17,529 matches
-
prin comunitate, se creează un interval liminal, În care sunt permise nu numai depășirea unor norme sociale, ci și acte de sancțiune socială. Altfel spus, procesiunea religioasă include elemente ritualice de tip carnavalesc și de tip charivari. În alte cazuri, referentul simbolic al unei parade este, prin natura sa, contestatar. Este cazul paradelor de 1 Mai, care evocă luptele clasei muncitoare și care, ambalate În formele consacrate ale procesiunilor oficale, transmit totuși un mesaj Împotriva ordinii sociale: Ritul ideal de 1
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a ceea ce este permis și a ceea ce nu este permis au fost date peste cap, anulând, odată cu ele, formele normale de exercitare a puterii și opresiunii. Excesele gestuale și verbale Vorbind despre sărbătoare ca „paroxism al societății”, dar având ca referent mai degrabă manifestările carnavalești, R. Caillois (1975, p. 236) relevă multiplele planuri pe care se manifestă, În aceste ritualuri, excesul: prin daruri, ca exces de Îngâmfare (adică de etalare fără măsură a poziției economice, politice și sociale), prin jigniri, ca
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
proiectant la Arpechim Pitești (1974-1989), și după patru ani de șomaj, ca director de personal la Societatea Ritz-Guard din același oraș (1995-1997). A inițiat și a fost redactor responsabil la „Săgetătorul”, suplimentul cultural al ziarului „Argeș” (1997-2002), din 1999 fiind referent pentru presă și publicații la Centrul Cultural din Pitești, calitate în care a determinat realizarea, la Editura Paralela 45, a colecției „Scriitorii orașului Pitești” și apariția revistei „Cafeneaua literară”, al cărei redactor-șef adjunct este. A debutat cu poezie în
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
n. Dedu) și al lui Dumitru Dobre. Urmează, după studii liceale la București și Fierbinți, Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Lucrează, succesiv, ca director de cămin cultural în Fierbinți (1957-1959), ofițer activ (1963-1971), redactor la „Scânteia tineretului”, referent de specialitate la cancelaria Academiei Române (1977-1989). Este membru în comitetul de redacție al „Analelor Academiei Române” (1977-1989), membru în comitetul de redacție (1979), secretar responsabil de redacție (1980-1985) și redactor-șef (din 1986) al „Revistei de etnografie și folclor”, redactor responsabil
DOBRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286797_a_288126]
-
gimnaziul le urmează în comuna natală (1957-1965), liceul în comuna Grădinari (1965-1969). Este absolvent al Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic din Oradea (1972). Predă limbile și literaturile română și franceză la Bixad, județul Satu Mare (1972-1977). Începând din 1977, e referent de specialitate (literatură, teatru) la Centrul Județean de Creație Populară Caraș-Severin. Este președintele Fundației „Octavian Doclin” din Reșița, redactor-șef al revistei „Reflex”, care apare la Reșița din anul 2000. Colaborează la „Arca” (Arad), „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Discobolul” (Alba Iulia
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
și cursurile de biblioteconomie ale Bibliotecii Centrale de Stat din București. A lucrat ca muncitor, profesor, bibliograf la Biblioteca Municipală Bârlad (1968-1969), redactor la ziarul „Vremea nouă” din Vaslui (1969-1973), corector, muzeograf principal la Muzeul Literaturii Române din București (1991-1992), referent de specialitate și consilier la Direcția Muzee și Colecții, resortul Case Memoriale-Memorialistică din Ministerul Culturii (1993-1998). A colaborat la „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Steaua”, „Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Academica”, „Jurnalul literar”, „Literatorul” ș.a. C. este
COLOSENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
Academiei Române), care aduce o pespectivă nouă în tratarea problemei, aceea a antropologiei structurale. În cea de-a treia parte a studiului, autorul urmărește „felul în care poezia populară (în sens generic), ca metatext, «citește» sau «reflectă» raporturile de familie ca referent, ca realitate, ca «text»”. Accentul cade pe modelul românesc de înrudire, pe sistemul său complex, de la forme ca nășia, înfrățirea, legătura cu „moșii”, la acelea de cosangvinitate și de căsătorie. C. face o legătură cu modul „în care relațiile de
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
Széchenyi” (1950-1957). Este apoi profesor de liceu (1957-1963), redactor la Editura Európa (1963- 1967) și la Editura Szépirodalmi (din 1968) din Budapesta. Deși se trage dintr-o familie mixtă (tatăl său a fost român), limba română a învățat-o târziu. Referent pentru literatura română în cadrul Editurii Európa, B. a avut un rol important în selectarea și publicarea în limba maghiară a autorilor români. A contribuit la acest program și prin traduceri, semnând versiunea maghiară a romanelor Dispariția unui om de rând
BELLA György (2.XII.1923. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285692_a_287021]
-
pe dedesupt”) îl fac să intre în cinul călugăresc (februarie 1900). După o ucenicie la mănăstirea Cernica, îmbracă haina monahală sub numele de Iosif. E hirotonisit diacon și adus la Mitropolie ca secretar. Cu mitropolitul Iosif Gheorghian (acesta îl recomandase referent de conferențiar pentru religiile comparate la Școala de ofițeri), traduce lucrarea reverendului francez H.-G. Didon, Isus Hristos. Scoate în 1904, împreună cu V. Demetrius, revista „Linia dreaptă”, unde publică o parte din ciclul, funebru și baudelairian, Agate negre, nuvela Lotar, manifestul
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
teologice la Cernăuți, este numit, din 1832, preot la Storojineț și Prisăcăreni, iar după 1837 intră în cinul monahal. La Cernăuți, a funcționat ca „spiritual” și, din 1857, ca rector la seminarul Institutului Teologic. Între 1848 și 1866, asesor și referent la Consistoriul episcopal, suplinește, în răstimpuri, catedre vacante la gimnaziu și la Preparandie. Din 1863 egumen la mănăstirea Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan și vicar. În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației. B. publică în
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
trăiește, prin care eul din introducere abordează rolul personajului-reflector. Acum să trecem la examinarea narațiunilor la persoana a treia. O situație narativă personală se observă de-a lungul povestirii The Liar a lui James. Pe lîngă un "el" lipsit de referent, în spatele căruia se află personajul-reflector, începutul acestei povestiri conține și cîteva "articole familiarizante": Trenul a întîrziat cu o jumătate de oră, iar drumul de la gară a durat mai mult decît se așteptase, prin urmare atunci cînd a ajuns în fața casei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
James, personajul-reflector din textele lui Hemingway nu poate fi întotdeauna distins. Nu este neobișnuit la Hemingway ca un "ei" sau "toți" sau ca un element impersonal precum "cineva" să apară în locul unor "el" sau "ea" individualizate în poziția pronumelui fără referent de la începutul narațiunii: L-au adus pe la miezul nopții și apoi toți cei de pe coridor l-au auzit pe rus381. Un început al povestirii de acest gen nu este, de asemenea, neobișnuit în opera lui Mansfield: Săptămîna ce-a urmat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
voi ocupa în detaliu de acest fenomen mai tîrziu în acest capitol. Ceea ce Backus consideră o trăsătură caracteristică a tuturor începuturilor narative cu "semnale-serie nesecvențiale" rămîne valabil pentru începuturile narative precum acestea, care cuprind un pronume personal la plural fără referent: este funcția semnalelor-serie non-secvențiale "să atragă curiozitatea cititorului... să-l arunce pe cititor în mijlocul evenimentelor ca să îi dea sensul de nemediere sau de implicare... să confere povestirii un caracter verosimil [...] să dea impresia de anonimitate sau ambiguitate"385. De fapt
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
vocea naratorului. Prezența personajului-narator trebuie doar să fie insinuată pentru a sugera cititorului că nedeterminarea începutului narativ va fi rezolvată pe loc. De fapt, Thomas Mann folosește un început etic pentru a reține informația așteptată de cititor, și anume natura referentului acestui el, primul cuvînt al povestirii. Această tehnică funcționează pentru a evidenția soluția care este dezvăluită gradat: Schiller! În acest sens, oricum, exemplele citate de Harweg din Thomas Mann nu sînt în întregime caracteristice începuturilor etice. Probabil că mai tipic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de relaționare, legăturile de la suflet la suflet se pot realiza cel mai bine în comunitate. De cealaltă parte, communitas trimite la un grup ce se autoguvernează și care își reglează afacerile prin consensul tuturor membrilor. Astfel de grupuri au ca referent opus societatea sau orașul. 2.3. Comunitate și asociație Pentru Robert M. MacIver (1970), definirea oricărui concept-cheie trebuie făcută având în vedere un complex de termeni-cheie corelați. Astfel, el pleacă de la societate, cel mai general dintre toți termenii problematici. Sensul
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
9. Comunitatea drept comuniune Astăzi, cele mai comune definiții sociologice prezintă comunitatea ca pe un agregat de indivizi care împărtășesc un interes comun într-o anume localizare. Altfel spus, ar fi un exemplu microscopic al societății. Memoria socială are ca referent satul sau orășelul, dar ne dăm seama după dimensiunea emoțională implicată în termenul comunitate că este mai mult decât un loc. Este vorba despre o calitate specială a relațiilor umane într-o comunitate, aceasta din urmă fiind definită mai degrabă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Într-o comunitate, "chiar dacă granițele sale structurale rămân intacte sau nu, realitatea comunității stă în percepția membrilor cu privire la vitalitatea culturii ei. Oamenii construiesc comunitatea în manieră simbolică făcând din ea o resursă a semnificației, un depozitar al acesteia, precum și un referent al identității" (Cohen, 1992: 118). 2.13. Către "Ideea" de comunitate Maniera dihotomică de identificare "este comunitate/nu este comunitate", este evitată de mulți gânditori. Dificultatea conturării unui set suficient de restrâns și de consistent de criterii pentru a stabili
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
opinia lui Bauman, valoarea locului crește astăzi odată cu dispariția siguran(ei instituționale. Societatea spațiu imaginar, dar la care se făcea referire în trecut ca la un soi de comunitate ce avea grijă de membrii ei nu mai reprezintă astăzi un referent al speranței. Apărarea locului este de aceea o responsabilitate ce revine comunit((ii prezentată drept "...comunitatea local(, tangibil( fizic, comunitatea "material(", o comunitate (ntrupat( (n teritoriul locuit de membrii ei..." (Bauman, 2001: 84). Comunitatea poate fi înțeleasă ca denotând, înainte de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a celor ce g(ndesc (( se poart( asemenea" (Bauman, 2001: 48). Ca și în majoritatea comunităților segregate spațial, prin raportarea (( plierea la o anumit( identitate cineva ar putea "intra" și (ntr-o astfel de "comunitate", de altfel fluidă prin natura ei. Referentul cel mai potrivit al acesteia este fără îndoială comunitatea estetic(, așa cum apare ea la Kant în Critica facultății de judecare. Comunitatea estetică este doar rezultatul unui acord (( tr(iește doar at(t c(t este experimentat(. Astfel, raport(ndu-ne la
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
între estetică, formele culturale și modurile de producție și care în același timp își propune să analizeze aspecte metodologice, în cadrul disciplinei. * Postmodernismul subversiv-deconstructiv care se focalizează asupra modului în care orice cunoaștere este mediată de limbaj și modul în care "referenții realității sunt construiți sociolingvistic și acționează ca mecanisme ale controlului social și individual". În cadrul acestui curent, tot ceea ce era considerat anterior de la sine înțeles, cunoaștere necontroversată, este acum pus sub semnul întrebării. Chiar și științele sociale și umaniste sunt considerate
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
psihologică, semantica cognitivă, din teoria comunicației și din pragmatică 18 oferă posibilitatea unei investigări ce are șanse să ducă la concluzii coerențe și nuanțate. Faptul că modelul funcțional ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului semiotic: expresie lingvistică - referent, expresie lingvistică - concept, si referent - concept și evidențiază funcția de comunicare a limbajului uman îl fac să fie congruent cu preocupările de teorie și practica a traducerii. Semantica funcțională părăsește concepția naivă după care conștiința realizează pasiv o „copie” a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
comunicației și din pragmatică 18 oferă posibilitatea unei investigări ce are șanse să ducă la concluzii coerențe și nuanțate. Faptul că modelul funcțional ia în considerare toate cele trei relații din cadrul triunghiului semiotic: expresie lingvistică - referent, expresie lingvistică - concept, si referent - concept și evidențiază funcția de comunicare a limbajului uman îl fac să fie congruent cu preocupările de teorie și practica a traducerii. Semantica funcțională părăsește concepția naivă după care conștiința realizează pasiv o „copie” a structurii obiective a lumii reale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lume19. Mounin, în Linguistique et philosophie, afirmă că nu există ruptură între gândire fără limbaj și gând verbalizat, ci trecere gradata, ce tatonează mereu, de la una la alta20. Definițiilor lexicografice, considerate insuficiente, semantica funcțională le preferă definiția referențiala, adică definirea referentului. O asemenea opțiune este în consonanta cu unul dintre principiile fundamentale de traducere la Eugene Nida, si anume ca, pentru a cunoaște sensul, nu e suficient să cunoști cuvintele, ci și lucrurile la care acestea se referă. Acest model este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
acestui nume, traducerile citate au înlocuit toate semitismul „Dumnezeul veșniciei” cu mai firescul substantiv + adjectiv, dar nu variază între ele. Veșnicia este un atribut al divinității la toate popoarele și acesta este unul din puținele nume lipsite de ambiguitate. Doar referentul - ideea pe care și-o fac diverși oameni din diferite locuri și epoci despre veșnicie - poate să difere. Se spune de mai multe ori despre Dumnezeu, mai ales in rugăciune, că este me ‘Äl"m - din veșnicie, dintotdeauna, preexistând tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
implică o analiză atentă a modalității de implementare a legilor conexe procesului electoral, o atenție sporită asupra nivelului de corupție a partidelor și o comparație cu statele vecine (gradul de instituționalizare este, de obicei, evaluat prin prisma raportării la un referent și în urma comparației cu alte situații similare, deseori în alt context). În plan empiric, importanța i. poate fi structurată în trei argumente diferite. Primul are și cel mai mare impact la nivelul dezvoltării sociale și implică influența i. asupra procesului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]