802 matches
-
Haakon s-a născut în epoca războiului civil care a tulburat Norvegia, dar domnia sa, în cele din urmă, a reușit să pună capăt conflictelor interne. La începutul domniei sale, în timpul minorității sale, rivalul său, Contele Skule Bårdsson, i-a servit ca regent. După moartea regelui Inge al II-lea al Norvegiei din 1217, a izbucnit o dispută a succesorilor. În plus față de Haakon care câștigase sprijinul majorității membrilor din grupul birkebeiners, inclusiv pe veteranii care au servit sub tatăl și bunicul său
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
în 1047. Harald al II-lea (decedat în 1018) a fost regele Danemarcei din 1014 până la moartea sa, în 1018. A fost fiul cel mai mare al regelui Svend I al Danemarcei și a soției sale, Gunhild de Wenden, fiind regent în timp ce tatăl său se lupta cu Ethelred al II-lea cel Șovăielnic al Angliei. Harald a moștenit tronul danez în 1014 și l-a deținut în timp ce fratele său, regele de mai târziu, Knut cel Mare, a cucerit Anglia. După moartea
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
pe Knut rege al întregii Anglii. Pentru a-și consolida stăpânirea, Knut se căsătorește cu văduva lui Ethelred, Emma a Normandiei. Un an mai târziu, moartea fratelui său mai mare, Herlad, îi aduce și coroana Danemarcei. Aici, Knut îl numește regent pe cumnatul său, Ulf Thorgilsson. Acesta a complotat împreună cu nobilii danezi pentru numirea ca rege a fiului lui Knut , Harthaknut, acesta fiind minor. După unele confruntări cu norvegienii care i-au asigurat din nou supremația în Scandinavia, Knut poruncește uciderea
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
religios puternic. Knut a condus personal o cruciadă împotriva estonienilor păgâni în 1197. Fratele său mai mic, Valdemar, Duce de Iutlanda de Sud, avea doar 12 ani atunci când tatăl său a murit și Episcopul Valdemar de Schleswig a fost numit regent până ce Valdemar avea să dețină vârsta majoratului. Episcopul Valdemar a fost ambițios și a adunat suportul nobililor germani pentru a-l sprijini împotriva regelui. Deghizându-și propriile interese după tânărul Valdemar, Episcopul Valdemar a complotat cu Contele Adolph al III
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
încoronat ca rege al Danemarcei la Copenhaga pe 18 mai și rege al Norvegiei la Trondheim la 20 iulie. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
religios puternic. Knut a condus personal o cruciadă împotriva estonienilor păgâni în 1197. Fratele său mai mic, Valdemar, Duce de Iutlanda de Sud, avea doar 12 ani atunci când tatăl său a murit și Episcopul Valdemar de Schleswig a fost numit regent până ce Valdemar avea să dețină vârsta majoratului. Episcopul Valdemar a fost ambițios și a adunat suportul nobililor germani pentru a-l sprijini împotriva regelui. Deghizându-și propriile interese după tânărul Valdemar, Episcopul Valdemar a complotat cu Contele Adolph al III
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a primit puterea suedeză temporar de la Arhiepiscopul Jöns Bengtsson Oxenstierna și de la Eric Axelsson Tott. Cu toate acestea, Suedia fiind volatilă și împărțită pe fracțiuni, domnia sa a luat sfârșit în 1464, când episcopul Kettil Karlsson Vasa a fost instalat ca regent. Carol a fost rechemat ca rege al Suediei, deși avea să fie exilat pentru a doua oară și rechemat din nou, murind în timpul celui de-al treilea mandat ca rege. Încercarea finală a lui Cristian de a recâștiga Suedia s-
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
oară și rechemat din nou, murind în timpul celui de-al treilea mandat ca rege. Încercarea finală a lui Cristian de a recâștiga Suedia s-a încheiat cu un eșec militar la Brunkeberg, în octombrie 1471, unde a fost învins de regentul suedez Sten Sture cel Bătrân, care a fost susținut de clanul nobil danezo-suedez Thott. Cristian și-a menținut cererile ca reget suedez până la moartea sa în 1481. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
susținut de clanul nobil danezo-suedez Thott. Cristian și-a menținut cererile ca reget suedez până la moartea sa în 1481. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de războaiele napoleoniene. Frederic a fost încoronat rege al Danemarcei la 13 martie 1808. În 1809 după detronarea lui Gustav al IV-lea al Suediei tronul
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
pas". În sintaxa propoziției enunțiative, în secolul al XVII-lea se generalizează complet exprimarea subiectului printr-un cuvânt aparte și ordinea subiect + predicat + complement. Mai persistă plasarea pronumelui personal aton cu funcție de complement al unui verb la infinitiv înaintea verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru o acțiune efectuată de un subiect diferit de cel al verbului regent: "Rends-le
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
verbului regent al acestuia: "je te veux guérir" > fr. mod. "je veux te guérir" „vreau să te vindec”. În perioada francezei clasice încă mai este frecventă folosirea infinitivului pentru o acțiune efectuată de un subiect diferit de cel al verbului regent: "Rends-le moi sans te fouiller" fr. mod. "Rends-le-moi sans que je te fouille" „Dă-mi-l înapoi fără să te scotocesc eu”. În domeniul lexicului, standardizarea este dominată de puriști în secolul al XVII-lea, dar nu și în epoca
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
caz, "îl" este înlocuit de "ce": "Que tu hésites, c’est normal". Modul predicatului unei subiective de dupa principala este determinat de ceea ce exprimă predicatul principalei. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă predicatul principalei exprimă: Subjonctivul este cerut de verbele regente care exprimă: Predicatul subiectivei este în mod normal la subjonctiv dacă aceasta stă înaintea principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
principalei: "Cela me pârâit évident que Dupont est coupable" „Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Îmi pare evident că Dupont este vinovat” → "Que Dupont soit coupable, cela me pârâit évident". Modul de folosit pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
pentru predicatul completivei directe este de asemenea determinat de ceea ce exprimă verbul sau regent. Se folosește modul indicativ sau condițional dacă verbul regent exprimă următoarele: Predicatul completivei directe este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
este la subjonctiv dacă verbul sau regent exprimă următoarele: Sunt și verbe regente care au mai multe sensuri sau nuanțe de sens, si in functie de acestea, predicatul subordonatei poate fi la indicativ sau la subjonctiv. Exemple: În cazul verbelor regente de opinie la forma negativă, există ezitare în ceea ce privește modul predicatului subordonatei. În general, daca vorbitorul își exprimă ferm opinia cu un asemenea verb, folosește indicativul în subordonată ("Je ne crois pas que c’est possible" „Nu cred că e posibil
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
que c’est possible" „Nu cred că e posibil”), însă dacă exprimă și nesiguranță, atunci folosește subjonctivul: "Je ne crois pas que ce soit possible" „Nu cred să fie posibil”. Se poate folosi de asemenea subjonctivul dacă cu un verb regent de opinie frază este interogativa: "Croyez-vous que ce soit possible ?" „Credeți că e posibil?”, " Ne croyez-vous pas que ce soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala, dar poate fi și înaintea
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
soit possible ?" „Nu credeți că e posibil?” Locul propoziției completive directe este în general după principala, dar poate fi și înaintea acesteia. În acest caz este reluată în principala prin pronumele personal "le" cu valoare neutră și, cu același verb regent, predicatul ei poate fi la același mod că în cazul ordinii principala + subordonată: Nous savons que vous avez toujours été opposé à ce projet" „Știm că v-ați opus totdeauna acestui proiect” sau "Que vous avez toujours été opposé à
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
diferit de cel al verbului sau regent, și în acest caz este predicatul unei așa-numite „propoziții infinitivale”, care este cel mai adesea o completiva directă. Aceasta se întâmplă în următoarele situații: În afara cazurilor precedente, în general, dacă un verb regent și un verb subordonat au același subiect, verbul subordonat este la infinitiv. Uneori acest lucru este obligatoriu, dar alteori procesul exprimat de infinitiv poate fi exprimat și cu predicatul unei subordonate. În caz de subiect unic este obligatorie exprimarea complementului
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cu infinitivul în locul subordonatei corespunzătoare, cu diferența că în general infinitivul este specific registrului elevat: Același verb poate fi predicatul la subjonctiv al unei propoziții subiective sau subiect în calitate de verb la infinitiv. Primul caz este acela în care ceea ce verbul regent exprimă se referă la un subiect determinat (cel al subordonatei), al doilea caz - acela în care aceasta se referă la un subiect nedeterminat (cel al infinitivului): De altfel, construcția cu infinitivul nu este obligatorie aici, deoarece același înțeles îl are
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Ivan era viu și nevătămat. În mod normal acest lucru ar fi fost suficient, însă Prințul Mihail Dolgoruki, șeful streliților, a intervenit și i-a condamnat pe rebeli. El a fost târât de pe scară și sfâșiat în bucăți sub privirile regente și ale lui Ivan și Petru. Streliții au pătruns în palat și au ucis mai mulți membri ai familiei și facțiunii Narîșkin. La 23 mai Prințul Ivan Khovanski, liderul autointitulat al streliților, a cerut ca Ivan să fie desemnat țar
Ivan al V-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333115_a_334444]
-
dar în 1381, crescuse de trei ori. Țară era condusă de un rege de 14 ani, [Richard al II-lea al Angliei|Richard al II-lea]]. Puterea se află așadar în mâinile unor aristocrați că Ioan de Gaunt, ce era regent, și Șir Robert Hales, trezorier, și clerici că Simon de Sudbury, cancelar și arhiepiscop de Canterbury. Erau considerați tirani cruzi, neîndurători și egoiști, ce exploatau slăbiciunea regelui minor. După ce ciumă a redus forță de muncă, lucrătorii supraviețuitori au cerut salarii
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
prevedere, care specifica în mod expres că orice căsătorie în cadrul Dinastiei se putea face numai cu aprobarea suveranului, fapt ce va avea consecințe foarte importante pentru viitorul lui Nicolae. Odată cu instituirea Regenței, la moartea regelui Ferdinand, prințul Nicolae a devenit regent, alături de Patriarhul Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan, iar după dispariția acestuia din urmă, alaturi de Constantin Sărățeanu. Regența a făcut față cu greu dificultăților guvernării, mai ales în condițiile declanșârii marii crize economice din anul 1929. Mulți vedeau atunci în
Cum a stricat o femeie relațiile dintre Carol al II-lea și fratele său () [Corola-website/Journalistic/102406_a_103698]
-
Otto I al Bavariei. Totuși, Otto, ca și fratele lui, va fi considerat nepotrivit din cauza unei boli psihice. În ciuda faptului că dragostea lor a fost reciprocă, boala mintalp a lui Otto precum și întreaga situație a tatălui ei servind ca prinț regent a însemnat că cei doi nu vor putea fi împreună. Theresa nu s-a căsătorit niciodată, rămânând o celibatară toată viața ei. Ea a fost considerată o femeie încrezătoare, independentă și una cu pasiuni neobișnuite. A fost o reprezentată de
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]