1,376 matches
-
metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din recuzita „mașinistă”. A spune femeii iubite: „Părul tău a spălat atât de chimic orele”, sau: „Te port în mine ca un registru copier”; și încă: „Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei /.../ Deschide-mi supapă de siguranță aorta”, contrazice grav
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fruct al țărânei asemeni cu țărâna... În schimb foarte caracteristica secvență imnică a oglinzilor (Ulise, 8) e construită de la început până la sfârșit pe tiparul „temei cu variațiuni”, obiectul evocat fiind echivalat într-o întinsă serie metaforică: oglinda (atât de caracteristică recuzitei baroce a sărbătorii) devine astfel spațiul ideal pentru sugestia interferențelor eu-univers, topos în care imaginea eului și imaginile lumii se pot întâlni, sub semnul deplinei transparențe, al purității și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
închiderii uzinei din Longbridge, cu toate traumele psihologice și jocurile politice pe care le declanșează în roman, e o aluzie la acest fapt), a tragediei americane de la World Trade Center (ca simbol morbid al debutului unei noi ere, descinsă din recuzita butaforică a "milenariștilor" apocaliptici, eră prezumtiv sîngeroasă) și a începutului războiului irakian (ca premisă a dispariției suveranității Angliei în politica internațională). Ele accentuează starea de "final", de "sfîrșit al istoriei", pe care Coe o acreditează la un nivel subliminal. Decepțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
accesul la cele incomode. Ioana Macrea-Toma oferă explicații obiective privitoare la situația scriitorului îngrădit de cenzură: "A lupta împotriva cenzurii și din interiorul spațiului pe care ea îl tutelează rimează cu a te confrunta cu un sistem întreg beneficiind de recuzita pe care tot el o furnizează. Prinși în jocul productiv al manipulării din cauza dorinței de a fi publicați, scriitorii se abandonează unei agonii insolubile: a scrie bine sub cenzură și împotriva cenzurii. A fi publicat sau a nu fi publicat
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
instrumente și materiale folosite de pictor în munca sa - șasiuri, echere, cutii cu culori, pensule de toate felurile, palete, batoane de cretă, rotunde și prismatice, sticluțe cu verniuri și terebentine sau uleiuri, pânze ș.a. Pentru un pictor care folosește o recuzită atât de diversificată de obiecte, având, evident, simțul acestora, formelor absența geometrice din esențiale inventarul său a a instrumentelor muzicale pare a fi cel puțin paradoxal, pentru că, în esența lor, aceste obiecte, dimpotrivă, se definesc prin claritatea geometrică a formelor
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
expres anumite obiecte ci le-a folosit pe cele care îi erau în preajmă și făceau parte din spațiul și mediul vieții sale private. Nu putem vorbi despre preocupările unui colecționar de obiecte prețioase și speciale, care să devină apoi recuzita pictorului pentru procesul creației, așa cum întâlnim multe exemple în istoria artelor. Arsenalul lui Stahi este cel al unui om normal, iar obiectele din preajma sa sunt cele pe care le cunoaște cel mai bine pentru a le folosi în naturile moarte
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
evocatoare” (V. Drăguț, V. Florea, D. Grigorescu, M. Mihalache, Pictura românească în imagini, ediția a II-a revăzută, Editura Meridiane, 1976, pag. 201). Cu siguranță Chardin a fost un excelent componist al spațiului fiecăruia dintre tablourile sale. Orice element de recuzită se integrează an- samblului, ca urmare a determinărilor impuse de tainicele legi ale geometriei ca factor fundamen- tal al echilibrului și armoniei. Propunem în ceea ce urmează pătrunderea în labirintul fiecăruia din tablourile lui Stahi, ale- se spre a fi comentate
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
mai sus amintite, întreaga compoziție este o sumă de simboluri. Cu siguranță, deliberat a fost ales acest câmp alb cu ornamentica în forma crucilor pe care apoi s-au așezat celelalte obiecte simbol. Pictorul face, prin asocierea aparent prozaică a recuzitei amintite, o sinceră pledoarie pentru credința creștină. El propune un mod mult mai subtil și profund de a propaga, pentru cine are disponibilitatea de a înțelege, decât o predică din amvonul bisericii. El se adresează lumii profane care, în locul unui
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
însuși. La o primă vedere, compoziția acestei naturi moarte va provoca celui care se oprește în fața lucrării o oarecare rezervă, reacția fiind urmarea perceperii unei aparente stângăcii și a unei inabilități în asocierea de către pictor a obiectelor care constituie recuzita ce i-a servit drept model. Acest lucru este indus înainte de toate de faptul că masa obiectelor la care ne referim, atât ca formă, cât și sub aspectul cantitativ, par a fi sensibil egale. Ele sunt repartizate în cadru ghidându
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
mare. De fapt, în aceste sferturi de cadru, pictorul pare a se lansa într-un subtil joc al imaginației, încercând ruperi de direcții, ritmuri și fragmentări de forme care să pară imprevizibile. Reunite aceste „jocuri”, ele recompun unitar ansamblul. Inventarul recuzitei ne permite accesul în intimitatea atelierului pictorului. Enumerarea obiectelor și descrierea lor vor da contur unor nelămuriri despre modul de realizare al unor lucrări din punct de vedere tehnic. Astfel, vom afla ce fel de verniuri folosește artistul oprindu- ne
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Ne putem gândi, privind această compoziție, la subiectele asemănătoare pictate de Chardin, dar, în același timp, va trebui să observăm că diferența este foarte mare. Nici cu lucrările altor pictori nu putem constata similitudini, chiar dacă și aceia au folosit drept recuzită palete, ulcele și borcane cu pensule, șasiuri sau colțuri de pânze pentru a compune temele. Pentru unii dintre ei, aceste obiecte au fost înainte de toate pretexte pentru a exprima o idee de ordin plastic. Pentru Stahi, etalarea acestor obiecte și
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
acestor prime observații, de natură prozaică, ne vom ocupa mai jos de o scurtă analiză a compoziției. Respectând regulile, Stahi folosește și de această dată un format al pânzei dreptunghiular, acoperind cu alb prim-planul pânzei pe care a așezat recuzita atent studiată în prealabil. Spunem atent studiată pentru că obiectele alese, este evident, nu au fost așezate la întâmplare. Și de această dată el privește obiectele cu ochiul pictorului care le dezvăluie pentru ca apoi să le îmbrace prin mijloacele picturii după
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
al ocrurilor aurii, nuanțele brunurilor coapte și cele de galben luminoase, într-o unitate cuceritoare. Dominanta paletei cromatice a acestei compoziții o putem asocia cu căldura și vibrația sunetelor unui violoncel. Și în acest tablou, cu toată simplitatea restrictivă a recuzitei, bogăția material- structurală este remarcabilă. Contrastul dintre grafia elegantă a simbolurilor, reprezentate pe ouăle roșii, în raport cu materialitatea suprafețelor cozonacilor sau a nucii, sunt exemple de subtile puneri în dialog expresiv- plastic a structurilor susținute prin calitățile lor de
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
este un teritoriu unde se confruntă, se conjugă, se cheamă și se susțin linii segmente, trasee direcții, forme rotunde sau prismatice bine definite, clare. Privind natura moartă cu joben, vom descifra regulile de organizare compozițională vizibile și în alte lucrări. Recuzita însumează planul orizontal al unei lavițe acoperite cu o țesătură dungată cu alternanțe de zone cu ornamente geometrice dar și figurale peste care, un baston din bambus, orientat oblic spre dreapta, traversează cadrul marcând, pe laturile mici ale dreptunghiului pânzei
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și intermediare. Contrastele ce susțin armonia ansamblului sunt, înainte de toate, rezolvate prin valoare. Paleta coloristică se situează între griuri, ocruri aurii și brunuri roșcate, calde, nuanțe ce se interpun între alb și negru. Aceeași metodică și deliberată preocupare, pentru definitivarea recuzitei, este vizibilă prin asocierea obiectelor grupate care se regăsesc în ideea plastică și de conținut a cărei origine, în acest caz, este într-un mediu burghez, urban, monden. Naturile moarte stahiene, în general, au, prin conținut, origini bine definite și
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
care „aerul, pământul, focul și apa se contopesc într-o ceață propice, cuprinzând sensul ascuns al lucrurilor”. Singurul mistic autentic este poetul, „orbul clarvăzător”, al cărui limbaj este capabil să sfărâme dogmele, pentru că „POEZIA este o știință a acțiunii”. Preluând recuzita romanelor gotice și a romantismului negru, Castelul orbilor este o incursiune fabuloasă în universul nocturn, ale cărui personaje principale sunt liliecii, spiritele și fantomele. În drumul său către Castelana Vânturilor, poetul târăște după sine, prin sălile castelului cu candelabrele distruse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
P. Asemănător cu Tudor George, P. este un poet mai puțin fertil, însă - foarte probabil - un poet mai bun, mai profund, mai puțin artizan decât colegul său de boemă. Răzvrătit în cuget și în atitudini, frecvent și în tematica și recuzita poemelor, rămâne în fond un clasicizant, desigur în cadrele modernismului. Adesea e deliberat desuet, prin arborarea, după cum remarca Gheorghe Grigurcu, a unui „limbaj defunct” și a unor „sentimentalități tocite din epoca Cerna - Iosif”. Manierist, el cultivă cu minimă autoironie implicită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
nu „confesiv”, ci mai degrabă oracular. Cititorul e confruntat direct cu delirul și suferința extremă, „înscenate” aievea și, totodată, ridicate la măsura marii poezii. O poezie oarecum manieristă (în sensul „bun” al termenului), o poezie desigur „viscerală” (mai mult în recuzită), dar și „critică”, rece, distanțată până la înstrăinare. O poezie cristalină, dacă nu glacială, deși, totodată, sub alte raporturi, foarte „fierbinte”: e un paradox intrinsec, o situație oximoronică definitorie, productivă ca expresivitate. La debutul lui D., Nicolae Manolescu îi asemuia demersul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
în cele două războaie mondiale. Câteva dintre cărțile sale au fost distinse cu Premiul Societății Scriitorilor Români (1932) și cu Premiul revistei „Argeș” (1971, 1984). M. cântă în versuri delicate, în ton domol, cadrul domestic, interiorul desuet provincial (elemente de recuzită: malacoafe, uniforme vechi, trandafiri, policandru, pendul), apoi peisajul, umanizat, al grădinilor patriarhale (cu păuni și alte orătănii, cu arbori și flori, mai ales crini și trandafiri) și al împrejurimilor târgului de sub munte, cu zile ploioase sau însorite, vegetație, cai, mărunte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
pe care o face presupoziției neutralității filosofice mă determina să susțin că ținta să era, de fapt, presupoziția ontologica a neutralității în spațiul public. Presupoziția "neutralității", ne dă de înțeles autorul invocat, nu este altceva decât un alt personaj din recuzita retoricii metafizicii (alături de "fundament"22, "natură"23, "universal" etc.). Problemă pe care o are liberalismul timpurilor noastre, crede Rorty, ține de o situație istorică trecută, de o contingenta culturală transformată în obligație (o "retorica" transformată, prin obișnuință, în "logică"). Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
chestiunii: Lăură Grünberg: "...un feminism diversificat și fragmentat" (p.3); Florin Dumitrescu: "Pentru stratégii consumului mondial, sexul majoritar a devenit minoritar" (p.3); Mariana Net: "Nici Dulcineea nu e chiar o donna angelicata" (p.4); Cecilia Ștefănescu: "Dragostea, cu toată recuzita ei, a devenit puțin cîte puțin necreditabilă" (p.4); Liviu Papadima: "un crîmpei din marele discurs amoros" (p. 5), la care se adaugă teribilele selecții pe tema făcute de Ion Manolescu și de Dan Stanciu la pagina 10. Iată o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17704_a_19029]
-
unui text ce capătă o mare circulație. 2. Secerile sau secetele? Sunt un mare admirator al unui poem arghezian datând din 1946, Târlă, pe care îl consider o capodoperă ignorată. Aparența e că ar fi o poezie scrisă cu o recuzită gândiristă, în stilul lui Nichifor Crainic, imaginându-i pe Iisus și pe apostoli coborând pe pământ, printre oameni, sub travestirea de ciobani. Revista ,Gândirea" își încetase apariția în iulie 1944, iar Arghezi a colaborat acolo cu totul sporadic, fără simpatii
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]
-
a se schimba, fiind un adept al disciplinei ca „religie”. Fie că e corector la „Universul”, fie comandant la Centrul Național de Românizare sau parte din elita școlită în Căminul „Viitorul Lumii” din Moscova, Gerogian își fortifică voința, schimbând numai recuzita. Uneori rolul. Cele trei secțiuni ale cărții Trădarea-Războiul-Trădarea justifică întocmai metamorfozele sociale izbutite, de la trădarea etniei la ascensiunea napoleoniană și, în final, la trădarea modelului patern. Sunt etapele precise ale memoriei unei identități conflictuale. „Geamănul Negru, țiganul, încearcă să se
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
evalueze la rece calitățile și defectele, mare lucru ar fi. Volumul doi al Orbitorului nu aduce mari noutăți în plan stilistic, tematic sau narativ. înșiruirea de povești sau de pasaje de virtuozitate prozastică își continuă binecunoscutul ritm. Mai ales păstrarea recuzitei tematice uimește. Și în Corpul veți întîlni mulți-mulți fluturi și, bineînțeles, multe "divagații" cu o ecuație simplă: viscere, creier, foetus. Sînt imagini pe care Cărtărescu le-a impus în urmă cu cîțiva ani și pe care mizează în continuare. Deja
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
nu l-au atras cîtuși de puțin pe Petre Stoica. Aidoma lui Alberto Caeiro, heteronimul lui Fernando Pessoa, și, mai cu seamă, "microrealiștilor" francezi, poetul nostru a mizat pe o modestie antiretorică, pe autenticitatea percepției nemijlocite a ambianței. Gonflarea subiectului, recuzita de artificii pompoase, numărul ridicat de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]