907 matches
-
funcțiunea predominant. Între funcțiile limbii, care se manifestă într-un discurs prin trăsăturile lor proprii, există numeroase interferențe. într- un mesaj, pe lângă funcția dominantă, se manifestă, concomitent, încă una sau câteva funcții. De exemplu, funcția metalingvistică se împletește cu cea referențială (limba este, ea însăși, referent) într-un text științific ce ține de domeniul lingvisticii; într-un descântec funcția magică se îmbină cu funcția conativă, cărora li se adaugă, de multe ori, funcția poetică. în beletristică funcției poetice i se adaugă
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
domeniul lingvisticii; într-un descântec funcția magică se îmbină cu funcția conativă, cărora li se adaugă, de multe ori, funcția poetică. în beletristică funcției poetice i se adaugă cea emotivă (în cazul speciilor lirice), conativă (întâlnită în ode, imnuri), funcția referențială (în genul epic). 4. Forme ale limbajului Limbajul pasiv are o sferă mult mai mare și rămâne întotdeauna bază a limbajului activ. Este implicat în învățarea limbilor străine, dar și în înțelegerea mesajelor scrise, în lectură, care funcționează prin receptare
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
și interactiv, să producă și să înțeleagă enunțuri adecvate unui anume tip de comunicare; Astfel, Hymes introduce conceptul de competență de comunicare, pe care o definește ca o cunoaștere a regulilor pentru producerea și înțelegerea de sens, atât pentru funcția referențială, cât și pentru cea socială a limbii. După Widdowson, „competența de comunicare nu este o reproducere a itemilor aflați în memorie, ci un set de strategii sau de procedee creative ce permit înțelegerea valorii elementelor lingvistice în context, o abilitate
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
astfel oscila între categorii abstracte ("polemic", "prescriptiv", "informativ" etc.), care traversează totalitatea genurilor discursive, și categorii mult mai apropiate de împărțirea societății în sectoare de activitate ("politic", "estetic", "etic" etc.) Funcțiile limbajului Tipologia "funcțiilor limbajului" introdusă de R. Jakobson (funcțiile "referențială", "emotivă", "conativă", "fatică", "metalingvistică", "poetică") este cea mai cunoscută dintre clasificările de ordin comunicațional. În acest caz, discursurile sînt clasate pe baza unei funcții dominante. De exemplu, în textele unde predomină funcția "conativă" (foi publicitare, moduri de utilizare etc.), locutorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
este vorba de substantive proprii sau de cuvinte din limbă. Desemnările neologice pot fi construite în nenumărate moduri. Un termen ca "Yoplait" combină un cuvînt din lexic ("lait"/lapte) care indică categoria de produs vîndut și un element fără valoare referențială, deci care nu desemnează o clasă de obiecte ("yop"); acesta capătă o valoare evocatoare prin combinarea lui Y de la "yaourt"/iaurt cu "hop", care însoțește o mișcare rapidă. În cazul numelui de întreprindere ECCO, putem să ne gîndim atît la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
403, dar redefiniți de către Borcilă într-o manieră inedită. Astfel, "cuantele referențiale vor reprezenta unități ale textului, alcătuite din cel puțin doi termeni, care intră într-o relație metaforică de tip ecuațional, constituindu-se într-o entitate semantică cu potențial referențial imaginativ, al cărei sens se poate constitui numai prin imaginarea unei lumi a textului. Ele se pot grupa în câmpuri referențiale, care vor reprezenta niște structuri dinamice, relativ omogene, de sens, instituite în procesul interpretării textuale, care se polarizează și
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cam săltat", cum spuneau desigur muntenii care ne întovărășeau./ [2] "E venit de pe ceea lume", am auzit eu pe unul șoptind și ghiontind cu cotul pe cel de alăturea." (p. 7) Cele două expresii idiomatice alcătuiesc deja o primă cuantă referențială, care ne poate servi ca exemplu tipic pentru a reliefa procesul microarticulării sensului. Astfel, semnificația celor două configurații subliniate (a fi săltat și a fi (venit) de pe ceea lume412) este "a fi nebun"; însă, în același timp, norma limbii române
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cele două serii de câmpuri sunt simetrice, numai că, de această dată, le vom prezenta ultimele trei în ordine inversă, adică "urcând" de la pragul existențial al instinctelor (BROTÓS) către nivelul deplinei conștiințe de sine (DOGMA). 3.2.1. Astfel, câmpului referențial al animalelor (ZOON) i se opune, în lumea romanului sadovenian, CR al oamenilor (BROTÓS). Am optat pentru acest termen (inspirat de un comentariu al lui Coșeriu 423) deoarece, în universul narativ al Crengii de aur, majoritatea muritorilor - excepție fac, desigur
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dar nu de iubirea "pământească"/fenomenală, ci de "iubirea-creangă-de- aur"/numenală) se realizează în roman ca depășire a tensiunii dintre EPISTEME și DOGMA prin proiecția într-un plan mai elevat, pe care l-am putea numi SOPHIA. Un asemenea câmp referențial nu trebuie privit, însă, ca un "la mijloc de rău și bun", ci ca un "dincolo de bine și de rău", ca "lume posibilă imposibilă" aflată dincolo de determinațiile categoriale ale câmpurilor referențiale amintite. Acest stadiu, manifestat prin proiecția sub specie aeternitatis
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
potrivit tipologiei textelor poetice elaborate de către Borcilă, Creanga de aur se încadrează în tipul textual revelatoriu (ca "'orientare' sau 'intenție generală' a procesului de poiesis discursiv"), semantic (ca "'principiu existențial-axiologic' care guvernează procesul discursiv") și simbolic (ca "model de construcție referențială"), deci într-un tipar simbolic-mitic429. 4.4. Din multitudinea de "cadre" ale vorbirii care orientează textemele romanului, ne vom opri la două: contextul cultural și universul de discurs. Astfel, contextul cultural pe care îl evocă majoritatea textemelor din Creanga de
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
semantice "primitive" a unor lexeme ("simboluri") din fondul tradițional al limbii (sau, în termenii poetului, a "sarcinii mitice a cuvintelor"); (b) schematizarea unor câmpuri interne de referință pe baza unor operații tipice de 'mediere' a unor opoziții semice (la nivel referențial primar), de 'omologie' (la nivel secundar) și de construcție a unei spațiotemporalități mitice (descriptibile pe baza unor modele 'cronotopice' caracteristice textualității mitice)." (Mircea Borcilă, "Contribuții la elaborarea unei tipologii a textelor poetice", p. 192) 430 Potrivit clasificării din Eugeniu Coșeriu
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
integrată și în școala incluzivă se poate vorbi de două categorii de principii, situate pe două planuri: generale și specifice. Aceste principii orientează și susțin elaborarea și aplicarea programelor de integrare/incluziune școlară. A. Principiile generale Principiile generale asigură cadrul referențial și orientativ general, majoritatea fiind preluate din societate: principiul dreptății sociale se referă la egalitatea în drepturi, obligații și responsabilități a tuturor persoanelor, fără discriminări; principiul egalității șanselor și oportunităților presupune coparticiparea oricărei persoane, alături de toate celelalte, într-un mediu
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
private (inegalitățile de gen în raport cu munca productivă și munca de îngrijire). Constatarea acestei realități problematice a determinat ca munca domestică, privită ca ipostază a muncii de îngrijire prestate în interiorul familiei, în principal de către femei, să devină un câmp de cercetare referențial, cu importante mize economice, politice și sociale. Astfel, munca de îngrijire devine o temă centrală în cadrul dezbaterilor actuale cu privire la restructurarea sistemelor de protecție socială și de reformare a regimurilor bunăstării din perspectiva egalității de gen, precum și a cercetărilor referitoare la
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
că „binele” este o convenție lingvistică, un fel de a promova binele propriu poziției în care te găsești. Relativismele morale, aruncarea în derizoriu a valorilor statornicite, contestarea caracterului absolut al binelui, amoralitatea au dus toate la o slăbire a stâlpilor referențiali. Lipsit de valori morale, omul nu mai are repere. Mersul său nu mai are o țintă ascendentă. Ajunge orb. Literatura nu strigă în gura mare aceste esențiale adevăruri. Le așează în geniale parabole din care nu lipsește jocul atât de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu verbul creator al lui Dumnezeu. (Walter Benjamin, Opere I, Mitul și violența - tr. m62) Cercetările despre nume au adus în ultimii ani noi revalorizări și revizuiri ale celor două teorii, a referinței directe și descriptivistă, renunțându-se la semantica referențială și urmând căile semanticii interpretative. O serie de comunicări ale colocviului Le texte et le nom ținut la Universitatea din Montréal în 25, 26, 27 aprilie 1995, abordări lingvistice, semiotice, psihanalitice, filozofice, istorice încearcă să răspundă la întrebarea: cum acționează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe "utilizările modificate" relevă faptul că elementele unui text sunt puternic determinate de context, că numele proprii conțin seme inerente și dobândesc seme aferente, care adesea le neutralizează pe cele inerente (Jean-Louis Vaxelaire). Numele este un constituent posibil al lanțului referențial, astfel că obiectivul principal vizează felul în care se menține referința la personaj în textele de ficțiune (Francis Corblin). Sunt analizate componentele numelor succesive ale eroinei din O viață a lui Maupassant, văzute ca un rezumat al programului narativ (Marie-Thérèse
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în vedere vizează definiția sensului, unitățile analitice, clasificarea și subclasificarea numelui propriu. Abordarea lui Hébert este cea a unei semantici interpretative opuse unei semantici "clasice", ale căror trasee le urmărește; chiar dacă, spre sfârșitul discuției, împrumută temporar un punct de vedere referențial, autorul subscrie la o semantică diferențială și nereferențială. Specificând cele două feluri de conținut descrise de semantica interpretativă, semnificația, formată din semele inerente în limbă, și sensul, format din semele inerente și aferente actualizate în context, autorul își situează analiza
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Francis Corblin își propune să confrunte cu texte de ficțiune, concepte elaborate pentru studiul referinței în discurs. Autorul se oprește asupra textelor literare și asupra folosirii numelui (prenume, patronim, prenume+patronim). Primul concept avut în vedere este cel de lanț referențial pe care-l preia de la Charles Chastain, concept definit ca o suită de expresii dintr-un text sau dintr-un discurs, interpretate ca menționări ale unui singur și unic individ, numele fiind un constituent posibil al acestor lanțuri. Problema urmărită
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ținutul", cu depoetizarea numelui Balbec. Semnificații a priori nu dispar în cazul încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încarnării numelui pentru a ceda locul semelor pur referențiale, iar eventualii semnificați lexicali ai numelui propriu, dacă se atenuează în spatele funcției designatorului, nu dispar complet în această utilizare referențială. Ca și Hébert, Baudelle afirmă că în cazul numelor proprii, semantica referențială nu abolește semantica morfologică. Virtualitățile expresive ajută la rezolvarea problemelor rezultate din incompatibilitatea sistemului onomastic real cu legile ficțiunii. În procesul de concepere a numelui, proces care presupune o tensiune între real și ficțiune, numele este constrâns să se adapteze
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
depășesc cadrul eponimiei nume/ personaj, se îndreaptă spre probleme referitoare mai mult la mecanismele textuale ale numelui propriu decât la inventarea lui, autorul afirmă că acest demers are în vedere mai mult funcțiile numelui decât morfemele sale, așadar opune semantica referențială (înțeleasă ca studiu al semnificațiilor a posteriori, adică izvorât din referent; într- o operă literară referentul, adică personajul, este fictiv) semanticii morfologice. O ultimă problemă dezbătută în acest context este aceea referitoare la inconștientul textului și la antecedența semnificanților în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în vorbă cu necunoscuți", "are cărți, are idei", "are mare slăbiciune pentru orașul acesta, București"). Paradoxal, disputa cu privire la identitatea referentului (același, în toate lumile) se datorează faptului că fiecare și-l reclamă ca aparținând lumii propuse de el (prin sintagma referențială "prietenul meu și al locotenentului", Onofrei stabilește apartenența lui Blanduzia la povestea sa). În termenii Marianei Istrate 372 sunt necesare "descrieri identificatoare suplimentare, care să elimine ambiguitatea" pentru a se realiza "o relație stabilă între numele propriu și referent". Pornind
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ana); la origine, Johanán este o formulă de mulțumire adresată Divinității care a favorizat nașterea unui copil mult așteptat de părinți 439. Mai camuflate sunt celelalte sinonimii: în următoarea serie sinonimică, semnificanții diferiți Lixandru Gheorghiță - Iorgu Calomfir - Dumitrescu, realizează identitatea referențială prin elementul comun dat de prezența numelui Gheorghe în primele două (hipocoristicul românesc Gheorghiță și slavizatul Iorgu) și de înrudirea de sens cu cel de al treilea. Gheorghe își are originea în numele personal grecesc Geórgios (Gheórghios), strâns legat de georgós
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitic, arhetipul 845. În lectură semiotică, este situația de "preaplin semiotic" în care unui semnificant îi corespund mai mulți semnificați, ceea ce produce în planul realității profane un "eșec al referinței". Cauza acestui eșec nu se datorează vreunui "obstacol" în "istoria referențială" a acestui nume, adică un eveniment care exclude identificarea vreunui referent 846, ci polionomasiei (Arhip, Procopie, Ivan). "Domnul elev, Darie" este un intelectual blazat, din seria apostaților eliadești, a cărui modalitate de a se raporta la sacru se cuprinde între
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oricărui cuvânt al textului), înlocuirea complementarității arbitrare semnificant-semnificat a numelui propriu ca semn opac cu solidaritatea lor, prin spargerea rezistenței la sens (François Rigolot). Asemanticitatea este dificil de susținut chiar la nivelul morfematic al numelui (Louis Hébert), se abandonează semantica referențială, propunându-se ruperea legăturii cu referentul (Jean-Louis Vaxelaire), non-referențialitatea numelui propriu (Claude Levesque), semnificația rezidă nu din relația semnificaților cu referenții lor, ci din interacțiunea semnificaților (Louis Hébert), din relația instaurată între semnificații numelui și semnificații textuali ai personajului care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]