găsit principalul oraș al Sileziei, Breslau, căzut în mâinile austriecilor. El a sosit lângă Leuthen (Lutynia) și a găsit acolo o armată de două ori mai mare ca a sa
Bătălia de la Leuthen () [Corola-website/Science/324464_a_325793]
-
chronicon Northmannicum", Maurex (Mambrica/Mambrita) a comandat o flotă care a reușit să dejoace tentativa contelui Geoffroi de Taranto de a invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se în luptă deopotrivă cu contele Geoffroi și cu Robert
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]