10,458 matches
-
controlează efectiv întreg teritoriul țării și sunt concurate de actori non-statali precum carteluri de droguri, bande criminale, rebeli și gherile paramilitare, dar și corporații economice transnaționale, organizații interși non-guvernamentale etc. Consecințele sunt teribile: masacre sângeroase, războaie interetnice, fluxuri masive de refugiați, foamete, dezastre ecologice și răspândirea bolilor infecțioase (Akihiko, 2002, pp. 165-166). Pentru restabilirea ordinii interne și asigurarea serviciilor minim necesare pentru cetățeni, statele pre-westfalice au nevoie de intervenția militară și asistență financiară din exterior fie din partea altor state din sistem
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
unei civilizații în impas” și „Planul B 3.0 - Mobilizarea generală pentru salvarea planetei”. Ambele studii completează Planul A sau scenariul în care nu se schimbă nimic în societatea noastră și se ajunge, inevitabil, la creșterea neliniștii, a fluxului de refugiați, la creșterea numărului populației și a conflictelor politice. Planul B 2.0 sugerează ca direcții de acțiune: eradicarea sărăciei și stabilizarea numărului populației, refacerea Pământului (a pădurilor, solului, satisfacerea nevoilor de apă, regenerarea resurselor naturale de pește, protejarea biodiversității) asigurarea
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
12 indicatori de bază, cei mai importanți fiind dezvoltarea inegală a societății, pierderea legitimității guvernelor și presiunea demografică. Comunitatea internațională reacționează la starea acestor state prin intervenții sub egida ONU sub forme de forțe de menținere a păcii, ajutor acordat refugiaților, ajutor alimentar, financiar, intervenții armate (Afganistan, de pildă), protecție militară a rutelor comerciale amenințate de pirați etc. 2.3.2. Reacția statelor-națiune. Studii de caz În următoarele studii de caz sunt prezentate reacțiile diverselor țări la globalizarea economică. Studiile de
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
Europa a primit 70,6 milioane, America de Nord, 45,1 milioane, Asia, 25,3 milioane. Cea mai mare parte a emigranților provin din Asia. Tendințele care se prefigurează sunt: creșterea numărului emigranților din țările cu excedent demografic, sărace; creșterea numărului de refugiați politic; emigranți cu reale însușiri profesionale și vocaționale formează o categorie deasupra pregătirii medii a emigranților obișnuiți; emigranții-pensionari, care caută zone cu climat blând și îndepărtat față de agitația vieții cotidiene; feminizarea treptată a emigranților (femeile au reprezentat 40,6% din
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
juniori în corelație cu ONG-uri și alte organisme publice și private românești în următoarele arii de peacekeeping: tutela copiilor, protecția socială a femeilor, vârstnicilor, a persoanelor cu dizabilități, prevenirea și combaterea marginalizării sociale, protecția civilă, lupta contra sărăciei, protecția refugiaților, promovarea interculturalității și orice altă arie de interes în cadrul acțiunilor menite să garanteze șanse egale și să promoveze procesul de pace. 3. Promovarea dialogului și a parteneriatului în vederea asigurării intervențiilor de mediere cu sistemul românesc și internațional și, în particular
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
aceasta hotărînd astfel să continue să acționeze Într-un spațiu ce oferă garanții de securitate. Termenii de azil politic, refugiu sau exil aparțin aceleiași arii semantice, deși și Între aceștia pot fi făcute distincții clare. Sensul convențional al termenului de refugiat are mai ales o aplicabilitate juridică, a fost oferit de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate fi aplicat tuturor acelor persoane care și-au părăsit țara pentru a scăpa de persecuție, conflict armat sau alte forme de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
azil politic, refugiu sau exil aparțin aceleiași arii semantice, deși și Între aceștia pot fi făcute distincții clare. Sensul convențional al termenului de refugiat are mai ales o aplicabilitate juridică, a fost oferit de Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate fi aplicat tuturor acelor persoane care și-au părăsit țara pentru a scăpa de persecuție, conflict armat sau alte forme de violență. După cel de-al Doilea Război Mondial, termenii de refugiat și de exilat au fost folosite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și poate fi aplicat tuturor acelor persoane care și-au părăsit țara pentru a scăpa de persecuție, conflict armat sau alte forme de violență. După cel de-al Doilea Război Mondial, termenii de refugiat și de exilat au fost folosite ca sinonime, deoarece semnificația lor era dată de aceeași motivație de a părăsi țara și anume imposibilitatea de a activa pe plan cultural, politic sau religios În propria țară În deplină libertate, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de a activa pe plan cultural, politic sau religios În propria țară În deplină libertate, fără a-și periclita viața sa sau a familiei sale. Distincția constă În faptul că exilații desfășoară o activitate cu un scop bine precizat, spre deosebire de refugiați, care nu acționează organizat și nu au scopuri comune bine definite. Totuși, În ciuda scopului comun exprimat explicit, exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
termenul de exil este folosit cu precădere În cazul În care apare În context cultural, În timp ce pentru domeniul politic și/sau economic este folosit mai mult cel de emigrație, În timp ce științele sociale folosesc alternativ cei doi termeni alături de cel de refugiați. Se poate identifica o diferențiere diacronică a utilizării termenilor, În anii ’40-’50 predominînd termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării În anii ’60
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa În țara gazdă și are, În ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, În timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, avînd astfel valențe negative mai pregnante. În ceea ce privește situația românilor din străinătate după cel de-al Doilea Război Mondial, definiția pe care Robert C. Williams o dă exilului poate fi considerată una dintre cele mai relevante. Astfel, el susține că „modelul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
crescut la 53.000 dintr-un total de 12.383.000 de persoane refugiate din zona comunistă. Unul dintre membrii exilului de la Paris, Neagu Djuvara, afirmă că, potrivit datelor la care a avut acces În calitate de funcționar al Organizației internaționale pentru refugiați, În 1951-1952, grupul de exilați din România era cel mai puțin numeros față de cele provenite din alte țări de dincolo de Cortina de Fier. Atît componența socială, cît și cea politică a comunității de exilați au variat de-a lungul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
actuale”. Exilații credeau că de imaginea pe care ei o prezintă În Occident depinde eficiența acțiunilor Întreprinse. Prin urmare, doreau o acțiune unitară, conjugată a tuturor celor care se aflau În străinătate. De pildă, Theodor Cazaban susținea că „neînțelegerile dintre refugiați Înseamnă sabotarea poziției noastre adevărate, democratice, poziție de pe care putem vorbi În Occident”. Una dintre cele mai eficiente organizații ale românilor din Paris a fost Fundația Universitară Carol I, creată la 8 decembrie 1950. Scopul inițial al acesteia a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Dar acești puțini scriitori din străinătate au totuși ceea ce demult nu mai au scriitorii din țară: libertatea de a scrie și de a publica. Și Încep acum să aibă și un public, Înfiripat dintr-un număr tot mai mare de refugiați [...]. Revista aceasta este scrisă pentru românii de peste granițe”. În afară de critică literară, proză și/sau poezie, În revistă era realizată și o „cronică măruntă” În care erau prezentate apariții editoriale din Franța. De asemenea, evenimente politice majore cum ar fi procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu binecuvîntarea oficială, s-a creat atunci Uniunea activiștilor voluntari „Enver Hoxha”, la care au aderat zeci de mii de oameni și care a Întreținut cîtăva vreme un climat de război civil. Față de această amenințare, a crescut Între timp numărul refugiaților care căutau adăpost În Italia, cca 100.000 În anii 1990-1991. Totodată, lupta Între guvern și opoziție, mai aprigă pe măsură ce se apropiau primele alegeri libere, s-a dat și pe alt plan, pentru controlul radioului și televiziunii. Alia n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Paris, 1994. De asemenea, lucrarea se concentrează asupra aspectelor referitoare la structura comunității românești de la Paris, Încercînd să prezinte organizațiile și publicațiile create de aceasta, stadiul actual al cercetării făcînd imposibilă analiza literaturii și a activității posturilor de radio. Situația refugiaților În lume 1997-1998. Persoanele deplasate intern: o urgență umanitară. ICNUR, Carocom ’94, 1997, p. 2. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, interviu cu autorul, Înregistrare audio, 3 aprilie 2001, Paris. Mihai Dinu Gheorghiu, „Exil, disidență și a doua cultură”, În Eva
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dintre 1848 și 1948. Neagu Djuvara, „Souvenirs de l’exil de 1948”, Revue Roumaine d’Histoire, Academia Română, tom XXXIV, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1995, p. 17. Statisticile Îi cuprind numai pe cei care s-au Înregistrat la Biroul francez pentru protecția refugiaților și a apatrizilor, care a Înlocuit Organizația internațională pentru refugiați. Potrivit unui document din arhiva postului de radio Europa Liberă, pînă În aprilie 1954, 3.155 de români se aflau pe listele Comitetului de asistență a românilor (În continuare, Caroman
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de 1948”, Revue Roumaine d’Histoire, Academia Română, tom XXXIV, nr. 1-2, ianuarie-iunie 1995, p. 17. Statisticile Îi cuprind numai pe cei care s-au Înregistrat la Biroul francez pentru protecția refugiaților și a apatrizilor, care a Înlocuit Organizația internațională pentru refugiați. Potrivit unui document din arhiva postului de radio Europa Liberă, pînă În aprilie 1954, 3.155 de români se aflau pe listele Comitetului de asistență a românilor (În continuare, Caroman). Vezi, Romania/Exile, Radio Free Europe Archives, Budapest, Open Society
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Caroman. Aceasta a luat naștere În 1947, la inițiativa foștilor reprezentanți ai Crucii Roșii În România. Cf. RFE, Item nr. 6684/53. În statutul său se afirma că „această asociație are un caracter umanitar și are ca scop ajutorarea tuturor refugiaților români, fără nici o distincție etnică sau de religie [...]. De asemenea, asociația se reține de la orice activitate cu caracter politic”. Vezi Statutul Comitetului de Asistență a Românilor, CAROMAN 1948-1949, Nanterre, Bibliothèque de Documentation Internationale Contemporaine, 1948-1949, fotocopie. O altă organizație de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
The Long March of the French Left, St. Martin’s Press, New York, 1981, și Arthur Hirsch, The French Left, Black Rose Books, Montréal, 1982, pp. 157-233. Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 146. Theodor Cazaban, „Problema refugiaților În lumea liberă. Pe marginea unor Întîlniri internaționle”, România viitoare, III, nr. 9, 1953, p. 31. The Romanians in America, 1748-1974. A Chronology & Fact Book, compiled and edited by Vladimir Wertsman, Dobbs Ferry, Oceana Publications, Inc., New York, 1975, p. V.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1936, 3-4; Cicerone Theodorescu, „Tezaur bolnav”, „Floarea de foc”, 1936, 20; Biberi, Études, 187-189; Streinu, Pagini, V, 246-249; Horia Stanca, „Domnița Ralu Caragea”, TIA, 1939, 175; Alexandru Raicu, „Moartea nimănui”, „Tribuna tineretului”, 1939, 30-31; Theodor Rășcanu, Pentru Petru Manoliu, „Gazeta refugiaților”, 1941, 41; Călinescu, Ist. lit. (1941), 880, Ist. lit. (1982), 966; Alexandru Kirițescu, Petru Manoliu și confuziile mele, VAA, 1943, 630; Ivașcu, Confruntări, II, 463-465; Crohmălniceanu, Literatura, I, 534-535; Piru, Ist. lit., 439; Paul Cortez, Înainte de a uita, I, București
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
de 1 000 de metri pătrați Figura 33. Imaginea aeriană a unui sat nou creat În sud-vestul Etiopiei, 1986. Subiecții acestui exercițiu de geometrie nu Își făceau deloc iluzii În ceea ce privește scopul lui. Când au fost, În sfârșit, liberi să vorbească, refugiații retrași În Somalia le-au spus celor care i-au intervievat că noul model de așezări era menit să Împiedice disidența, rebeliunea și fuga oamenilor, să „facă mai ușoară supravegherea”, să țină sub control culturile, să Înregistreze bunurile și animalele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
revărsat din două părți: direct de la surse, din Occident, și pe căile ocolite ale sud-estului și estului european. Agenți ai lor erau, în primul caz, tineri înapoiați din școli apusene, dar și feluriți străini aduși din vest: secretari domnești, dascăli, refugiați politici, artiști. Focare de cultură occidentală existau însă și în Imperiul Otoman, mai cu seamă la Istanbul, unde s-a format, însușindu-și idei ale Renașterii, Dimitrie Cantemir. Epoca fanarioților, cu toate neajunsurile ei, a avut și meritul de a
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
Răsăritul”, „Glasul Bucovinei”, „Viața Basarabiei”, „Gazeta Basarabiei”, „Pagini basarabene”) sau din vechiul Regat („Țara noastră”, „Universul”, „Gorjanul”, „Curentul magazin”, „România literară”, „Convorbiri literare” și multe altele). În 1940 este silit să revină la București, unde, ca redactor-șef al „Gazetei refugiaților”, apoi ca director al revistei „Îndrumătorul nostru” (1941-1943), dar mai ales ca asiduu colaborator la „Curentul”, „Evenimentul zilei”, „Sentinela”, „Soldatul”, militează prin versuri, proză, articole pentru evidențierea caracterului românesc al etniei și al spiritului locuitorilor din Basarabia, argument esențial al
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
național - observă Tillos - a ajuns să aprindă spiritele, mai ales în clasele de jos, unde ura împotriva turcilor e tradițională... se spune că prințul (Cuza) va fi în fruntea trupelor“12. În același timp, în Moldova, guvernul român proteja pe refugiații polonezi ale căror mișcări erau dirijate contra Austriei și Rusiei. Agenții consulari ai celor două Puteri s-au grăbit să trimită note diplomatice domnitorului care, crede Tillos, „se complace în acest gen de intrigi încrucișate și el se aranjează în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]