41,115 matches
-
de la Musique. O oglindă în care cade imaginea palidă a unui trecut trepidant. O datorie pe care Yoko Ono o îndeplinește, chiar dacă n-a durat decât o clipă, sau dacă, trăind la periferia unei existențe profunde, forțează convingerea că se regăsește cel puțin prin aspirații în miezul ei. în rest, amintiri. Adică, raiul de unde nimeni nu poate fi izgonit. Ori seră a bucuriilor și tristeților trecute. Alături de câteva dintre instrumentele pe care cândva a cântat Beatles-ul, transformate, așa, deodată, în făpturi
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
există scări, culoare, interferențe. Fiecare e cu scara lui, cu culoarul și dialogul imanent. Sus, giulgiul lui Iisus reprodus și expus pe panouri mari de sticlă; jos, spiritul mântuitorului, nedivulgat, ci doar invocat. Cu timpul poate că spiritul își va regăsi trupul, iar trupul, propria-i îmbrăcăminte într-o comuniune situată dincolo de orgolii și sensibilități. Numai atunci Saint-Sulpice va deveni catedrala tuturor creștinilor. Deocamdată ea are două chipuri, două priviri și două inimi. 24 august 1572: se aprind lămpile nebuniei; se
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
o "concurență" la adresa Sa, în regim de hybris. La rândul său, prima ipostază e pasibilă de-o bifurcare, considerând că Demiurgul e în exclusivitate depozitar al principiului binelui sau că include în sine atât binele cât și răul, ultima perspectivă regăsindu-se pe un întins arc al teologiei "creatice", de la Zoroastru la Jacobus Böhme. în marginea unei dialectici imanente subiectului, s-a vorbit de o demonie a creației artistice. Rodul său cel mai frapant îl constituie îndoiala. E, întâi de toate
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
un punct, unei singurătăți structurale, către viața cetății. O deschidere cu atât mai demnă de stimă cu cât Ana Blandiana nu aparține câtuși de puțin speciei de poeți mesianici, purtători ai unei cauze publice, ci, indiscutabil, introvertiților, celor ce se regăsesc în spațiul lor lăuntric ca într-o veritabilă patrie, cum zicea Blaga. Un comandament al datoriei cetățenești i-a dirijat viața în direcția unei "completări" umaniste, dar și în cea a unui necesar corectiv istoric: " Am suferit prea mulți ani
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
a istoriei. Aceeași imagine o avem despre istoria filozofiei: o plantă a cărei tulpină inițială s-a scindat în toate ramurile pe care filozofia le-a avut de-a lungul timpului, atîta doar că ceva din seva rădăcinii inițiale o regăsim în toate ramurile ulterioare. Această seva inițială nu e nimic altceva decît spiritul divin, adică spiritul universal fără de care planta nu ar fi putut crește în veci. Iar cine are imaginea plantei în minte va putea să treacă peste diversitatea
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
amănunțită, cu multe informații, asupra numelui se găsește în N.A. Constantinescu, Dicționarul onomastic românesc, 1963, p. 230). Adjectivul (și substantivul) caraman, cu sensul "(om sau animal) negru" a fost înregistrat de Fr. Damé, la sfîrșitul secolului al XIX-lea; îl regăsim azi, ca regionalism, în Noul Dicționar universal al limbii române (Editura Litera Internațional, 2006): "despre vite", "cu părul negru". Revenind la împrumutul din rusă, e de presupus că acesta era - chiar și contaminat cu turcismul rar - netransparent în română, așa că
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
de Big Brother avant-la-lettre. Desfășurată într-o imaginară Breughelland, acțiunea operei Le Grand Macabre aduce în prim plan sfârșitul lumii și evidențiază tema fricii și a anulării acesteia prin înstrăinare. Influențe din figura regelui Ubu al lui Alfred Jarry se regăsesc în această anti-operă scrisă după o piesă de teatru de Michel de Ghelderode și "parașutată" pe scenă parcă din benzile desenate exagerat colorate, în care pe post de Superman apare însăși moartea, personificată în figura sinistrului demagog Nekrotzar. ,mistic, idilic
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
și să noteze tot ce mișcă. Firește, multe dintre notațiile sale sunt maculatură curată, unele pagini mustesc de umor involuntar, par desprinse din comediile lui Caragiale. Iată un fragment dintr-o notă informativă vizându-l pe obiectivul Nelu în care regăsim parfumul mahalalei bucureștene din O noapte furtunoasă. Obiectivul sosește cu tramvaiul 20 la Gara Filaret. La 17.10 intră în restaurantul gării unde servește circa 400 ml. de rom și mâncare, apoi mai servește 1 l. de vin și friptură
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
nici de Cronicile optimistului. Este justificată colectivizarea și omagiat un congres al P.M.R. Călinescu denunță "tapajul dubios" din jurul piesei - Scaunele de E. Ionesco ori "filosofia plină de truisme" a celuilalt "transfug" pe cale să cucerească Occidentul, E. Cioran. Dar Călinescu își regăsește uneori bunul simț critic. Excesiv se dovedește M. Nițescu în negarea oricăror merite ale Cronicilor optimistului și prin faptul de a confunda, în unele cazuri, gustul autorului cu oportunismul și concesia ideologică. Lui Călinescu nu-i plăcuse nici înainte Maiorescu
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
era prost - firește, în comparație cu analfabeții din jurul lui Pingelică. Să mai facem un pas, trecând peste decembrie 1989. Nu știu ce-a făcut Mona Muscă în primii ani postrevoluționari, cel puțin până la înființarea Partidului Alianței Civice. Pe Năstase, în schimb, îl regăsim în primele rânduri ale puterii: ministru de externe, fiu favorit al lui Iliescu, mare sforar în interiorul partidului de extracție comunisto-kaghebistă. Fără nici o piedică, el continuă o carieră pe care căderea lui Ceaușescu, dispariția brontozaurilor comuniști și înlocuirea lor cu o
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
fapt, la Avignon. Relația cu timpul, cu timpul tău, cu reperele, cu spațiile vechi și noi, cu propriile amintiri, cu ziua, cu noaptea, cu greierii, cu luna. Aici este un oraș în care poți să te rătăcești și să te regăsești altfel, modificat emoțional, mereu liber, însă, deschis, tolerant și, în același timp, simțind cum îți supui simțul critic unui exercițiu rafinat. Dincolo de Curtea Papilor, fabuloasă și mereu răvășitoare, centrul absolut al festivalului, spațiile de joc au povestea lor, a relației
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
developata din perspectiva experienței pe care autorii au avut-o în presa studențeasca. Din punctul de vedere al metodologiei identificată în acest volum, aceasta reunește oameni care, într-un fel sau altul, reușesc să se despartă de trecutul lor râzând. Regăsim, în volum, din punct de vedere metodologic, metoda poveștii vieții, dar și cea a interviului, un mixaj între cele două, caracteristic școlii de științe politice de la Iași, reprezentată de UPA la nivel național". Coordonatorul volumului, Prof. univ. dr. Sorin Bocancea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
făcînd greu diferențiabil timbrul uneia de al alteia, și mai ales de manierismele de limbaj comune tuturor americanilor, precum sintagma "you know" sau "I mean", reiterate la fiecare cîteva cuvinte. În cartea ei apărută la București, Postscriptum, Vera Călin se regăsește în unele din mărturiile din închisoare ale lui Vaclav Havel, glosînd pe marginea noțiunii de "identitate" și a necesității păstrării sale în toate împrejurările, dar mai ales în cele extreme. "Păstrarea identității asigură echilibrul în condiții traumatizante, împiedică pulverziarea eului
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
3) cele 13 codice găsite în decembrie 1945 la Nag Hammadi, aflate astăzi în proprietatea muzeului copt din Cairo. În ciuda dificultății de care se izbește încercarea de a da gnosticismului o definiție precisă, o trăsătură distinctivă recunoscută de specialiști se regăsește chiar în termenul din care se trage numele curentului: gnosis. Se poate considera drept gnostic orice credincios care are convingerea că misterul divin poate fi descifrat printr-o cunoaștere inițiatică, printr-o gnoză aparte înzestrată cu virtuți mîntuitoare. Asta înseamnă
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
fructul Luminii Divine din noi. 1023. Sărutul este inima ce șterge lacrima depărtării dintre două suflete. 1024. Care tren nu-și are calea lui sau Destin viața sa? 1025. Pacea inimii stă în steaua să. 1026. Forță apei vieții se regăsește în vuietul cascadei ce cade odată cu noi spre moarte. 1027. Îndoială este o clipă ruptă de fiecare dintre noi. 1028. Lacrima este rugul aprins al simțirii. 1029. Întreaga viață s-a născut din furtună de a fi noi înșine dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
iubiri îl vor însoți mereu. 1044. Toți sculptorii din lume nu ar putea sculpta lumea așa cum a făcut-o Dumnezeu. 1045. Iubita mea ești un poem de lumină scris de taină iubirii noastre și dăruit stelei în care ne vom regăsi eternitatea. 1046. A trăi înseamnă ori a vegeta ori a iubi. Alege! 1047. Xenofobia este arta prostiei adusă la rang de perfecțiune fiindcă nimeni nu este mai străin de tine decât sufletul tău. 1048. Cartea este odiseea prin care poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
este tata și am alergat cu picioarele goale să-l întâmpin. Valer alerga și el în urmă mea. A fost un miracol! Tata a căzut în genunchi și ne-a îmbrățișat; toți plângeam. Erau lacrimi de mare bucurie. Ne-am regăsit. A doua zi am plecat la Sadu, era în ziua de Rusalii. Mama, care avusese și ea un vis premonitoriu, ne aștepta. Din păcate, nici mai tarziu, la Sibiu fiind, nu am fost prea liniștiți. Autoritățile române făceau hatârul rușilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
supuneau condiției răsăritului de soare. Prestația bufonului, în schimb, da: un răsărit pe care poți să-l descoperi atunci când cerul e senin sau, dimpotrivă, să-l ratezi dacă afară e înnourat. Ca în free-music, în care fie poți să te regăsești pentru o clipă sau un timp, n-are importanță, fie să te pierzi nelimitat. Bufonul, când a întins mâna oamenilor, i s-ar fi pus în ea pomană. Artistul, când dă de pomană, nu este sigur că va avea destule
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
în alt fel decât istoricul. Rațiunea se dublează acum cu sensibilitatea, ba chiar o domină, reacția lui fiind preponderent emoțională, de unde și stilul expresiv, străin de expunerea seacă. în text se simte un fior, o vibrație pe care n-o regăsim (cu excepția romanticilor, v. N. Bălcescu, N. Iorga), la istoricul obiectiv. Și nu i-o reproșăm, pentru că el urmărește stabilirea adevărului, cu detașarea, cu răceala omului de știință, cercetează, trage concluzii și nu se emoționează. Mă întorc acum la jurnalul lui
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
e dificil, imposibil chiar. Ca la Taormina unde organizam Premiul Europei consacrat lui Peter Brook și în același timp mă ocupam de Grotowski ca invitat principal. Nu era simplu, dar Andrei Șerban a găsit formula în care și azi mă regăsesc: "Biță e ca Arlechino, slugă la doi stăpâni". Da, dar ce stăpâni! Un scriitor neîmplinit corelat cu un actor nedesăvârșit - aceste două eșecuri mă constituie! - mă angajez fără încetare în căutarea teatrului ca "dublu". Deseori, plecând în voiaje la capătul
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
conformându-mă astfel devizei lui Freud: "fiecare om trebuie să descopere pentru el însuși în ce fel se poate salva". A se pierde e mai ușor, a se salva mai greu... și pe deasupra și singur." Într-o noapte, m-am regăsit în culisele celebrului Théâtre des Champs-Elysées și m-am oprit în fața unei linii pictate în alb pe care era scris: "de aici sunteți în scenă". Această linie n-am depășit-o, am rămas în spatele scenei. La fel ca atunci când la
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
aici sunteți în scenă". Această linie n-am depășit-o, am rămas în spatele scenei. La fel ca atunci când la o cină, din aceleași motive, am refuzat să stau în centrul mesei: "da, mi-a răspuns ironic un prieten, pentru ca să te regăsești până la urma în centru". Se poate, dar dacă uneori am ajuns acolo, a fost în ciuda mea. Ca azi, aici, când sunt în centru. Însă, cum spune bătrânul Sorin în Pescărușul: "Asta n-am vrut-o". Când se întâmplă, mă bucur
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
al gîndirii științifice contemporane, e mîna prietenoasă pe care un erudit o întinde celor a căror erudiție se oprește la porțile științelor. Este drept că, purtat de la mașina Turing la descrierea logaritmică a unui fulg de zapădă, de la tipologia impreciziei regăsite în teoriile lui Gödel sau Prigogine pînă la teoria haosului determinist, de la programul binar al lui George Boole la teoria definibilității lambda (Church-Kleene), sau de la codul Hamming la potcoava lui Smale și apoi la șirurile aleatoare - purtat prin acest labirint
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
de cifre, ci forma cea mai eficientă de generalizare a valabilității unui gînd. Calculul nu înseamnă operațiuni elementare repetate la infinit, a căror legătură cu realitatea este cu neputință de găsit, ci calcul este îmbinarea unor simboluri în care îți regăsești intuițiile cu care ai pornit la înțelegerea lumii. Calculul este încercarea de a reduce diversitatea lumii la cît mai puține formule. E strădania de a prinde totul în ecuații cît mai încăpătoare. Departe de a fi pritoceala austeră a unor
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
ordin social și material, generează în prezent un nou interes pentru România. Am menționat turneul sopranei Mariana Nicolesco, dar am putea reaminti de asemenea primul London Festival of Romanian Composers, care s-a desfășurat în vara trecută. Vitalitatea aceasta se regăsește în domeniul compoziției. Creația lui Enescu, legendar violonist, mai puțin cunoscut prin activitatea sa componistică, dar figură emblematică a culturii românești din prima jumătate a secolului 20, merita să capete un mare relief. A făcut-o în mod excepțional Mariana
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]