1,248 matches
-
deosebire de individual și universal, care sunt noțiuni unipoziționale. Ierarhizarea noțiunilor pe baza definirii, după criteriul generalității, a individualului și universalului, este cu totul semnificativă pentru felul de a reglementa al dictaturii judicativului. Dar problema ar fi acum, în orizontul reducției judicative, chiar trecerea subiectului de la statutul de substrat la cel de individual, și a predicatului de la statutul de general la cel de universal. Trecerea în cauză este fenomen, fapt cu sens în orizontul reducției judicative și condiție pentru tematizări și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problema ar fi acum, în orizontul reducției judicative, chiar trecerea subiectului de la statutul de substrat la cel de individual, și a predicatului de la statutul de general la cel de universal. Trecerea în cauză este fenomen, fapt cu sens în orizontul reducției judicative și condiție pentru tematizări și demersuri diverse în logică, filosofie, știință, ideologie etc. Dar aceasta înseamnă că trecerea nu are doar o natură logică; mai degrabă ea este de natură ontologică; și, de altfel, chiar contextele aristotelice în care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicatului și, mai cu seamă, participarea "activă", în noul orizont al timporizării, a sensurilor ontologice. De asemenea, ne este clar că planul strâmt al judecății este depășit și că, pe baza regulilor (legilor) fundamentate în sensurile scoase la iveală de reducție, sensuri legate de judecată, de structura sa "logică", pot căpăta chip sensuri noi, ale unui plan mai vast, pe care deja l-am numit "judicativ", chiar "dictatură a judicativului". Actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pozițiile" logice ale judecății, în orizontul celei de-a doua timporizări, sunt: timpul-părtinitor, timpul-ordonator și timpul-autoritate. Toate au o legătură directă cu timpul din reprezentarea obișnuită a timpului; dar toate, s-ar putea spune anticipând un sens posibil doar prin reducția non-judicativă, se deschid, totodată, către timpul-kairotic. 1. Părtinirea. Trecerea subiectului de la sensul de substrat la cel de substanță primă (individual) pare a fi un fapt de reconfirmare a valabilității actelor și obiectualităților unei conștiințe comune. E drept, totul se petrece
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
substanță primă (individual) pare a fi un fapt de reconfirmare a valabilității actelor și obiectualităților unei conștiințe comune. E drept, totul se petrece printr-un travaliu al unei conștiințe care și-a acceptat demult reorizontalizarea non-naturală și care a susținut reducția judicativă a dictaturii judicativului, cu toată bogăția sa de fapte, la timp. Întoarcerea către "substanțialitate", către "realitatea evidentă și obiectivă" (astfel este ființarea substanței prime, a individualului, adică a lucrului, a ființării-simplu-prezente) semnalează posibilitatea de a interpreta în acest mod
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atât chemarea trecutului, cât și survenirea viitorului). Și de aici nota formalistă uneori dominantă a reconstrucțiilor filosofice din orizontul dictaturii judicativului. A doua timporizare a subiectului și predicatului, al cărei sens a fost doar descoperit aici, face loc, în orizontul reducției, "termenului" care a însoțit de cele mai multe ori, în istoria filosofiei, timpul: este vorba despre spațiu. Desigur, el a fost vestit de la bun început prin sensul de "poziție" pe care l-au căpătat anumite elemente ale judecății; dar abia acum el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
istoria filosofiei, timpul: este vorba despre spațiu. Desigur, el a fost vestit de la bun început prin sensul de "poziție" pe care l-au căpătat anumite elemente ale judecății; dar abia acum el capătă rost "acreditat" prin convenții judicative (pe care reducția le reconstruiește, supunându-i-se ea însăși; adică abia acum el este constituit). Acum, însă, sensul de spațiu nu mai este condiționat direct de cel de poziție; de altfel, niciodată nu a existat o asemenea condiționare, la propriu. Acum, însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar predicat. Un amestec al sensurilor ontologice ar provoca erori logice; un amestec al sensurilor logice ar conduce către necunoaștere. Urmările propriu-zis pragmatice, așadar de sens "public", vor fi cercetate mai târziu, anume atunci când va fi tematizată, în contextul reluării reducției judicative a dictaturii judicativului, ideologia, ipostaza desăvârșită a dictaturii judicativului. 2. Ordonarea. Nici sensurile ontologice, nici cele logice nu sunt indiferente față de o anume ordine. Dar nu este vorba despre o ordine oarecare, ci despre una esențial ierarhică. Astfel, sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
multă putere în evidență decât în raportul Unului cu multiplul. Nu voi consacra spațiu acestei probleme, fiindcă atunci când ea este abordată prima dintre tematizările semnificative, devenită model, fiind cea a lui Platon din dialogul Parmenide este gândită după regulile unei reducții judicative, trecându-se dincolo de alte convenții, cum sunt, de exemplu, cele ale logicii principiului noncontradicției, sesizându-se astfel rolul timpului, sau recunoscându-se întemeierea temporală a sensurilor reducțional "refăcute" pentru Unu și multiplu și pentru "interpretările" lor. Și în acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu-zis pragmatice, acelea care se înserează spațiului public, loc "natural" al lor și topos întemeietor pentru toate elementele orizontului gospodăririi lucrurilor în vederea administrării nevoilor, vor fi cercetate atunci când va fi tematizată ideologia. 3. Autorizarea. După cum au fost lucrurile dezvăluite prin reducția judicativă, timpul este "autorul" mișcărilor prin care conștiința pune în sens totul. Tocmai de aceea am putea accepta că, deși este autor, timpul nu lucrează singur, ci el se lasă "dus" de o conștiință, care capătă, prin urmare, ea însăși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilă "judecata" dincolo de înseși actele de timporizare, așadar fără timp? În ipoteza unei astfel de funcții, însăși dictatura judicativului s-ar nărui, împreună cu sensul tuturor elementelor sale. O ilustrare a rolului doar regulativ al timpului ar putea să apară prin reducția non-judicativă a dictaturii judicativului; totuși, posibilitatea acesteia poate fi indicată aici. Mai mult, reducția judicativă îi scoate în evidență sensul și din acest motiv, ceea ce ar putea fi numit "judicativ regulativ" extinzând regulativitatea și la alte elemente judicative, pornind de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de funcții, însăși dictatura judicativului s-ar nărui, împreună cu sensul tuturor elementelor sale. O ilustrare a rolului doar regulativ al timpului ar putea să apară prin reducția non-judicativă a dictaturii judicativului; totuși, posibilitatea acesteia poate fi indicată aici. Mai mult, reducția judicativă îi scoate în evidență sensul și din acest motiv, ceea ce ar putea fi numit "judicativ regulativ" extinzând regulativitatea și la alte elemente judicative, pornind de la și pe baza regulativității temporale capătă prezență în unele gânduri, rostiri, făptuiri omenești și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un suport, o ființare-simplu-prezentă timporizată care să îl susțină, ci are doar un loc: orice ființare are loc, ceea ce înseamnă că e vorba despre un act de înființare "locală", datorită unui eveniment, unei răsăriri etc. Va trebui însă, într-o reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un act fenomenul petrecerii evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
susțină, ci are doar un loc: orice ființare are loc, ceea ce înseamnă că e vorba despre un act de înființare "locală", datorită unui eveniment, unei răsăriri etc. Va trebui însă, într-o reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un act fenomenul petrecerii evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare care de fiecare dată este ea însăși și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă trecerea de la timp, ca fenomen originar al dictaturii judicativului, la logos-ul neredus formal. Dar această trecere constituie punctul de pornire al reducției non-judicative a dictaturii judicativului, care va fi operată mai târziu. Observăm însă că trecerea de la timp la unitatea sintetică temporal-locală (eveniment) constituie punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu însuși orizontul logos-ului întreg. Capitolul 5 Resursele originare ale logos
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
excelență o ipostază a judicativului constitutiv, pentru că adevăratul ei temei este reprezentat de cele trei forme ale raționalității dominante în spațiul public, despre care a fost vorba legat de a doua timporizare a elementelor judecății în faza anterioară a operării reducției judicative a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul judicativului, ordonare, ca așezare ierarhică a funcțiilor logice și a demnităților ontologice, autorizare, ca supunere față de "autorități" și ca acreditare a gândurilor, rostirilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așadar abstract. Fiind formă "finală" a dictaturii judicativului, ideologia poate fi luată și ca formă originară a acesteia, dar în sens hegelian, ca deschidere a unei deveniri prin care ceea ce a fost la început se îndreaptă către împlinirea sa. Calea reducției judicative, aleasă, în această lucrare, pentru a reconstrui genealogia dictaturii judicativului, ne-a purtat în cerc, adică ne-a dus de la elementul originar al acestei dictaturi, judecata cu elementele sale, către originaritatea acesteia, anume timpul, și înapoi către judecată, prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din orizontul de ființare în care se află cel dintâi. Ideologia însăși are o asemenea poziție față de toate ipostazele, formele, elementele dictaturii judicativului, în orizontul acesteia, adică în toposul logos-ului formal. Acest fapt a fost deja obținut prin operarea reducției judicative. Ne-ar putea ajuta, pentru o mai bună înțelegere a preeminenței timporizatoare pe care o introduce, o susține și o promovează ideologia, o idee a lui Nietzsche, din "teoria" sa asupra actului de evaluare și de instituire a "valorilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt altceva decât acte de "interpretare" (evaluare) care s-au impus intersubiectiv datorită acceptării lor de către "voința slabă" a celor mulți. Desigur, angajamentele ideii lui Nietzsche sunt mai largi decât cele care privesc ideologia, în acest context de continuare a reducției judicative. Totuși, lipsa de anterioritate absolută a unui act de evaluare (interpretare), chiar "necesitatea" unui act nou, sunt de recunoscut și în cazul ideologiei; iar acestea probează statutul acesteia de ipostază originară a dictaturii judicativului. Pornind de la cele câteva observații
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea se alege cu o suspectă putere de rezistență în timpul istoric, deși, pe de altă parte, tocmai ea constituie suportul oricărei mode (în mod necesar, susținută de o ideologie), fiind prin aceasta supusă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celorlalte ipostaze ale acesteia, logica, filosofia, știința. Dar ieșim din confuzie pe o anumită cale: cercetând modalitățile proprii gândirii, rostirii și făptuirii în ideologie și în celelalte. Cum stau aceste trei acte în logică, filosofie, știință a fost arătat prin reducția judicativă. Cum stau ele în ideologie, va trebui să arătăm în continuare, chestionând felul de a fi (doar) al operațiilor celei de-a doua timporizări, anume părtinirea, ordonarea și autorizarea. Ideologia a urmărit întotdeauna mișcarea discursului de tip filosofic și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îndoială, toate acestea pot deveni accesibile unei cercetări, dar numai dacă sunt relaxate condiționările "ideologice". Șansele acestei cercetări vor fi ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de gândire, rostire și făptuire proprii ideologiei. 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică A fost lămurit în contextul reducției judicative faptul că a doua timporizare se răsfrânge asupra tuturor elementelor judecății și că acest fenomen este hotărâtor pentru saltul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de gândire, rostire și făptuire proprii ideologiei. 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică A fost lămurit în contextul reducției judicative faptul că a doua timporizare se răsfrânge asupra tuturor elementelor judecății și că acest fenomen este hotărâtor pentru saltul de la judecată la judicativ. Dar tocmai pentru că saltul în cauză nu are doar un aspect tehnic-constitutiv, reprezentat de victoria logos
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un aspect funcțional și "material", propriu-zis regulativ, acoperind, dirijând, condiționând, în fapt, tot ceea ce poate căpăta sens în spațiul public el însuși o consecință a judicativului constitutiv -, acolo unde omul își gospodărește lucrurile în vederea administrării nevoilor sale, trebuie redeschisă, reluată, reducția judicativă a dictaturii judicativului. E drept, ea nu a fost închisă ca atare, însă a lăsat un spațiu liber, de joc, pentru evaluarea propriu-zis judicativă a unor fapte, pentru a-și reconfigura domeniul de aplicație. În felul acesta, după ce au
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
P, ele având, totodată, un sens pragmatic, diferit de cel "sintactic" dobândit de elementele judecății și judicativului prin fenomenul primei timporizări. Desigur, fiind vorba despre re-timporizare, cele trei acte au un sens temporal direct. De aici trebuie pornit în redeschiderea reducției judicative. Cu ce ne vom alege, acum? Iată o întrebare de natura "tare" a judicativului constitutiv, adică, deja, de natură ideologică. Și trebuie răspuns chiar în manieră judicativă: ne vom alege cu o reducere a sensului de ideologie la timp
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]