21,673 matches
-
unui alt ascet, ea îl anunță că se va înălța la Domnul pe Maximin, ales episcop al ținutului, care o împărtășește cu sfintele taine și o așază în mormânt. „Viața Mariei Magdalena” din Legenda aurea, prelucrată după o biografie anterioară redactată de Rabanus Maurus, constituie cea mai împlinită reelaborare a tradițiilor risipite ici-colo în lumea occidentală medievală; cel mai complet colaj, dacă putem spune așa. Toate ingredientele sunt prezente: familia putred de bogată, care-i cuprinde pe Lazăr și pe Marta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
funcție misionară, ea legitimând astfel răspândirea curentelor gnostice în paralel cu cel ortodox, petrinic. Faptul că o evanghelie întreagă a fost așezată sub autoritatea numelui său denotă respectul de care personajul se bucura în rândul gnosticilor. Chiar dacă nu ea a redactat apocrifa respectivă, figura sa l-a inspirat de la primul până la ultimul cuvânt, propunând un scenariu soteriologic alternativ scenariului apostolic legitimat de Biserica principală. Cât despre Evanghelia lui Filip, ea notează: „Trei persoane mergeau tot timpul cu Domnul: Maria, mama Lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu aviditate, primul ei comentariu datorându-se, de altminteri, gnosticului Herakleon. Brown susține că pre-evanghelia inițială aparține fazei în care comunitatea ioaneică forma un tot unitar și solidar, în vreme ce faza finală, Evanghelia lui Ioan, ajunsă până la noi, ar fi fost redactată de un reprezentant al curentului ioaneic minoritar absorbit de Biserica instituțională. Iată cum speculează Jusino teza lui Brown: într-o primă etapă (50-80 d.Hr.), grupul respectiv, omogen și puternic, se află sub conducerea spirituală a Mariei Magdalena. În etapa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
apare umanizat, dediabolizat, într-un context istoric reconstituit cu minuție și talent de Pagnol. Trădarea lui survine după o noapte petrecută în casa părintească, la sugestia unui Străin (probabil simbolul „diavolului de treabă”). În Ficciones, Borges imaginează un tratat metafizic redactat de un savant de confesiune evanghelică, Niels Runeberg. Acesta duce mai departe teoria lui De Quincey, plecând de la axioma că „trădarea lui Iuda n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Duh ca și al profeților, vor avea parte de osândă și aici, pe pământ (distrugerea Ierusalimului de către Titus), și în lumea „ce va să fie” (Gheena fără de sfârșit). Ieronim Ieronim își expune părerea asupra logion-ului în Scrisoarea 42 către Marcella, redactată la Roma în 385. Marcella îl consultase cu privire la acest subiect, deoarece fusese intrigată de afirmația categorică a lui Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor, au păcătuit împotriva Sfântului Duh65. Ieronim dă un răspuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
creștini, folosește expresia „memorii ale apostolilor” (apomnemoneumata ton apostolon). Or, „memoriile” nu pot să apară decât după trăirea și consumarea unui eveniment, nu înainte. „Memoriile apostolilor”, adică textele evanghelice, sunt mărturii posterioare despre viața, învățătura, moartea și învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică începe ușor să scadă, iar Biserica pământească începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu variante, cu lipsuri și interpolări, dar învățătura fundamentală despre întrupare și înviere rămâne intactă, neatinsă. Ce vreau să spun? Două lucruri: textul Noului Testament, așa cum pretindem că-l avem din sursă divină ad litteram, este un text-mărturie despre Isus, redactat de urmașii direcți ai Acestuia, ale cărui prime versiuni integrale (manuscrise) datează abia din secolul al IV-lea (firește, există fragmente anterioare, dar numai fragmente). A crede în Isus nu înseamnă a crede în fiecare conjuncție sau prepoziție a Noului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu, am ales un text mai exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan)86, redactată în latinește în secolul al IX-lea de către un călugăr irlandez, trăitor însă în Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului în căutarea paradisului terestru. Până în secolul al XIII-lea s-au realizat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Domnului, noua creație, viziunile alegorice interpretate de către un înger (Zaharia 9-14; Isaia 65,17; Amos 5,18 etc.). „Strămoașa” genului este, incontestabil, Cartea lui Daniel, din care și Apocalipsa lui Ioan se va înfrupta copios. Cartea lui Daniel a fost redactată în două etape, prima parte (cap. 1-7) în jurul anului 330 î.Hr., a doua în timpul persecuției lui Antiochos al IV-lea Epiphanes (168-165 î.Hr.). Personajul principal, profetul Daniel, a trăit cu mult înainte, la sfârșitul exilului babilonian (545-535 î.Hr.). Rețeta citirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nu au altă legătură între ele decât prezența aceluiași personaj (și nici măcar, întrucât vom vedea că partea a doua cuprinde o „Apocalipsă a lui Noe” de sine stătătoare). Dar să enumerăm cele cinci secțiuni alcătuitoare: - I-XXXVI: Preambul. Cartea veghetorilor (redactată spre mijlocul secolului al III-lea î.Hr.); - XXXVII-LXXI: Cartea Parabolelor lui Enoh (secolul I î.Hr.); - LXXII-LXXXII: Tratatul de astronomie (prima jumătate a secolului al II-lea d.Hr.); - LXXXIII-XC: Cartea viselor (circa 164 î.Hr.); - XCI-CVIII: Sfaturile lui Enoh (înainte de 167
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cauza adâncă trebuie găsită în natura rea a omului, în «inima sa rea» (III, 20; VII, 48). O sămânță rea a fost semănată în inima lui Adam. Din această sămânță nu poate ieși decât teribilă recoltă!”100. 4Ezdra a fost redactată cam în aceeași perioadă cu Apocalipsa lui Ioan (95-100 d.Hr.). * Prima viziune (dialogul între Ezdra și trimisul lui Dumnezeu, Uriel) se leagă de o nedumerire pe care o întâlnim și în gura lui Baruh: ce rațiune poate să aibă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are ca origine o rupere a echilibrului în ordinea divină prestabilită, în relațiile dintre lumea cerească și a noastră”149. 1. Povestea amănunțită a căderii îngerilor apare pentru prima oară în partea întâi din 1Enoh, text cu mai multe straturi, redactat foarte probabil în aramaică la începutul secolului al II-lea î.Hr.150 „Fiii lui Dumnezeu” sunt aici niște îngeri care trăiesc în ceruri. Ei se îndrăgostesc de fiicele oamenilor, „tinere și frumoase” (6,1), și hotărăsc să se însoare cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
filologic de către savanții occidentali, începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bibliei ortodoxe în românește. Mai întâi, Septuaginta diferă de TM prin numărul de cărți și prin ordinea acestora. Unele cărți și fragmente, precum Înțelepciunea lui Solomon sau Bel și dragonul, Suzana (ultimele două, suplimente ale Cărții lui Daniel), au fost redactate direct în greacă. Apoi, Septuaginta cuprinde patru, nu trei secțiuni principale: Torah, cărți istorice, cărți poetice și sapiențiale, Profeți, iar ordinea cărților diferă de ordinea TM. În continuare, mă voi opri asupra a două tipuri de diferențe între TM și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al textului de față. Urmărind neconcordanțele dintre cele două Biblii și raportându-ne apoi la versiunea ortodoxă sinodală, vom obține un grafic pe baza căruia vom putea oferi un diagnostic. Pentru divergențele dintre LXX și TM folosesc excelentul capitol IV, redactat de Olivier Munnich, din La Bible grecque des Septante. Sfârșitul cărții Exodului. În LXX, instituțiile cultice sunt descrise de două ori. Prima descriere (cap. 25-31) concordă în mare cu descrierea din TM. Pentru a doua descriere, TM are însă foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câteva rânduri pe manuscrise (pentru câteva dintre tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul însă, observăm că demersul său devine din ce în ce mai personal, accesoriile științifice fiind înlocuite printr-un autentic dialog pe picior de egalitate cu Părinții. Notele pe care Stăniloae le redactează pentru Ambigua lui Maxim Mărturisitorul, pentru diferiți autori din Filocalie, pentru operele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lucruri, cum afirmă unii teologi catolici (sic!), dar aceeași ființă divină comunică prin intermediul energiilor cu creaturile, potrivit capacităților acestor creaturi, restrânse în structurile și potențialitatea lor229. Acest compromis va fi de scurtă durată, fiindcă în prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne a lumii. III Așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mult noroc, nu vor uita lecția profesorului. „Sources” (așa se numea la origine colecția) se dorește un fel de „Budé” creștină, altfel spus, o colecție de „înaltă vulgarizare”. Ce argumente justifică întemeierea unei asemenea colecții? Le regăsim în primul proiect, redactat de Fontoynont 241: 1. Părinții „ne oferă exemplul unic al unor spirite remarcabile, care doresc să câștige la credința lor o lume cu totul păgână”. De ce istoria nu s-ar repeta și acum? Biserica actuală, în luptă cu neopăgânismul ambiental
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
documente deocamdată nepublicate, ce răstoarnă tot eșafodajul de până acum. Ce poți să ne dezvălui? C.B.: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la Universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător într-o lumină extrem de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arestați. Lui Stelian i se dădură și în continuare diverse treburi de funcționar bun la toate și pe care, din gentilețe, nu le putu refuza. Ba la un moment dat începu să fie chemat și la ședințele de la sfat, ca să redacteze procesele-verbale; apoi și la ședințele de partid, din același motiv... Într-o bună zi, Tarbacea îi propuse de-a dreptul să devină membru de partid și să i se dea funcția de casier al organizației locale și atunci Stelian se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a conceput Declarația ethosului universal a Parlamentului Religiilor Lumii (1993) și propunerea InterAction Council pentru o Declarație universală a obligațiilor omului. A fost chemat de către secretarul general al ONU, Kofi Annan, să facă parte din grupul de personalități care a redactat, pentru Națiunile Unite, manifestul Crossing the Divide. Dialogue among Civilizations (2001), iar, în anul 2008, i-a fost decernată "Medalia de aur Otto Hahn" pentru Pace. Este fondatorul și președintele Fundației Weltethos. (c) 2009 Hans Küng, Was ich glaube (c
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cursuri despre Heinrich Böll, Hermann Hesse și Thomas Mann, numindu-i pe acești premianți Nobel avocați ai umanității. Prin urmare, umanitatea este primul principiu fundamental al unei etici comune și universale, explicat în Declarația pentru o etică mondială din 1993, redactată la Chicago de Parlamentul religiilor mondiale: "Orice om trebuie să fie tratat în mod uman". Este poate o tautologie sau un loc comun? Absolut deloc, dacă se citește modul cum declarația expune în concret acest principiu de umanitate: fiecare ființă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la bază și vechea structură a societății lăutarilor "Junimea Muzicală". Meritul său era evident, fiind vorba despre o prima încercare de organizare, din punct de vedere asociativ, a țiganilor romani. Scopul acestei asociații era emanciparea țiganilor, în acest scop Șerboianu redactând un "Apel către toți țiganii din România", în 26 de puncte 57. Acest program de emancipare era dezvoltat în două direcții: culturală și cea care ținea de domeniul asistenței sociale. În consecință, se propunea: editarea unei gazete, publicarea de cărți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
decât cele enunțate de Șerboianu. Pe de altă parte, el sublinia că, din multe puncte de vedere, preoții francezi puteau fi considerați niște modele, în comparație cu confrații lor mioritici. Însă cel mai relevant aspect privind acest articol este că Șerboianu își redacta intervenția sub formula unei scrisori adresate unui amic din țară, "tehnică" jurnalistică adoptată pentru un mai mare impact asupra cititorilor și profitul gazetei (lucru recunoscut și de către Șerboianu, mai târziu). Cât privește cremațiunea, arhimandritul o punea în directă conexiune cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ale lui Calinic I. Popp Șerboianu. Este vorba despre actualitatea temei în sistemul funerar românesc și implicit în societatea românească. Problema cremațiunii umane în România este departe încă a fi tranșată... Notă asupra ediției Prezenta ediție reproduce textele asupra cremațiunii redactate de către arhimandritul Calinic I. Popp Șerboianu. Acestea au fost publicate în Glasul Țăranilor și Flacăra Sacră. Titlul acestei ediții reproduce titlul celui mai consistent studiu asupra cremațiunii aparținând arhimandritului, apărut în Flacăra Sacră, începând din decembrie 1934. Este posibil ca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]