1,560 matches
-
Societatea „Chindia”, având scopul de a pune în valoare portul și dansul popular. Debutează editorial cu romanul Der Haiduck (1908), având ca protagonist pe Iancu Jianu. În același an, cartea este tradusă în românește de Teodor Nica și cunoaște numeroase reeditări, fiind bine primită de critică și larg receptată de public; a fost și dramatizată de Const. N. Mihăilescu, sub titlul Iancu Jianul, și pusă în scenă de Ion Șahighian, în 1942. Al doilea roman scris în germană, Der Pandur (1912
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
și cu versiuni modificate ale celor vechi, iar în câteva periodice (în special în „Oltul”) îi apar mărturisiri autobiografice și proză istorică. Deși cu un deosebit succes la public - romanele sale, cu precădere Invitația la vals, au cunoscut zeci de reeditări -, scriitorul a fost ignorat de criticii importanți. Prăpastia dintre receptarea de către cititori și cea critică este greu de explicat, D. ilustrând mai degrabă cazul unui condamnat fără proces. Volumul de debut - Capcana (1927) - conține proză scurtă și a stârnit interesul
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
morților de aur”, „Chemarea vremii”, 1941, 9; Mihai Niculescu, „Râsul morților de aur”, CL. 1941, 2; Călinescu, Ist. lit. (1941), 878, Ist. lit. (1982), 964-965; Crohmălniceanu, Literatura, I, 532-534; Nae Antonescu, Constantin Fântâneru, ARG, 1972, 10; Ion N. Voiculescu, O reeditare semicentenară: C. Fântâneru, „Interior”, ARG, 1981, 4; Ion M. Dinu, Figuri de dascăli argeșeni, Golești, 1991, 224-227; Acterian, Privilegiați, 81-83; Micu, În căutarea, II, 96-101; Dicț. scriit. rom., II, 259-261; Cărtărescu, Postmodernismul, 291-293; Dicț. analitic, II, 174-175; Aurel Sasu, Prefață
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
chirilice, apoi, între 1866 și 1878, cu scriere etimologizantă. Tot aici se editează Călindrelul (1866), cu scriere chirilică, cuprinzând articole despre viața plantelor și animalelor. F. tipărește numeroase cărți românești: V. Petri, Elementar sau Abecedar pentru școlile românești (1861, cu reeditări în 1862, 1864), At. M. Marienescu, Istoria română națională pentru tinerimea română (1861), nuvela Petru Rareș, principele Moldovei (1862), dar și Statutele Societății române de lectură din Sibiu (1862) ș.a. La aceeași tipografie apelează și Timotei Cipariu, care publică în
FILTSCH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287005_a_288334]
-
Naval Intelligence 1914-18 (Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1982), pp. 3-7, 22-33. 4. Pentru o prezentare completă a acestui incident, vezi Barbara Tuchman, The Zimmermann Telegram (Macmillan, New York, 1958, 1966). 5. Herbert O. Yardley, The American Black Chamber (Bobbs-Merrill, Indianapolis, 1931; reeditare, Ballantine, New York, 1981), p. 4. 6. Kahn, The Codebreakers, p. 348. 7. O astfel de teorie matematică a fost elaborată la începutul anilor ’30 de către criptografii matematicieni polonezi care au obținut primele succese pentru Polonia și apoi cele împotriva sistemului
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
mai 1998, p. A1, și James Risen și Tim Weiner, „US May Have Helped India Hide Its Nuclear Activity”, The New York Times, 25 mai 1998, p. A3. 31. Sherman Kent, Strategic Intelligence for American World Policy (Princeton University Press, Princeton, NJ, 1949; reeditare, 1966), pp. 12-13, oferă cuprinsul unei cărți referitoare la o țară de interes, redactată în Germania pentru a fi utilizată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial: „I. Condiții generale. Locație. Frontiere. Zonă. Istorie. Structură guvernamentală și administrativă; II. Caracteristicile
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Mihai Eminescu, București, 2002. Traduceri: Antonio Muñez Molina, Iarna la Lisabona, București, 1994; Juan Eduardo Zúñiga, Pământul va fi un paradis, București, 1995; Ion Andreiță, Diminețile albe - Les Matins blancs, ed. bilingvă, București, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Victoria Milescu, Reeditări necesare, „Universul cărții”, 2000, 7; Nicolae Rotund, „Opera lui Mihai Eminescu” de G. Călinescu, TMS, 2001, 3; Teodor Vârgolici, G. Călinescu într-o remarcabilă ediție, ALA, 2001, 578; Liviu Grăsoiu, Binemeritat omagiu, LCF, 2002, 3; Teodor Vârgolici, G. Călinescu în
MIHAILA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288125_a_289454]
-
autorul unui apel patetic pentru tipărirea și răspândirea literaturii naționale, Dați-ne biblioteci cu cărți românești! („Revista contimporană”, 1875), cu accente care anunță manifestele culturale ale lui N. Iorga. El alcătuiește un program general, bine conceput, cu propuneri precise pentru reeditarea selectivă a scriitorilor români din trecut, urmărind valorificarea lor critică, pe etape, și având drept criterii valoarea operei și „adevărul” ei. În domeniul culturii se apropie de orientarea lui Titu Maiorescu, de care se delimitează însă în filosofie. Era, totuși
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
jurnale, RL, 1995, 44; Daniel Ilea, Imaturitatea matură și maturitatea imatură, LCF, 1996, 14; Ruxandra Cesereanu, Între thanatolog și poetician, ST, 1996, 3; Alexandru George, A scrie despre ce nu se poate, LCF, 1996, 36; Dan Silviu Boerescu, La o reeditare, LCF, 1997, 16; Alex. Ștefănescu, Al doilea Nichita al literaturii române, RL, 1999, 16; Cărtărescu, Postmodernismul, 444-456; Dicț. analitic, II, 63-65; Alex. Ștefănescu, Publicistică de cinci stele, RL, 2001, 18; Manolescu, Lista, III, 420-424; Dicț. scriit. rom., III, 200-202; Daniel
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
31/3, Paris 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții cercetătorului. Pentru celelalte, vezi S.N. Schoinas, Biblos psychôlophestatê periechousa apokriseis diaphorois hypothesesin anêkousas syggrapheisa men para tôn hosiôn kai theophorôn paterôn hêmôn Barsanouphiou kai Ioannou etc. Volos 1960, reeditarea editio princeps a lui Nicodemo l’Agiorita (Venezia 1816). Trad. it. M.F.L. Lovato - L. Mortari, Barsanufio e Giovanni di Gaza. Epistolario, Città Nuova, Roma 1991 (introd., trad., note). Cf. I. Hausherr, Barsanuphe (Saint), DSp I, 1937, col. 1255-1262; L. Regnault
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1985) - și i se tipăresc volumele memorialistice Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut (1974) și primul volum, Anii mei de învățătură, din Pe baricadele vieții (1981). „Revalorificarea” va fi desăvârșită abia după 1989, când îi apar, pe lângă alte reeditări, Chemare la judecata istoriei (I-II, 1992-1993), volumul al doilea, În Basarabia revoluționară. 1917-1918, din Pe baricadele vieții (1992), Ziar de lagăr. Caracal, 1945 (1991) ș.a. Hărăzit, prin firea moștenită de la înaintași, unei existențe mereu „pe baricade”, G. se îndreaptă
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
specia complexității extreme și a crispării, a complicației căutate, manifestată în obstacole sistematic ridicate de autor în fața propriului mesaj. Cam aceleași reproșuri, pe fondul recunoașterii unor certe însușiri, au putut fi făcute și la adresa volumului Iubiri rele (1973), care, alături de reeditarea unor proze din perioada de început, include și piese noi. O variațiune pe tema din Condotierul este O vacanță atât de lungă..., romanul unei „crize de afirmare”, care investighează un caz de „rebeliune” existențială, de refuz al soluțiilor social-profesionale pasive
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
de folclor, dar și povestirile din Halima au suferit o influență autohtonă. Aceste interferențe au fost probate de numeroase texte din culegeri sau prelucrări folclorice aparținând, printre alții, lui Petre Ispirescu, Anton Pann, Petre Dulfu, Ovid Densusianu. În afară de manuscrisele și reeditările integrale sau parțiale ale culegerii grecești, s-au făcut numeroase traduceri și după alte versiuni europene. Pe lângă mulți anonimi, de transpunerea sau prelucrarea povestirilor arabe s-au ocupat și Scarlat Barbu Tâmpeanu, Ioan Barac, Emil Gârleanu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
a editat o primă culegere de Poezii postume (1902) și a început pregătirea pentru tipar, împreună cu Ilarie Chendi, a unui ciclu de Opere complete, din care s-a tipărit numai primul volum, Literatura populară (1902). Remarcabilă a fost și prima reeditare (pe cont propriu) a scrierii lui Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriii mele (1910), însoțită de o substanțială introducere, cuprinzând un istoric al familiei Goleștilor, o biografie a autorului și prezentarea lucrării. O întreprindere deosebit de dificilă a fost continuarea editării extraselor
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
1941, considerată «un monument al literaturii române» este În acest sens exemplara. Reeditata tardiv, la sfârșitul anilor ’80, la mai mult de douăzeci de ani de la moartea autorului, era una din cărțile cele mai scump vândute pe piața neagră Înainte de reeditare, fiind apoi difuzată În mod restrictiv, pe liste de așteptare, ca și alte obiecte rare Într-o epocă de mare penurie. Istorii și dicționare ale literaturii contemporane, menite totuși să sărbătorească reușită politicii culturale a partidului comunist (Dumitru Micu și
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
morții de Camil Petrescu, autor pe care „îți face impresia că numai războiul l-a făcut poet și că în alt gen n-ar reuși”, sau simplicitatea contemplației din Povestea omului de Demostene Botez, dar e calificată ca o decepție reeditarea cărții lui Radu D. Rosetti, Din Egipt. Note din călătorie. O linie clasicizant normativă și tardiv sămănătoristă asumă L. prin editorialul lui D.I. Atanasiu din numărul 2, Unde sunt criticii? O retrospectivă sumară arată reverență pentru acțiunile lui Titu Maiorescu
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]
-
Ordinul 23 August clasa a II-a, Ordinul Național al Belgiei în grad de Mare ofițer (1970) ș.a. Dacă preocupările didactice ale lui L. se concretizează într-un interesant și fluent Cours de littérature française (1967), revizuit și adăugit pentru reeditarea din 1976, intitulată Le Dix-huitième siècle français, în care atenția este reținută de capitolul consacrat relațiilor româno-franceze în secolul Luminilor, ori în elaborarea câtorva manuale de limba franceză, contribuțiile critice și istorico-literare vor fi adunate în două volume intitulate Valori
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
ciudate (scrisă în colaborare cu Al. T. Stamatiad), a cărei „ciudățenie”, ce îi asigura și caracterul spectacular, era că o femeie prefera să stea lângă un bărbat care o brutaliza sistematic. Modul în care autorii conduc intriga a contribuit la reeditări și la montarea ei, în 1920, și la Teatrul Național din București. R. mai aduce la lumina rampei câteva texte cu adresă critică. Un „mare” publicist și deputat, protagonistul piesei Cei mai de seamă (jucată în 1913, la Teatrul Național
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
profesionist”, SLAST, 1986, 9; Mircea Iorgulescu, Romanul orchestră, RL, 1986, 13; Holban, Profiluri, 232-239; Rotaru, O ist., III, 896-900; George Pruteanu, Noi drumuri de fum, CL, 1988, 8; Al. Dobrescu, Întâlnirea cu literatura, VTRA, 1988, 9; Ioan Holban, Sunt necesare reeditările?, CL, 1996, 5; Micu, Ist. lit., 487-488; Popa, Ist. lit., II, 893; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 401-402; Dicț. scriit. rom., IV, 471-473; Ioan Holban, Glissando (Corneliu Ștefanache - 70), DL, 2003, 51; Cassian Maria Spiridon, „Memoria mă ajută să uit cât
STEFANACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
ales prin realitatea tipologică a câtorva personaje. La aproximativ același nivel de realizare se găsește romanul Marele sigiliu (I-III, 1976-1980), care încorporează biografia politică a lui Nicolae Bălcescu în istoria revoluției române din 1848. În cuprinsul trilogiei (concentrată, la reeditare, în 1987, în două volume) se desfășoară scenariul evenimentelor petrecute în Principate (cu deosebire în Muntenia), de la acțiunea antidespotică a lui Dumitru Filipescu până în 1848, scenariu incluzând o fonogramă edificatoare a discuțiilor ideologico-politice ale revoluționarilor. Ceea ce caracterizează textul e restituirea
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
se luptă pentru obținerea lui cu o patimă demențială. Setea atavică de pământ nu îi atrofiază, totuși, cu desăvârșire instinctul maternității și, auzindu-se numită „mamă”, îngrijește copilul lui Dumitru ca și cum ar fi al ei. La cea de-a doua reeditare, în 1966, romanul se dublează. S. cedează conjuncturii ideologice a momentului și găsește cu cale să facă din Ion, fiul lui Dumitru, un „om nou”. Înapoiat din război cu idei revoluționare, el acționează ca factor al transformării din temelii a
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
31/3, Paris, 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții cercetătorului. Pentru celelalte, cf. S.N. Schoinas, Biblos psychôlophestatê periechousa apokriseis diaphorois hypothesesin anêkousas syggrapheisa men para tôn hosiôn kai theophorôn paterôn hêmôn Barsanouphiou kai Ioannou etc., Volos, 1960, reeditarea editio princeps a lui Nicodim Hagioritul (Venezia, 1816). Trad. it. M.F.L. Lovato, L. Mortari, Barsanufio e Giovanni di Gaza. Epistolario, Città Nuova, Roma, 1991 (intr., trad., note). Cf. I. Hausherr, Barsanuphe (Saint), DSp I, 1937, col. 1255-1262; L. Regnault, Jean
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
influențe exercitate de corpus de-a lungul secolelor); S. Lilla, Introduzione allo studio dello Ps. Dionigi l’Areopagita, Aug. 22 (1982), pp. 533-577 (cu o amplă bibliografie). Dintre monografii, rămîne fundamentală R. Roques, L’univers dionysien, Cerf, Paris, 1954 (și reeditările). De asemenea, M. Schiavone, Neoplatonismo e cristianesimo nello Pseudo Dionigi (Pubblicazioni dell’Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano, 1963; E. von Ivanka, Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
A vrut mai mult decît asta și a scris, în 1992, un fel de monografie, ratată, despre crîmpeie din viața și opera lui Eliade. E evident că scriitura nu e domeniul său de rezistență, probă fiind și prefețele la unele reeditări ale unor romane. Ca bibliograf și editor al corespondenței savantului a înregistrat cîteva realizări importante, printre care ar fi de amintit primul volum (literele A-H) din corespondența savantului și cele două volume din cea primită. Nefiind un spirit critic
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
fără restricții de conținut. Sunt vizate edițiile semnate de profesorii Victor Slăvescu și Ion Veverca, ambii economiști, Ion Veverca fiind cel care îi atribuie lui Nicolae Suțu titulatura de "întâiul economist ideolog din România", încă din 1936. Abia editarea și reeditarea, după caz, a acestei opere ar permite judecarea în cunoștință de cauză a contradicțiilor iremediabile dintre relațiile domnilor pământeni și fanarioți, abilitatea în mișcări a lui Nicolae Suțu, înscrierea cu toată ființa sa în viața Moldovei, ca țară de adopțiune
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]